+lumina +din +suflet

Hârtiei...

File albe cizelate din esenţă de stejar
Sper să nu fie uitate sau zvârlite-n vreun colţar,
Ele-au fost şi tipărite pentru a ne lumina,
Desenate şi gândite, nu pentru-a le-asasina,
De n-ai suflet pentru slovă, preţuire pentru tuş
Eşti mai dihai ca o vovă, inutil, fără retuş,
Măcar pune preţ pe filă, pentru-n trunchi sacrificat,
Poartă-te cu ea din milă, fi măcar civilizat,
Pune-o într-un raft mai bine, poate-n timp altcineva
Se va îngriji de sine şi-apoi se va releva;
De la simpla fabricare pân' la gânduri ce se-aştern
Să iubeşti natura care îţi dă minte în etern!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (3 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte dulci,cuvinte flori (soţiei de 8 Martie)

De 8 Martie, în zori,
cuvinte dulci, cuvinte flori,
Cu mult drag îţi dăruiesc,
semn că încă te iubesc.

Cuvinte dulci, cuvinte flori
pornite din inimioară,
Am să rostesc de multe ori
şi în astă primăvară.

Iar din suflet îţi doresc
multă, multă sănătate.
Ca florile când înfloresc,
de lumină să ai parte.

Acum, mai mult ca altădată
cu nostalgie-mi amintesc,
Cum te iubeam când erai fată.
La fel şi astăzi te iubesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (8 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu fiu om părăsit

Ajuta-mă Doamne cum să trec
Ajuta-mă să-mi iert ce am gresit
Să-mi spăl sufletul si sa plec
Ajuta-mă să nu fiu om părăsit

Cu iubire in viata m-ai vegheat
Din pruncie cu dragoste eternă
Să iert, să nu urăsc m-ai inzestrat
Mi-e sufletul o lumina de lanterna

MUlţumesc pentru ce mi-ai hărăzit
Te voi iubi in vesnicie acum mereu
Chiar dacă sufletul imi este lovit
Uneori doare suferă îmi este greu

Nu te acuz de ceea ce fac eu
Te port in suflet si in credinţa
M ai ajutat pe drumul cel greu
Te iubesc la bine si in suferinţă

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezmierdarea gonitelor iubiri

când dorm
adeseori
te simt la mine-n suflet
şi-ţi sorb prelung
suflarea
care mă-nfioară
ascult cum noaptea-ţi cântă
pe dulci ferigi baroce
ca nişte strune moi şi ude de vioară

lacerte din smaralde
alunecă sub pleoape
prin sihlele lactee
şi stelele de prund
le prind uşor cu gândul
mai greu le prind cu şoapta
în iarba ce luceşte pe somnul meu secund

visam că-n visu-ţi tandru
lăuntrica lumină

[...] Citeşte tot

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alo, urgenţe din intergalactic

Sunaţi, vă rog, spitalul de urgenţă,
Nu mă mai pot opri din tremurat-
Şi lacrimile curg cu insistenţă-
Eu cred că sufletul mi-e fracturat.

Chemaţi urgenţele interstelare
Cu îngerii la borduri pregătiţi,
Şi medicii cu trusele solare
Pentru suduri pe suflet instruiţi.

Şi scuturaţi cordonul de lumină
Să ştie Cel ce ne-a legat prin El
Că e cod roşu pe o stea străină
Din care sună stins un clopoţel...

Trimiteţi nave dintre constelaţii
Căci pe pământ nu este niciun leac
Mi-e sufletul împrăştiat prin spaţii
Şi în particule eu mă desfac.

