zadarnic

Zădărnicie

Într-o lume ce-a uitat să mai viseze,
Habotnică in sfinţi şi sărăcie,
Încerc zadarnic să ridic metereze
Făuritor de stihuri fără de simbrie,

Degeaba-ncerc să le aprind în suflet
Dorinţe gânduri ce i-ar putea trezi,
Leneşi de viaţă şi scârbiţi de umblet,
Vânduţi demult, palide stafii,

Degeaba scriu poeme ca o armă,
În lumea asta murdară de noroi,
Cînd tot ce-i bun în oameni azi se sfarmă,
Şi-s doar carcase goale cu ochi goi,

Picură lacrimi ca ploaia, în furtună,
Privirea se înfige pierdută în pământ,
Degeaba-i poezia, cu muza ei cea bună,
Surdomuţi cu toţii, de orbiţi ce sunt,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la replica replicii

M-ai cetluit cu lanţuri de neuroni ce zburdă,
Pe dulcea poezie ai pus un monopol,
Chiar de mi-ai dat parola să fac ureche surdă,
E doar o stratagemă, căci contul ţi-este gol.

Ca lupii ce în iarnă prin codrii stau la pândă,
Precum masculul Alfa la lună mă inchin,
Aştept zadarnic poate să intre o dobândă,
Amorul să renască iar adolescentin.

Centuri de castitate ţi-ai pus prevenitoare
Dar te indoi mlădie în dans de baiaderă
Iar cheia fericirii, ca iarba cea de fiare,
E pusă la-ndemînă şi stă pe noptieră.

E patul plin de perne, cu iz de levanţică,
Tu te mlădii în dansuri lascive din buric,
Mi-a cam pierit umorul, ba sunt cuprins de frică,
Că tot privesc spre masă si-acolo nu-i nimic!

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai era un lucru: izbânda noastră însemna prăbuşire şi nenorocire pentru atâţia alţii, încât cu firea mea nu puteam decât să mă înfior la acest gând. Trebuise să se dărâme atâtea state ca să se înfăptuiască Unirea noastră şi aveam destulă conştiinţă ca să mă înspăimânt de hotărârile soartei. S-ar fi putut tot atât de bine să fim noi cei învinşi, căci nu plecaseră şi toate celelalte neamuri în luptă cu încredinţarea că era sfântă cauza lor? Şi chiar dacă s-ar fi înşelat guvernele, regii şi prezidenţii, oşteanul pornise cu bună-credinţă, gata să-şi jertfească viaţa pentru ceea ce învăţase să creadă că e datoria lui pentru patrie. Vai! Şi câte jertfe, ce măcel, câtă moarte. Mai tragice, şi cu mult mai tragice decât mormintele celor biruitori, sunt multele morminte ale celor învinşi. Şi s-au luptat vitejeşte, nebuneşte, cu disperare, însă, zadarnic. Gândul atâtor vieţi risipite numai pentru a fi învinse la sfârşit, era pentru mine un chin ce îmi întuneca ceasul de triumf.

Regina Maria în Povestea vieţii mele, volumul III (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată lucrurile care dintru început primiră unitatea: graţie unităţii, Cerul avu neprihănirea; Pământul - stabilitatea; Spiritul - cunoaşterea; Golul avu plinătatea; Fiinţele avură naşterea; Împăraţii - deveniră pilde pentru lume. Iată creaţia unităţii. Dacă Cerul nu ar fi neprihănit, ar fi în primejdie să se întunece; dacă Pământul nu ar avea temeinicie, ar fi în primejdie să se fărâmiţeze; dacă Golul nu s-ar umple, ar fi zadarnic; dacă Fiinţele nu s-ar mai naşte, ar pieri definitiv; dacă Împăraţii, din orgoliu, ar înceta să mai fie pilde pentru lume, ar fi primejdie de răsturnare. Demnităţile se reazemă pe ceea ce este obişnuit - mărirea pe ceea ce este jos. Împăraţii se numesc ei înşişi "slugi nevrednice", oameni fără însemnătate. Nu arată ei astfel că mărirea nu izvorăşte din ei înşişi, şi că este întemeiată pe cei de jos? Adevărat, un car fără roţi nu mai e car. Împăratul nu trebuie să fie nici suprapreţuit ca diamantul, nici nebăgat în seamă ca piatra.

Lao Tse în Tao Te King, 39
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maleficul troc

Ceva se zvonise prin târgul uitării,
iar zvonul se-ntinse în dansu-i baroc,
aleşii, sosiţi la voia-ntâmplării,
găsiră motivul de sfadă ad-hoc.
Era ceva nevăzut, ca o ură,
simţită arar prin apaticul loc,
dar cei din turnul de strajă văzură
că-n urbe, la colţuri, se vinde noroc.

