Serioase/triste despre scartaie usa, pagina 42
Leningrad
Revenii în orașul meu, pân-la lacrimi cunoscut, în toate,
Până la nervuri, până la ale copilului "maimuțe" umflate.
Te-ai întors aici, așadar înghite cât mai mult și repede
Untura de pește din fluviale felinare leningrădene.
Află urgent ziulica de decembrie, în care din nou
Grețos strop de dohot e mestecat în gălbenuș de ou.
Petersburg! Eu încă nu vreau, nu vreau să mor;
Tu ai toate numerele mele de telefon neliniștitor.
Petersburg! Eu mai am încă multe, multe adrese
La care voi găsi ale morților glasuri stinse, funeste.
Eu trăiesc pe o scară neagră, și în tâmplă, de ori o mie,
Mă lovește, rupt cu tot cu carne, zbârnâitul de soneie,
Și noaptea-ntregă aștept oaspeți scumpi să vină pe cărărușă,
Noapte-ntreagă mișcând din cătușele lănțișorului de la ușă.
poezie clasică de Osip Mandelștam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1930), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre cătușe
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre telefon
- poezii despre pești
- poezii despre oraș
- poezii despre numere
- poezii despre negru
Înainte de început
cu 16 zile înainte de a mă naște am auzit moartea recitând din cartea tristeții,
vocea ei domolea orice furtună iar eu începeam să îmbătrânesc departe de viață.
părinții mei petreceau alături de personajele lui Charles Dickens,
îmi căutau nume printre eroi imaginari, în lumea celor închiși în apatia trecutului.
toamna râdea dansând goală în noaptea brumată...
mâinile mele nu aveau puterea de a deschide ușa durerii,
a trebuit să ascult până la capăt disertațiile morții.
am luptat fără să pot vedea lumea nouă ce se năștea în fața ochilor mei
mi-au stat alături spiritele templierilor neîngropați.
și toamna râdea, râdea...
apoi venit Dumnezeu să îmi mângâie neputința,
mâinele Lui s-au odihnit o clipă pe sufletul meu.
poezie de Eduard Dorneanu (8 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre început, poezii despre zile, poezii despre voce, poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre toamnă sau poezii despre timp
Odaia bunicului
Nu s-a clintit nimica și recunosc iatacul
Bunicului pe care, viu, nu l-am cunoscut.
Rămase patu-i simplu și azi nedesfăcut,
Și ceasul lui pe masă, și-a mai păstrat tic-tacul.
Văd rochia bunicii cu șal și malacov,
Văd uniforma veche de "ofițer" la modă
Pe când era el Junker demult sub Ghica-vodă
Când mai mergeau boierii în butcă la Brașov.
Și lângă bățu-i rustic, tăiat în lemn de vie,
Văd putina lui unde lua băi de foi de nuc.
A scârțâit o ușă... un pas... și-aștept năuc
Să intre-aci bunicul dus numai până-n vie.
Un ronțăit de șoarec sau ceasul mă trezi?
Ecou își fac, în taină, ca rimele poemii...
Și ceasul vechi tot bate, tic-tic, la poarta vremii,
Și șoricelul roade trecutul zi cu zi.
poezie clasică de Ion Pillat din Pe Argeș în sus (1923)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre rochii
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre ofițeri
- poezii despre modă
- poezii despre lemn
- poezii despre ceas
- poezii despre Brașov
Pasărea tăiată
M-au ascuns bătrânii, după obicei,
Să nu uit de frica păsării tăiate,
Și ascult prin ușa încuiată
Cum se tăvălește și se zbate.
Strâmb zăvorul șubrezit de vreme,
Ca să uit ce-am auzit, să scap,
De această zbatere în care
Trupul mai aleargă după cap.
Și tresar când ochii, împietrind de groază,
I se-ntorc pe dos ca să albească
Și părând că-s boabe de porumb
Alte păsări vin să-i ciugulească.
Iau c-o mână capul, cu cealaltă restul,
Și le schimb când mi se pare greu,
Până nu sunt moarte, să mai stea legate
Cel puțin așa, prin trupul meu.
[...] Citește tot
poezie de Ileana Mălăncioiu (1967)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre păsări, poezii despre schimbare, poezii despre ochi, poezii despre groază, poezii despre frică, poezii despre bătrânețe sau poezii despre alb
Citirea pune pe orice om în legătură cu atâția de aiurea și din alte vremi și ea dă putința să stea de vorbă oricine și cu mințile cele mai înalte și cu sufletele cele mai calde ce au trecut pe pământ, lăsând urme care nu se vor șterge ușor. E o șezătoare veșnică la care te îmbie cei mai meșteri vorbitori și cugetătorii cei mai adânci. E o minune că, și morți cum sunt unii de atâta vreme, poate vorbi cineva cu dânșii și acuma, ba încă fără nimic din sfiala de care, ei fiind vii, am fi cuprinși. Iar, dintre cei ce sunt în viață, numai prin cartea lor ușa li-e veșnic deschisă pentru oricine le-ar răsări în prag. Glasuri care nu se aud în afară, dar care, cum petreci rândurile cu ochii, răsună în adâncul ființei tale înseși.
citat celebru din Nicolae Iorga
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate despre meșteri, citate despre înălțime, citate despre vorbire, citate despre viață, citate despre suflet, citate despre ochi, citate despre moarte sau citate despre lectură
Dor de tine
Casa e tristă și pustie
De când tu ai plecat
Iar lacrimile nu se mai opresc
Din barba-mi argintie,
Sunt lacrimi de durere
Sunt lacrimi care ard in suflet
De dorul fiicei mele.