[...] Citeşte tot

poezie de Emilia Amariei din Confluenţe literare (8 februarie 2017)
Adăugat de Emilia Amariei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mortua est

scrie-m-aş şi nu am cui,
c-am pe suflet un cucui,
am scris dorului de jale
şi iubirii de-nchinare,
am scris morţii despre viaţă
şi seninului de ceaţă,
vinului i-am scris de apă
şi buruienilor de sapă,
pietrei seci de încolţire,
pustnicilor de nuntire,
gloriei de umilinţă,
călăilor de căinţă,
mărilor despre deşerturi,
liniştii i-am scris de certuri,
păsării i-am scris de-not;
dar de-acuma nu mai pot.

nu mai sunt eretică,
arta mea mimetică,
azi se pleacă vouă

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rai

Se lasă seara-n suflet, o seară cenuşie,
Cu luni întunecate, cu stele negre-o mie...
E tristă libertatea ce somnul vietii-o poartă,
Când sufletul se-nalţă uimit spre Dreptul Tată.

Şi drumul e lumină dar e şi noapte-amară
Şi prinde-n sine taina eternei vieţi povară.
În cale se perindă îngeri căzuţi şi sfinţi,
Dând glas divinităţii prin "zbor" sau suferinţi.

Chin şi apăsare, drumu-i se lungeşte,
Se-ntinde-n clipe, zile, se-nalţă greu şi creşte
Până-n vârf de cer, unde noaptea plină
Se pierde-ncet în umbre, se stinge în lumină...

Vis de infinit, fior perfect şi nou,
Se-nalţă-o lume lină, un joc ferit de rău;
Din ea se-alege-un suflet, se-aprinde o suflare
Se cheamă-n veşnicie, se integrează-n zare...

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (2008)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mare drag

Am frământat-o ca pe miezul de pâine
Da, am trudit cu mare drag
În ograda Limbii române.

Vreau sa impart cu voi
Raţia mea de cuvinte
-unele mai coapte, mai dulci şi mai colorate
decât celelalte.
Când trec eu cu coşuleţele mele
Încărcate de cuvinte rebele
Să uitaţi de griji şi de rele
Atât vă cer în schimb, vă rog frumos
Să nu îmi ieşiţi în cale
Cu feţe posomorâte,
Cu vorbe goale
Cu chipuri negre, cu bube şi boli.

Dacă eu trec zâmbind şi râd cu voi
Vreau să primesc tot zâmbete înapoi
Să ne danseze lumina pe creştet.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Ana Balan din Împăratul de ceară, Cioburi de orhidee în frontul poemului (2012)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet pur

Iubite spune-mi tu cum e sa cadă peste noi din cer lumina
Şi al fluturilor zbor aroma florilor să o împrăştie-n zenit,
Atunci când peste iele şi dansul lor aşterni uşor hermina
Ce trupul tău acoperă si chipul drag pe care l-am iubit.

Şi te mai rog trimite-mi zorii s-alunge noaptea-ntunecată
Mai bine chipul tău să-l desluşesc printre fuioarele de ceaţă,
Şi-apoi să il adun la pieptul meu iubindu-te din nou infiorată
De frigul nopţii sau chiar pentru iubirea ta frumoasă, de-o viaţă.

Tu ai plecat de mult vâslind îndurerat prin lacrimile mele
Şi n-ai ştiut atunci singurătatea mea s-o ei cu tine,
Mai plâng şi-acum deşi e mult de când tu eşti ascuns în stele
Şi nu mai ştiu de vei veni cândva să-ntâmpini nopţile din mine.

Mai spune-mi tu de poţi sâ chemi încet nemărginirea
Iară catargele să poarte pescăruşii de drumuri obosiţi,
De-acolo din înalturi spre mine să iţi îndrepţi privirea
Să pot uita de lacrimi şi de tristeţea ochilor atâta de iubiţi.

poezie de Florentina Crăciun Fabyola (mai 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concedo...

Un plânset am oprit
Pe veci
De-atunci când ai vibrat în mine,
Un râs prostesc
Am îngropat
De-atunci când eu zâmbesc la tine...
În schimb şi tu-ai făcut ceva
Cu timpul...
Timpului i-ai pus capac
O, tu, copil gingaş, frumos...
Ce florile-ţi parfumă calea,
Iar soarele,
Cât e el de soare
Întoarce raza după tine...
Şi luna,
Luna îţi ia lumina
Să o răsfire-n jur...
Fluture m-aş face
Să-ţi umblu din floare-n floare...
Florile,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!