Poezii despre sant un prost, pagina 42
Mila de albine
Polenul a uitat sa se inchine,
e luat de mic din fel de fel de flori,
si prefacut in miere, de albine,
si pus in faguri incercuitori.
Nimic despre polen, decat ca este
albinelor si matcii de folos,
ca el urmeaza tragica poveste
a tuturor jertfitilor de jos.
Polenul este lumea fara ranguri,
polenul este lumea si atat,
sub varste si sub bice si sub tancuri
tinand la steagul ei necoborat.
Polenul leaga treptele- ntre ele
si pune mot gradinii, la rascruci,
polenul face sa miroasa-a stele
si matcile si trantorii nauci.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa-i femeia...
Așa-i femeia, tace și înghite,
Bătăi, umilințe sau vorbe prost rostite,
Se ferește de bârfă ca dracul de tămâie,
Alege iar călăul și palma ce-o "mângâie".
Așa-i femeia, îndură multe, știi?
Ar mânca și pietre pentru ai săi copii,
Se lasă jignită, și-n picioare călcată,
C-aceștia să aibă alăturea un tată.
Așa-i femeia, iartă, apoi zâmbește,
Printre vânătăi, pe toți îi păcălește,
Pare împlinită, își îngrijește casa,
Călăului, cu drag, îi pune zilnic masa.
Așa-i femeia, supusă și tăcută,
Sub jugul neputinței; victimă absolută,
Unde să se ducă? Și cine s-o mai ia,
Cu atâția prunci, flămânzi pe lângă ea?
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neanderthal (3)
Bărbatul ei nu mai era
Nici prost, nici bleg, cum îl știa,
Și, chiar atunci când încerca
Pe plac să-i facă, ea vedea
Că nu-i deloc atent la ea,
Iar mintea-i e... altundeva.
Și s-a gândit, s-a perpelit,
Dar, iată, ziua a sosit
-eu nu știu cine-a ciripit-
Când o idee i-a venit
Și cerului i-a mulțumit
Că ruga i-a-mplinit.
S-a dus și-a reușit, cumva,
Ca sapiensa blondă, rea
De muscă sau de altceva,
Să fie de acord cu ea
Că sigur-sigur, i-ar plăcea
Cu amândoi alăturea.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Margaritas ante porcos (mărgăritare înaintea porcilor)*
Nu da câinilor colaci,
Ascultare unor draci,
Idolilor închinare,
Porcilor mărgăritare!**
Nu-i vorbi în mod savant
Celui care-i ignorant!
Geaba vorbe-i spui cu rost
Celui care este prost.
Geaba vorbe pe ales,
Geaba cu subînțeles,
Geaba vorbe de-nțelept,
Celui care e inept!
* Iisus: Nolite mittere margaritas ante porcos. (Să nu aruncați mărgăritare înaintea porcilor) (Evanghelia după Matei, 7.6).
** Iisus: Nu dați cele sfinte câinilor, nici nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare. (Evanghelia după Matei, 7.6).
poezie de George Budoi din Dicționarul prostiei (22 aprilie 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drept la bască
Deci noi nu existăm deloc
Și nici ce scriem nu există,
Nu avem loc în acest joc,
În lumea lor închisă, tristă
Suntem fantome fără sens,
Sau doar amprente digitale,
Ce scriem noi, nu este vers,
După părerile matale
N-am să dau nume, n-are rost,
Oricum o lume ne citește,
Părerea ta chiar sună "prost"
Când ne tratezi "dumnezeiește"
Poate nu vezi, poate nu simți,
Sau nu citești limba română,
Nu încetezi ca să te minți,
Pe tron, cu secerea în mână
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ură
Înverșunare-n circumstanțe motivată,
Ce se prelinge-n spre străfunduri de abis,
Purtată-n hău ascuns, o Iuda, de nezis
În machiavelică justificare; lumea-i vinovată.
Nemotivat, se tot proclamă "sentiment",
Lipsită-n fond de orice simț, de suflet;
Din om, e-un individ, dușman, într-un răsuflet!...
Iubirii-ntre prieteni, păcii, e-un impediment.
Credința milenară o repudiază
În timp ce-ai noștrii zilei o practică ades
-Gratuit, sau când banu-i interes-
Ne face viața chin, umanu-l explodează.
Nu-și are merit feminin de-apelativ,
E doar un subterfugiu de nereușită...
E-o gelozie hâdă la dorința-ți izbândită;
Draconic exemplar, de anti-creativ.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am să încep
Am să încep cu un popă
Care avea un câine,
El pe câine l-a iubit,
ș. a. m. d., prost este că iubitul câine
a murit, copitele cailor bat nemulțumite,
vântul răspândește acest zvon trist,
ochii trecătorilor nu spun nimic.
Or fi și ei cai?
Erau blocuri în centru pentru cai.
Câinele a rămas un animal de provincie.
Ați văzut câine în parlament?
Dar ce-mi pasă, ce tineri mai eram,
Ce-nfiorați, acele biete vorbe, fericire, etc.,
Acum domnim între o zi și-o noapte,
Nu te-am zărit în țara vieții, erai?
Tu plângi? De ce? Visările Coloane moarte.
Ferește-te de vorbe. De s-ar lăsa tăcerea.
Nu am fost niciodată suficient de singur.
Paznic al depărtărilor, asta voi fi.
Mormântul unei fete tinere,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moromete
Îl înjur pe Moromete!
M-a făcut să vreau să stau
Și să cuget pe-ndelete,
Timpului tribut să-i dau
Se-nvârtesc pe rând rotițe
Despre care nu știam,
Deschizând încet portițe
Către tot ce doar visam
Îmi părea leneș țăranul,
Dar era un filozof,
Stătea așezat tot anul,
Fără griji și fără of
Observa, acolo-n poartă,
Tot ce alții nu vedeau,
Vedea lume, vedea soartă,
Suflete ce dispăreau
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa sunt eu
De m-ar dușmăni o lume,
Tuturor le spun pe nume:
Negrului eu negru-i zic,
Celui de nimic ‒ "nimic";
Albului eu alb îi spun,
Iar nebunului nebun;
Un incult e un incult,
Îl numesc, nu îl insult;
Celui prost eu îi spun prost,
Iar anostului anost,
Mincinosu-i mincinos,
Ticălosu-i ticălos;
Agramatu-i agramat,
Vinovatu-i vinovat,
Demagogu-i demagog,
Pisălogu-i pisălog;
[...] Citește tot
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (18 august 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Final
... Și dorul de tine, nu mă mai doare
Chiar dacă-n suflet port doar ninsoare
Și-n inimă sloiuri de vânătă gheață
Dar merge-nainte banala mea viață.
Știu: profețesc doar iluzii și vise
De-oricine dorite de nimeni atinse.
Iubirea e țelul spre care țintim
Dar cel mai adesea în ură sfârșim.
Cad stele din ceruri, comete se sting,
Tristeți și depresii într-una mă ning.
Urzit-am iluzii, fără vreun rost
Începuse bine s-a sfârșit prost.
Când unul iubește și altul mimează
Iubirea... în suflet nimic nu vibrează.
Și asta se simte din vorbe, din fapte
Și false sunt, astăzi, suavele-ți șoapte.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!