Poezii despre agonie si extaz..., pagina 43
Pe aripi de visare
Visător am fost o viață,
Totdeauna am să fiu,
Fără vise-n dimineață,
Sufletul mi-ar fi pustiu!
Sunt același visător,
Plin de-a clipelor speranță
Căci privesc spre viitor,
Fără pic de aroganță!
Visător în nopți târzii,
Mă ascund în umbra vieții,
Așteptându-te să vii,
Să bem roua dimineții!
Visele îmi dau puterea,
De-a lupta cu soarta grea,
Și-mi oferă mângâierea,
De a te putea avea!
[...] Citește tot
poezie de Cristian Polifronie
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre hârtie
- poezii despre foc
- poezii despre dimineață
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre viitor
Mă ceartă toamna...
Se mistuie în mine zeci de toamne
Ca un ecou din vremuri ancestrale
Venind, intransigent, să mă condamne
Că scutur ale anilor petale,
Apoi le-ngrop, zâmbind copilărește
Într-un album cu foi de catifea
Din care, inocentă, îmi zâmbește
Fetița cu ochi mari de peruzea.
Mai scotocesc, un pic înfrigurată,
Fotografii... iar un surâs fugar,
Privind adolescenta de-altădată,
Tresare într-un colț de calendar.
Și lacrimi reci în ochii mei se-adună,
Mă năpădesc duioase amintiri
Privind pe Mama, ce-o țineam de mână
În curtea cu nostalgici trandafiri.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre fotografie
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vals
- poezii despre tristețe
- poezii despre trandafiri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Te-aș scrie...
Te-aș scrie cu peniță de argint, pe un răvaș înmiresmat în șoapte
Albastru din cerneala de abis, să-ți fie vis frumos, lumină-n noapte
Te-aș scrie cu emoție și surâs, la răsăritul mărilor tăcute
Să te îmbrace liniștea-n plăceri, să-ți fie dorul plin de muze mute.
Te-aș scrie sub fiorul gândului apus, pe urma pașilor stingheri din umbră
Ecoul frânt al graiului nespus, extaz pierdut în agonia surdă
Te-aș scrie în ispite oarbe, aș căuta pretexte să te șterg
Și unde-ți freamătă dorința-ntâia oară, acolo aș fi, acolo aș vrea să merg...
Te-aș scrie molcom sub un tei bătrân, cu ramuri înflorite de parfum
I-aș tăinui trecutul în adânc, să te iubesc intens și-n veacuri, ca acum.
Te-aș scrie nebunesc și echivoc, cu patimi stinse într-o amintire
Cum se topește scrumul într-un joc și clipa într-o fragedă trăire.
Te-aș scrie până mi- ar pieri uitarea și oamenii n-ar mai avea povești
Și te-as iubi cu-nfrigurare, mai abitir m-as bucura că-mi ești
Te-aș scrie tremurat în anii grei, cerneala să îmbrace-un vis cărunt
Să nu-ți apună rima în alt suflet
Să-mi fii mereu și virgulă și punct...
poezie de Andreea Palasescu (18 iunie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre suflet, poezii despre păr cărunt sau poezii despre prăpăstii
M-aș exila, (acolo-i cer!) și aș trăi ca prizonier, pe lac la Colibița...
La înfruntarea dintre nori, se frânge glasul de cocori, cum cântecul de liră
Îngenunchează ispășit, în carapacea de granit, unde un vers respiră.
Orfeu trezește din tăceri, cenușa din incendieri, în care mor poeme
Și sare lacrima de dor, ca dintr-un nesecat izvor, anihilând blesteme.
Și dacă cerul n-ar mai fi și versul nu m-ar mai iubi și m-ar slei arșița,
M-aș exila, (acolo-i cer!) și aș trăi ca prizonier, pe lac la Colibița.
Și printre îngerii-poeți, în straie move de asceți, aș mai trăi o viață,
Doar într-o clipă de extaz, mi-aș prinde versul de grumaz, ca pe o dimineață,
În care aș adulmeca, poeme moi de catifea, ca pe-o mireasmă sfântă
Și m-aș împărtăși-n genunchi, la rădăcina unui trunchi, cu-ncrengătura frântă.
Nimic nu m-ar urni din loc, doar poate briza unui șoc, pierdut prin seva vie,
Ce se strecoară cumințit, de lacrima ce l-a pețit, la uși de colivie.
Și sigur aș înmuguri, poemul mi-aș împăduri cu verde crud de ploaie
Și ninciun vers cu s-ar pleca, sub talpa nopților de nea, tăcute și greoaie...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre verde, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre ploaie sau poezii despre nori
Silful
Duh al aerului, silful, forme largi închipuiește,
Ca jonglerii mingi de spumă și de vânt în cer rotește,
Iar în case se strecoară numai dânsul știe cum
Distilând din flori uscate stinsul verilor parfum,
Exalând din rochii rupte dulci miresme desuete,
Clătinând ușor pendulul vrunui ceas de pe perete
Sau făcându-și joc cu panglici, cu vreo scamă, cu vreo fundă,
Fiindcă aerul e visul unde toate se cufundă.
Într-o roză cu petale veștejite, pe o carte,
Sta o fee-n agonie, sângerând, tânjind spre moarte,
Căci în orișicare floare spun legendele c-ar fi
Câte-o zână ce cu floarea timpul o va ofili.