Paduri de foc îmi ard in suflet
De dorul tău copil iubit,
Încerc sa-l sting dar nu se stinge
Că arde-ncet, mocnit
Și-mi mistuie ușor
Sufletul meu rănit.
Mi-e dor de ochii tăi frumoși
Mi-e dor de glasu-ți cristalin
Mi-e dor, mi-e tare dor
Copila mea de tine.
Pe drumul dintre cimitir și casă
Poteca s-a bătătorit
Bătând în fiecare zi
[...] Citește tot
poezie de Ionel Iamandei (19 aprilie 2009)
Adăugat de Ionel Iamandei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre dor, poezii despre iubire, poezii despre frumusețe, poezii despre foc, poezii despre durere sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ultima frunză
și ultima mea frunză a căzut
de pe copacul trist de lângă drum
învăluit de ceată ca un fum
și ca un fum în ceată dispărut
se duce toamna și se duc cu ea
nostalgice tristeți agonisite
de brume dimineața hămesite
de viitoarea iarnă și de nea
și soarele-i mai jos de orizont
și umbra mea-i mai lungă și mai dreaptă
deși azi mai coboară inc-o treaptă
și-i la nivel cu țărm de Hellespont
la ușă iarnă bate-ncetișor
și scurta ei bătaie mă sugrumă
cu degete de sticlă și de gumă
esinde ca o ață din fuior
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (19 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre fum, poezii despre frunze sau poezii despre dimineață
Cand orbul plange
Traiesc singur, inchideti usa grea,
N-astept pe nimeni aici in lumea mea.
Si nu astept nimic de la voi
Chiar daca m-as tiri prin apa sau noroi.
Sunt un om sarman, sunt un orb si-atat
Care plange si nimic mai mult.
Si cand orbul plange, Dumnezeule
Doar pietrele sunt ude.
Am avut un prieten care m-a ingrijit
Dar s-a imbolnavit si-ntr-o zi a murit.
Intr-o grea iarna pe ceata si viscol
A disparut si de-atunci locul sau este gol
Camera e rece, mi-e frig si n-am cui
N-am cui, n-am cui sa spui,
Cind un orb plange-n frig
Si pietrele se fring
Numai oamenii nu.
poezie de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre prietenie sau poezii despre apă
Privește în jurul tău. Viața oamenilor e total otrăvită, otrăvită de cap. Ei nu mai simt, nu mai sunt sensibili, nimic nu-i mai emoționează. Soarele răsare, dar în ei nu tresălta nimic; se uită la soare cu ochii pustii. Cerul se umple de stele, dar inima lor rămâne insensibilă la frumusețea nemărginită presărată de stele, niciun cântec nu se înalță din inima lor. Omul a uitat să cânte. Norii vin pe cer și păunii dansează, dar omul nu știe să danseze. A ajuns un infirm. Pomii dau în floare dar omul gândește, niciodată nu simte, și fără simțire înflorirea e cu neputință. Ieși din starea asta! Lasă viața să aibă romantism, puțină aventură. Explorează! Milioane de frumuseți și de splendori te așteaptă. Continui să te miști în cerc, fără să intri în templul vieții. Ușa templului este inima...
citat celebru din Osho
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre muzică, citate despre frumusețe, citate despre Soare, citate despre stele, citate despre romantism, citate despre păuni sau citate despre nori
Barbă albastră
Ai fi putut să nu deschizi această ușă, dar ai deschis-o;
Așa că intră-acum, și miră-te pentru ce lucru de nimic
Ai fost trădat... Nu-i nici o comoară ascunsă aici și nici-o
Oglindă magică să-ți cumperi viitorul, și nu-s, după tipic,
Țeste de femei pe raft pentru foamea celor cu care semeni,
Doar ceea ce vezi, privește iarăși: o-încăpere-aproape goală,
Adăpostind necazuri și bucurii puține, mie-asemeni,
Lipsită de confort și lustru totuși din tot ce mă-nconjoară
Numai pe ea vreau s-o păstrez întreagă, nutrind părere
Că pescarul nu trebuie să știe ce-i dincolo de val.
Iar tu, când te-ai strecurat azi noapte-n încăpere,
De cum ai trecut pragul m-ai profanat, ai sfâșiat un voal;
Nu pot să-ți privesc fața și să rămân cu mine-ntr-o ființă.
Aceasta-i de-acum a ta. Eu o să-mi caut altă locuință.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre trădare, poezii despre pescuit, poezii despre femei, poezii despre comori, poezii despre bucurie sau poezii despre barbă