Stăpânii cetătii, plecaţi din palate,
veniră cu banii la masa de joc,
perechea de popi, cu dame furate,
înfruntă careul de aşi la mijloc.
Tu crezi că norocul va ţine cu tine
şi-adaugi o miză mai mare în joc,
dar chinta furată de mâna străină
sugrumă din faşă pretinsul noroc.

Rămas, pe crenel, ostaşul de strajă,
zadarnic aştepţi la un schimb reciproc,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublishers, Bucureşti, 2016 (2016)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucăria

Duşman grozav e timpul, mi se pare
acuma ca şi când te-aş fi visat,
cum poate mai visează câte-o floare
pământul, iarna, după ce-a-ngheţat.
Iubirea noastră astfel a trecut,
ca dâra luminoasă-a unei stele,
şi bezna-n urma ei s-a refăcut,
de-mi pare steaua fericirii mele,
că niciodată n-ar fi strălucit.
Şi nu mai ştiu acuma dac-am stat
cu tine, dacă-n pieptul tău iubit
eu inima-ntr-o zi ţi-am ascultat.
Cuvintele pe care le rosteai,
din depărtări de basm răsună parcă,
pentru că mierea tot acelui grai,
lângă urechea alteia le-ncearcă.
Din ce în ce mai şubred e sub pas
pământul amintirilor şi-mi pare
că dintr-un vis frumos mi-au mai rămas
frânturi ciudate şi strălucitoare.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Magda Isanos
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu vii?

"De nu vii de pe cărări străne
să-Mi cazi la piept ca un copil iertat?
Eu n-am fugit, când numai pentru tine,
ca Isaac am fost pe rug urcat.
Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire?
Şi cui i-ar da mai mult de-atât prin gând:
Un fiu pierdut să râdă în neştire
Şi-un Dumnezeu să cheme lăcrimând?...

De ce nu vii când încă sunt aproape?
De ce te-ascunzi cât încă te mai chem?
De ce nu simţi lumina Mea pe pleoape
şi Harul Meu, în ceasul tău suprem?

De ce nu vrei să fii cu Mine-n slavă,
să colindăm alături ceru-ntreg?
Din flori de Rai, din veşnica dumbravă,
cu mâna Mea cunună să-ţi aleg!

De ce nu vii, tu suflet nehotarnic,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem boltit

Câte petale curg,
în urma mea pierdută,
Ezit şi fac un pas,
'napoia a ce simt,
Dar vântul îmi răsfiră,
cu mâna-i nevăzută,
Frenetic vălmăşag
pe-acordul lui boltit.

Se zbate poala mea-n,
regatul, de mătase
Îmi înfăşoară glezna
c-o voce de furtună,
Mă-mprăştie fiorul
prin valuri de angoase
Când haosul dorinţei
în piept mi se răzbună.

În zvîrcolirea clipei
şi-n unda ei rebelă,

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dulcele stil clasic

Motto –" Mă rog zadarnic într-al nopţii cearcăn
Simt, peste carne, scoarţă de mesteacăn"
( Şt. Iureş - d. 8 iulie 2013)

Căldura laptelui... matern... în prunc se mută,
Departe stele ard mereu,
Alături sângele-nchegat nu se mai uită,
Stau în genunchi, în ruga mea la Dumnezeu.
Purtăm sub frunte toţi... antecesorii,
Profeţii din Sion, din Babilon
şi uneori le ducem dorul,
ei retrăiesc precum un plâns în somn.
Perene sunt şi crima şi iubirea,
Nebunii mor... râzând pe rug,
Prin secoli un poet îşi poartă. lira,
Din liră notele şi... lacrimile curg.
La este de Eden se aşează Cain,
Citesc şi parcă-i prima zi,
Când doar Cuvântul ca un paing
Întreaga lume o popri.

[...] Citeşte tot

poezie de Borids Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mult aşteptatei...

De când te-aştept!...
Sunt ani...
Şi anii, ce lungi îţi par când n-ai cu cine
S-asculţi ciudatele romanţe ce plâng viorile-n surdine...
Şi violetele apusuri ce triste-ţi par când n-ai cui spune
Ce-nfiorări plutesc în zare
Şi-n plânsul celor patru strune!...

.................

Te-am aşteptat la-ncrucişarea potecilor pe care-alt'dată
Multaşteptatele amante soseau grăbite să-şi sărute
Amanţii,
Ce-aşteptau în umbră, tăcuţi ca nişte statui mute...
Şi câte primăveri, de-a rândul, castanii roşii nu-mi vestiră
Că nimeni n-a trecut pe-acolo
Şi-n zare nimeni nu s-arată!...

Te-am aşteptat pe ţărmul mării -
Pe ţărmul nalt ca şi terasa

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Viaţa literară, I, nr. 45 (5 noiembrie 1906)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!