Prea mărunt e trupul zânei, ochiul lumii n-o străvede,
De aceea doar copilul sau poetul se încrede
Că ar exista aievea, dincolo de-a ei poveste.
"Silfule, suspină dânsa, du-mă-n zbor pe-a tale creste,
Du-mă să mai văd poiana unde flori răsar și unde,
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre aer, poezii despre încredere, poezii despre văi sau poezii despre vară
Satira I
Azi țara noastră este o țară-n agonie,
Vedem ce se-ntâmplă chiar și-n Academie.
E prigonit un geniu, proscris e creatorul
Și-i ridicat în slavă și-n funcții impostorul.
Politica-i o târfă ce trupul ei își vinde,
Oricui plătește prețul când mijlocu-i cuprinde.
Ne predică morala mojicii, bădăranii,
Și ne fac legi corupții, escrocii, șarlatanii.
În Parlament ajuns-a un ghem de rubedenii,
Uniți prin interese, necinste, mârșăvenii;
E plin azi Parlamentul ajunși precum se știe,
De oameni ce n-avut-au vreodat-o meserie.
Își apără corupții de brațul judecății,
Spunând cuvinte goale în numele dreptății.
De-un timp clocesc o lege, să dea o amnistie,
Să-și scoată toți corupții ajunși în pușcărie.
[...] Citește tot
poezie satirică de George Budoi din Pamflete și satire (10 octombrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre corupție, poezii despre prezent, poezii despre parlament, poezii despre moralitate, poezii despre țări sau lecții de engleză
Iubiți-vă oameni
Iubirea este mai veche decât omul?
Iubirea a apărut odată cu omul?
De unde vine iubirea?
Ce este de fapt iubirea?
Există fericire fără iubire?
Poate perpetua viața fără iubire?
Religia spune că iubirea
Este mai veche decât omul.
Știința spune că iubirea,
S-a născut odată cu omul.
Poeții spun că iubirea este simțire,
Că este extaz, că este trăire,
Și tot ei spun că viața fără iubire,
Este săracă, anostă, fără sclipire.
Iubirea este credința.
Iubirea naște și renaște ființa.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Alionte (20 februarie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre perfecțiune, poezii despre naștere, poezii despre existență, poezii despre știință sau poezii despre sărăcie
Cântec de pahar
Sunt destui oameni, știu asta bine, frate,
Care cred cu tărie, nu doar dau din gură,
Că tristețea și-ngrijorarea pot fi-necate
Atunci când dai pe gât câteva duști de băutură.
Tu, omule, întreabă acești entuziaști,
Nu ești mai aproape de adevărul divin
Când, dorind într-un suflet tânăr să renaști,
Îți umpli trupul cu parfumatul vin?
După cum se știe, fiecare cerșetor e un baron
Când are burta plină și-a sorbit licoarea minunată,
Își imaginează că banca pe care stă e tron,
Iar lumea i se prosternează la picioare, biată gloată.
Lordul Byron a descris, fin și cu inteligență,
Remarcabilul, beneficul efect calmant
Al lichiorului îmbibat din abundență
De-un suflet lovit de soartă, naufragiat.
[...] Citește tot
poezie de J.K. Stephen, 1859-1892, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre tinerețe, poezii despre picioare, poezii despre muzică, poezii despre inteligență sau poezii despre imaginație
Comemorare
Am sentimentele așa bizar de împărțite
Într-un amestec de-amintiri cu nostalgii
Și-un pic de teamă mojarată în algii
La gând de pierderi... Chipuri nemaiîntâlnite.
Transpus pe-aleile de pași de mult pierduți
Mă plimbă mintea ce-o golesc în săli de clasă
Sau laborând cu grupa strâns în jur la masă;
O disecție, o lamă-n microscop... Cuminți tăcuți.
Plutesc, o hologramă-ntre cămin, cantină
Și sunt plecat în practică, un fel de-a spune;
C-un pic de școala vieții-ntors, nu-nțelepciune
Și nici mai multă meserie... C-are timp să vină!
Ce fericire falsă a fost, extaz futil
Când grup-am spart-o în bal de absolvenți
Și câtă pică port la veșnici repetenți...
Oh câtă grabă-n finiș de trecut copil!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre vinovăție sau poezii despre promisiuni
Imaginea mamei în orișice floare
O lacrimă se prelinge pe al meu obraz,
Căutând tranșee de lumină și extaz...
O alta pune stăpânire pe-al meu grumaz,
Implorând veșnicia să-i mai dea un răgaz.
Lacrimi arse cuibărite-n palma-mi smerită
Dărâmă zidul în care mama-i zidită,
Dând la lumină chipu-i pur de Afrodită,
Cu fluturi albi în plete, mereu primenită.
E martie, lumea se-îmbracă în culoare,
Văd imaginea mamei în orișice floare.
Chiar de nu te chem mă-mbrățișezi protectoare,
Mângâierile tale-s turcoaze vectoare.
Pierdută-n șoapta doar de mine auzită,
Mă las pradă iubirii de tine hrănită.
Ceru-ai coborât în inima-mi albăstrită...
Mamă sfințită, cu tine mă simt împlinită!
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre flori, poezii despre alb, poezii despre voce, poezii despre smerenie sau poezii despre roci