radu popescu

Iar trăire

Sunt rănit de dorul tău
şi de ochii tăi de toamnă
simt că pic, că-mi vine rău
că nu-mi eşti de mână doamnă

Fug de tine cât mai pot
şi tu vii cu foc şi gheaţă
şi topit eu te provoc
c-o câmpie de verdeaţă

Mă îmbăt cu aşteptări
şi-mi las visele de noapte
şi te-aruncă-n gândul meu
tot ca ziua ce mă arde

N-aş fi vrut să te cunosc
să trăiesc iar o iubire
soarta mea iar vrea să fiu
ameţit de a ta fire

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe copacului...

În coaja groasă unduieşti
uitând când o să înfloreşti,
în toamne iar te limpezeşti
şi ierni geroase le răzbeşti.

Eşti prins adânc în luminiş
şi nu poţi nicidecum să strigi,
ai obosit pe povârniş
fără să ştii dacă învingi.

Bătut de vânt te frunzăreşti
când el te sfâşie urlând,
de-a lui suflare te goleşti
şi-ţi cad mormintele pe rând.

Scorţos de vremuri mai trăieşti
poate-o iarnă, două, nouă,
dorindu-ţi primăveri domneşti
cu frunze cu ochii rouă.

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversarea răstignirii

Din pulberi de stea şi lacrimi de dor
Coacem cozonaci în formă de nor,
Pentru Ziua Sfântă ce începe-n noapte,
Candelă eternă-n Infinit de şoapte.

Şoapte muritoare, preschimbate-n cântec,
La-nvierea lumii, ca într-un descântec,
Risipesc tristeţi adunate-n veacuri,
Îmbrăcând în alb nuferii din lacuri.

Lacuri care-ascund adâncul de Iad
Ce-nghite şi azi, suflete ce cad.
Separând nădejdea, de grea nebunie,
Am primit, cu toţii, viaţa-n Veşnicie.

Veşnicia mea şi a orişicui
A plătit-o scump, cu Sângele LUI.
Răstignit, zâmbind spre călăi ce tac,
Spunea: "TATĂ, iartă-i, că nu ştiu ce fac!"

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărat a înviat!

Soarele se ridica zâmbind din locu-i iar
Şi vântul mângâia flori albe răsărite
Din clipa în care Iisus cel plin de har
A înviat din morţi. Iar feţele cernite

Se luminau deodat' cu bucurie mare
Şi-n rugăciuni se cufundau smerite
Mult preamărind pe Domnul fiecare;
Luminile jucau pe feţele umbrite.

Măslinii au uitat de răni şi suferinţă
Iar flori nemaivăzute se legănau în vânt,
Iisus a înviat după făgăduinţă
Şi bucurie mare aduse pe pământ;

Pretutindeni vestea, în grabă, s-a aflat:
"Hristos a înviat!" "Adevărat a înviat!"

sonet de Radu Băeş din Adevărat a înviat! (2004)
Adăugat de Radu Băeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin urmare nu mă mai iubeşti

Prin urmare nu mă mai iubeşti,
nu mai vrei comori înflăcărate,
vrei de-acum comori adevărate,
fapte, nu himere şi poveşti.

Zici acum că toate-au un sfârşit,
zici acum că toate-au fost doar daruri,
vrei pesemne dincolo de geamuri
să mă faci să cred că ai murit.

Ai dreptate, alte limbi vorbeam
şi-alte zări ţinteam cu-aceleaşi vorbe
sub tristeţi şi lacrimi monocorde
două frunţi străine-ncrucişam.

Şi cu toate-acestea am să-ţi port
o frumoasă aducere aminte,
printre zeci şi sute de cuvinte
număr azi cu tine încă-un mort.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năluca

Mă odihneam pe scaunul nălucii
care plecase până în vecini,
să izgonească din salcâmi toţi cucii,
din cuiburile lor de mărăcini.

Năluca apăra comoara fricii
şi rătăcea buimacă printre spini
în care se-ascunseseră aricii,
făcuţi din ace ruginii de pini.

Un ghimpe, plin de-otravă adormită,
îi înţepă piciorul ca de ceaţă...
Năluca, dând un ţipăt, îngrozită,
se-nfăşură în vis, spre dimineaţă.

Dispărând, fără urmă, 'n veşnicie,
îmi lăsa scaunul, drept moştenire,
iar cucii şi aricii mă îmbie
să iau chip de nălucă, fără ştire...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daruri

Mâinile astea, Doamne!
M-ai împuternicit cu mâinile astea.
Pot mângâia cu ele până şi setea
pomilor arşi de toamne

Şi ochii ăştia Doamne!
M-ai luminat cu ochii ăştia coloraţi,
să zăresc frunzele şi viermi inelaţi
şi câte alte forme

Şi mi-ai dăruit gândul,
să-mi pot pune întrebările doar noaptea,
să pot întreba retoric ce-i dreptatea
care-o împarte vântul.

Doamne! Doamne! Cuvântul.
Ne-ai lăsat cuvântul, Doamne, într-o carte.
Ne amintim rândurile din ea, poate,
până ne cerne glodul.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echipa de selecţie

dormeam
în vis luna avea forma literei C
s-a auzit un zgomot
zâmbeam şi luptam să mă trezesc din paralizie
noroc cu substanţa reticulată
dreapta ridica mâna stângă
în picioare greu strigam motănelul
poate a fost cutremur mi-am zis
năucă atingeam pielea sufletului
şi prin geamul din lumina nopţii
vedeam fericirea ca pe un drum

un tremur uşor
moartea a fost sigur a spus gândul de pe scaun
şi-am coborât la parter sprijinită într-un copac
după o vreme am adormit pe pervazul ferestrei
nu-mi era frică decât de rug şi portocali
a mai venit o dată nu a avut loc
i-am auzit tălpile îndepărtându-se
şi vocea moale cum recita un text cursiv

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Popescu Bâldea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reculegere

Ziua de azi pecetluieşte amintiri,
Minim – ieri
Maxim – mâine
Şi din nou răstălmăciri.

Ca să spulberi trebuie să iubeşti
Resemnarea scoicii devenită nisip,
Ca să reîntregeşti trebuie să crezi
În amfora devenită istorie;

Rămâi mai departe hohot
Foamea ce umple de nuanţe,
Treci mai departe din arc în săgeată,
Libertatea vindec-o de capricii,
Repaosul lasă-l zălog stâncii ;

Nici un toiag nu sprijină drumul,
Nici o treptă spre viaţă,
Nici una spre moarte.
E departe cine te cere,

[...] Citeşte tot

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tai,
De mic, au fost... cafeaua, uitată la prăjit,
Ferestre larg deschise în zarea de iubit;
.
Discuri furate din arborii de abanos
Cu privire grea si tare... cat de frumos!
.
Ochii tai,
Lava răcita de la un vulcan furios
Ce intre timp a devenit, mai prietenos;
.
Rar si fin negru, din catifeaua de noapte,
Ce te atrag, ca un magnet, chiar de esti departe;
.
Ochii tai,
Vorbesc, cânta şi mereu vor sa te alinte,
Sau inexpresivi, pregătiţi sa te şi minta;
.
Iar in alte daţi, goliciuni de mari trişori,
Sau tristete, ca- n ochii... calzi, de cerşetori;

[...] Citeşte tot

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!