trezirea constiintei

Confidenţe subtile

motiv de bucurie este ziua cu soare
fericirea se adună din fiecare gând
când vântul speranţei trece ca o boare
prin sufletul care se trezeşte cântând.

când freamătul inimii este extaz suav
când nerăbdarea coboară spre glezne
meditez în pace că timpul meu e brav
şi steaua mea surâde departe de bezne.

în lumini sublime mă apuc de scris
poemul iubirii sub puterea credinţei
nutrind cu toată forţa minunile din vis
să se împlinească cu sorţii biruinţei.

poveşti despre lume mai am de transmis
universului magic- aleanul conştiinţei.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără nicio îndoială

Am plecat în lume de timpuriu
fără nicio îndoială,
mai mult cu voinţă şi încredere,
în luptă am suferit destule înfrângeri,
dar am crezut în victoria finală
şi am învins.

Nu m-am lăsat niciodată convins
că nu pot să-mi ating scopul
nemărturisit nimănui
şinu mă dezic de rădăcini
umilite dar vânjoase.

Mereu mă caut unde trebuie să fiu,
nu mă pierd în gropile conştiinţei,
mă regăseşti oricând urcând scara
unui veac de împătimiţi.

Nimeni nu-mi oblojeşte rănile sufletului,
în ele mă recunosc mai puternic decât sunt

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echitatea este un lucru ticălos: pentru lege avem o măsură, ştim în ce să ne încredem; echitatea este conform conştiinţei celui care este cancelar şi, pe măsură ce aceasta este mai mare sau mai îngustă, la fel este şi echitatea. Totul este de parcă ar trebui să facă standardul pentru măsura pe care o numim picior, picior de cancelar; ce măsură incertă ar fi aceasta? Un cancelar are un picior lung, altul un picior scurt, al treilea un picior indiferent: este acelaşi lucru în conştiinţa unui cancelar.

citat din John Selden
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc o stare despre noi

păşesc prin timp
între răsărit şi apus
aşez mâinile în poala timpului
cu linişte fixez tâmplele
de fruntea iubirii din micul meu univers

în mijlocul idealurilor mă prinde o lumină
încerc să opresc nuanţele ei
într-o definiţie a conştiinţei trăite
aplec uşor capul în palme
şi-l sprijin ca mod de viaţă
niciodată plecat
trăiesc

între azi şi mâine o punte nepregătită de final
îmi e atâta dor de mâine
de setea-n despletitele frumuseţi
preţuită-i femeia în atlasul existenţei
modelează drumurile mele din lut
ca un întrerupător

[...] Citeşte tot

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din adâncul privirilor tale păgâne încă răsare soarele. Eşti ispita mea, deliciul gândurilor îndrăzneţe, implementate adânc în rigiditatea conştiinţei tulburătoare. Doar sărutările, menite să mângâie goliciunea trupului, întruchipează un suflet hoinar pe ţărmul viselor mele făurite într-un amurg tardiv. Te respir şi te gust flămândă de dor. Eşti marea mea răcoritoare şi briza dimineţilor toride. Străine, trăiesc în această inimă călătoare, urmându-ţi paşii goi pe nisipul fin. Te aştept de multă vreme, să aştern fărâme de rouă peste gândul tău şi tu, cu strălucirea zâmbetelor firave îmi aduci vara în suflet în fiecare zi.

Andreea Palasescu (17 august 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împrejurul lunii rotunde

mi-am pus hainele de duminică şi
de dragoste, trupul să nu păţească nimic.
iubirea
în rezumatul ei biologic - splendidă încremenire a unui
zâmbet incert,
înlăuntrul fiinţei.

îi căutam casă, dintre cele mai trainice,
singura cu acoperişul
întreg, după ce minciunile s-au retras,
mi-am închis pumnul, să nu existe regrete
când cineva drag dispare, iar cei rămaşi aleg să uite,
galbenul agresiv şi bolnăvicios din jurul lunii opuse,
infestate cu larve.

ne-am iubit cât alţii în ani,
mă simţeam dintr-odată schimbat
după săgeţile arzătoare din creier,
noaptea căpătase forma sărutului tău, fierbinţeala trecerii sale.

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ÎNTUNERICUL DIN SALĂ, dacă în sală nu este întuneric imaginile de pe ecran nu se vor vedea. Când mergi la culcare este exact acelaşi principiul, noaptea aduce oboseala care face să închizi ochii doar aşa poţi începe sa visezi, să vezi imagini în somnul tău. EXACT LA FEL ESTE ŞI ÎN CEEA CE FALS NUMEŞTI VEGHE, E ACEIAŞI CONDIŢIE, E NECESAR CA LUMINA CONŞTIINŢEI SĂ SE STINGĂ CA MINTEA TA SĂ POATĂ VEDEA FORME. Înţelegi acum de ce toţi oamenii dorm în veghe şi să visează drept ceea ce nu sunt? O formă-gând captivă în timp? Doar conştiinţa e reală corpul-minte e doar un vis de carne ce apare în ea.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îţi oferi ajutorul unei fiinţe fără să ai niciun motiv ascuns pentru care faci asta şi când dăruieşti fără să te aştepţi la nimic în schimb, ai devenit cu adevărat un om înţelept şi evoluat. Faci bine pentru că poţi şi nu pentru că urmăreşti anumite avantaje sau beneficii imediate ori ulterioare. Dăruieşti din preaplinul tău şi asta înseamnă că eşti atât de bogat în interior încât simţi să faci asta. Caută acest tip de bogăţie interioară, acumulează neîncetat la nivelul evoluţiei conştiinţei tale şi fii un om care să îi inspire şi la care să aspire şi cei din jur.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abandonarea este ego-ul plecându-se Sursei acestuia. Fără alte cereri sau comenzi, doar punând totul în mâinile Sursei. Dăruieşte-te Conştiinţei şi Beatitudinii şi vei fi fericit. Renunţă la dependenta de simţuri. Nu e nevoie să le opreşti, dar trebuie să ai un control perfect asupra lor. Ego-ul este un conducător slab al acestor cinci cai, dar vizitiul Atman (Sinele) nu va face vreo greşeală. Predă domnia simţurilor lui Atman. Ca râul ce se abandonează oceanului, dăruieşte-te pe tine însuţi Sinelui, Sursei. Şi dacă vei vedea că încă înoţi la suprafaţa oceanului: încetează să înoţi şi te vei scufunda în adâncurile Iubirii.

citat din H.W.L. Poonja
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prolog

Logodna vieţii mele cu ursita
S-a petrecut fără să vreau, să ştiu.
Privighetoarea-şi va cânta dosita
Tristeţe, eu fatalul meu sicriu.
La ce-mi surâde vestea de oracol,
Că voi urzi al lumii rost în cânt?
Tot sensul cântecului e spectacol
Şi nu trezirea celor din mormânt.
De voi întinde simţurilor cupa
Otrava cucutei tot va trăi.
La ochi de-aş duce cu pornire lupa
Nu voi afla nimic în clară zi.
Cine aşteaptă versurile simple
Mai mult decât al primăverii timp?
Şi cine-şi sparge propriile tâmple
Să afle-n creieri mult visat Olimp?
Socot că m-am uitat într-o greşeală:
În propria-mi găoace mă înec.

Mai mult nici visul nu mă mai înşeală

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolai Costenco
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!