a �ti pe de rost

Cumpăr clipa

Iubito!... îmi cumpăr o clipă,
Mă duc în bazar să găsesc,
Cât costă această risipă
Nu ştiu, dar o iau şi plătesc!

Voi lua o bucată din lună,
Cu bani spre târziu căpătaţi
Şi-apoi te voi pune stăpână
A hoţilor... ce azi îmi sunt fraţi.

Nimic nu mai este ce-a fost,
Iar lumea-i murdară şi dură,
Tâlharii făcându-şi un rost,
Călcând prea sfinţita scriptură.

Îmi cumpăr iubito!... o viaţă,
Cu linişte, furtuni şi-mpliniri,
Plăti-voi la preţul din piaţă
Parfumul discretei iubiri.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş sfâşia noi zori ...

Te-aştept şi azi în poarta casei mele.
Trăiri confuze prind să se deştepte,
Rupând corsetul vechilor precepte,
Nemernicia timpului să-nşele.

Uitând de cumpănirile-nţelepte,
Îşi saltă tălpile din clise grele,
Smulgând suspin din răni până-n prăsele,
Suie necontenit abrupte trepte.

Şi de-am orbecăit târâş prin viaţă,
Prin vremi ostile, într-un port străin,
Aş sfâşia noi zori iviţi prin ceaţă,

Ca pe o căptuşeala de satin,
Să-nfrunt regret şi chinuri, faţă-n faţă
Şi-un rost ce-acum l-am înţeles deplin.

sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecina...

Cā mi-ai fost, că nu mi-ai fost,
Cā-mi vei fi sau nu-mi vei fi,
De-o fi noapte, de-o fi zi,
Toatā-mi eşti şi-mi ai un rost.

Cu un cost sau fār'-un cost,
De-ai uitat, ţi-oi aminti,
Trupu-ţi mândru ori anost
Ştiu: subit îţi va-nflori...

Verde crud şi roz, şi pur,
În penumbrā şi-n luminā,
Când vivant şi când obscur,

Când în aer, când în tinā,
Te iubesc şi te înjur,
Prea frumoasa mea vecinā!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem aici de mii de ani

Suntem aici de mii de ani,
O ţară mică, râvnită de duşmani.
Statornici noi am fost de când ne ştim,
Pe-acest pământ, atât de sacru şi divin.

Noi n-am bătut la poarta nimănui,
Noi ne-am văzut de casă şi copii.
De casă şi copii ne-am ocupat,
Am fost poporul cel mai condamnat.

Istoria ne-arată cât de buni am fost,
Noi am muncit şi ne-am făcut un rost.
N-am fost o ţară mare, migratoare
Am fost o ţară mică... De sine stătătoare.

poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 51

Iubirea mea îi scuză încetineala
Calului lent, când plec de lângă tine.
Când te-am lăsat, ce rost are iuţeala?
N-o să schimb calul ca s-alerge bine.
Iar când mă-ntorc, ce vină are oare
Dac-a lui fugă este cam greoaie?
Eu îi dau pinteni, însă chiar călare
Pe vânt de-aş fi, mişcarea nu-i vioaie.
Nu-i cal cu jalea mea să ţină pasul
Şi-atunci dorinţa (ruptă din iubire)
Va necheza în goană din tot glasul,
Dar dragostea îl iartă de amorţire.

Căci la plecare-a mers cu greutate,
Însă spre tine fuge-atât cât poate.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar şi iubirea poate să ucidă

Chiar şi iubirea poate să ucidă,
Când se supune preţului de cost
Şi dovedeşte astfel să fi fost
Prea dreaptă, prea egală, prea lucidă.

Mai norocos rămâne drumul prost
Decât o cale dreaptă şi rigidă,
Când e constrânsă viaţa să decidă
Între minuni şi pământescul rost.

Să tremuri fără somn şi-n aşteptare,
Când peste vis perdelele se trag
Şi disperarea bântuie mai tare,

Fără să ştii nimic despre cel drag,
Dar să cunoşti cereasca desfătare,
Când umbra sa dă buzna peste prag.

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă sunt...

Dacă sunt, unde sunt
în ce cânt
în ce gând
în ce rost muribund
în ce cuget plăpând
descărnat de curând
dacă sunt, până când?

Dacă sunt, eu ce sunt
un mărunt
amănunt
un mereu doar secund
dumnezei înjurând
ori vreun geamăt imund
ăsta sunt, asta sunt?...

Dacă sunt, din ce sunt
din descânt
din pământ
din dezgustul fecund

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul
Adăugat de Radu Câmpan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit

Am mijit din noapte ochii mei de femeie,
care sînt ochi de buhă, de omidă, de paing, de gazelă şi leoaică,
nu era niciun bărbat în casa mea.
Soarele parcă apunea în timp ce se înălţa palid cu toţi ochii lui
de leu şi de bărbat cu miros tînăr adulmecînd fecioarele.

Să vă mai spun că am murit într-o bătaie de inimă
şi am înviat în alta e fără rost.

Mi-era foame, aşa că am muşcat o bucată de soare,
îmbătrînisem şi uite, el străluceşte iar deodată.
Şi peştişorii din pîrîiaşul năvalnic depun milioane de icre
şi brazii se cunună domneşte în catedrale.

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ospitalitate basarabeană

Îmi spune rusul că sunt prost
Când îl poftesc la mine-n casă
Şi îl aşez cu toţi la masă,
Luându-mă, ades, la rost.

De-i zic ceva, el nu se lasă
Şi-n felul său de-a fi, anost,
Îmi spune rusul că sunt prost
Când îl poftesc la mine-n casă.

Îi mai ofer şi adăpost,
Când, criţă, nu mai pleacă-acasă,
Căci este de aleasă rasă
Şi, bând şi în câşlegi, şi-n post,
Îmi spune rusul că sunt prost.

rondel de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise

Încerc să zbor,
Să te privesc de sus,
Dar gust din realitate şi cobor,
Aş vrea să mai vorbim dar nu-i nimic de spus...

Mă culc pe-un nor,
Visez un câmp de flori,
Pe care lângă tine mor,
Pe care lângă mine mori...

Încerc din nou să zbor,
Dar nu mai reuşesc,
Aripile-mi sunt grele şi mă dor,
Spre cer în lacrimi tot privesc...

Să te iubesc n-a fost usor,
Şi să te uit mai greu a fost,
Dar chiar şi-acest sfârşit mă prinde visător,
Şi-aş vrea iar să iubesc, dacă mai are rost..

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!