privit

Primăvara!

Cântă cucul pe la porţi
Şi miroase a primăvară,
Parcă ne-am dori cu toţi
Să transformăm iarna în vară!

Bâzâitul insectelor, mugurii copacilor,
Zumzetul albinelor, ciripitul păsărelelor,
Mireasma şi frumuseţea florilor,
De toate acestea ne-a fost nouă dor!

Natura parcă învie, şi e mai multă gălăgie,
Prin codru, în ape, pe dealuri mici şi înalte,
E minunată această gălăgie, totul e o armonie,
Zici că este o poveste dintr-o minunată carte!

Soarele cu a lui lumină şi căldură,
Ne dă startul la admirat şi privit,
Toate sunt făcute de aşa natură,
Ca să zicem: "Primăvară bine ai venit!"

poezie de Ovidiu Kerekes (20 februarie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoza intamplatoare

Eram libelula...
Te-ai aplecat, cu ochii mari, deschisi
a mirare, asupra mea.
Cu infinita grija, ai intins
o mana, sa ma aperi de umbra
ploii.
Ti-am simtit caldura,
m-am prins, usor,
de-un deget oferit mie ca sprijin.
Am intors privirea spre tine
si te-am zarit, deschizandu-te
intreg, mie, cu un zambet.
Si-atunci, intreg cerul s-a deschis,
ai intins mana ce ma ridica spre slavi
si-am devenit puterea
Care nastea lumina.
Ne-am privit in ochi, in
fractiunea de secunda
decisiva:
ti-ai concentrat fiinta

[...] Citeşte tot

poezie de Rada Rancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul oraşului de lângă râu

Zece ani, de-acum – tu, moartă; eu, trăind o viaţă căreia nu-i mai aparţin.
Refuz să rememorez,
Dar îmi este imposibil să uit.
Un mormânt departe, la o mie de mile,
Gânduri îngheţate, cum ar putea ele fi exprimate?

Chiar dacă ne-am întâlni, nu m-ai recunoaşte –
Pulbere pe obrazul meu,
Părul ca bruma.

Deodată, astă noapte, eram iarăşi acasă.
Lângă ferestra odăii mici
Îţi periai părul şi-ţi pudrai obrajii.
Te-ai întors. M-ai privit în tăcere.
Lacrimile îţi curgeau – râuri.

An de an îmi vor frânge oare inima?
Mormântul luminat de lună,
Pinii rămuroşi.

poezie clasică de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 18 ani

La 18 ani, o fată e totul..
Are atenţie, înţelegere,
ocrotire şi amor discret.
Ea există pentru orice înţelept...

La 18 ani, un tânăr
e privit cu asprime,
neîncredere de tată în fiu:
"Stăm noi de vorbă mai târziu!"

La 18 ani, o fată ştie,
Înţelege totul...
Va dori, va lupta
Să nu piardă confortul.

Totuşi, nu păstrează
prea mult farmec pentru viitor.
Când tinereţea se duce,
plictiseala apare în dormitor.

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Loviţi de soartă

Îmi bate lacrima în poartă
Şi-atât de crunt mă simt lovit
De soarta asta blestemată,
Încât aş vrea să fi murit

Când nu ştiam ce-i suferinţa,
Cât nu-l uram pe Dumnezeu...
Sătul, scârbit de încercare,
Acum, să mor îmi este greu.

M-au încercat dorinţe, temeri,
Din vinul vieţii am gustat
Şi am privit plângând la ceruri
Şi-n rugă am îngenunchiat,

Dar n-am găsit seninătatea
Promisiunilor cereşti,
Nici bucuria împăcării
Cu cele sfinte... Unde eşti?!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zori pierduţi

E-o dimineaţă iar plină de searbăd, de singurătate,
Când din înăuntru' nu-i niciun jalon, nicio chemare,
Căci din ce-a fost, ce-au fost, e aproape fiecare
Un răzleţ, poate la rându-i, în timp... pustietate.

E pofta neîmplinită de un nesfârşit taifas
De scene recitate într-un trecut scenariu
Din alt sălbatic timp, azi sticla de-un acvariu
Privit cu mult nesaţ... cu visele în impas.

Se va petrece, iar plictisitor, etate,
Ce se adună în fire, nisipul pe clepsidră,
Din plaje ce mă întind la soare, ca o vidră
Ce ştiu că-n ape adânci îmi stă, eternitate...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a ridicat, deodată, din prăpastia întunecoasă, umedă, a munţilor falnici. Şi doritor de lumină, în această dimineaţă scăldată de soare, a întins aripile, ca o flamură, deasupra brazilor bătrâni. S-a înălţat mai întâi drept în sus, ca o săgeată; a străbătut văzduhul răcoros, apoi a rămas acolo, s-a legănat in aer, îmbătat de plăcerea să fluture la înălţime uriaşă; a plecat capul şi a privit in jos. Pe câmpiile lucii, satele împrăştiate, ca grăunţele, scoteau sclipiri repezi ca a prundişului spălat de ape. Oamenii nu se zăreau; deasupra, dedesuptul lui, primprejur, nicio vietate. I se păru că in lumea aceasta frumoasă, încântătoare, peste care primăvcrile se aştern cu spuză de hori, e a lui, a lui singur.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Vulturul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

La început m-ai făcut din zăpadă
Desenai conturul unor aripi de înger
Ba nu
La început ai privit pe fereastră
Ţi-ai lipit de ea fruntea fierbinte scrutând întunericul
Oare luna scria în cristale de gheaţă
Răspunsuri
Undeva pădurea năştea umbre
Peste tânguirea unui lup singuratic
Şi urmele lui îndepărtându-se-n noapte
Apoi
Apoi omătul s-a făcut pârâiaşe
Şi m-ai făcut din zbor de cocori
Săgetându-ţi privirea
Dintr-o rază atingându-ţi piciorul desculţ pentru o clipă
Pe călcâi verde-ţi înmugurise o frunză
Pasul tău era cumva mai uşor
Sub el ţărâna a prins viaţă
Şi eu

poezie de Mihaela Poduţ Ienuţaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul val

visam demult, odată
un vals în doi, noi doi
în seara aceea minunată
când te-am privit în ochi, o dată, pentru întâia dată
azi ţi-am adus iubito de pe mare
doar un cuvânt,
aşteptare...
se pierde în zare
de ce oare
trec timpuri, trec gânduri
prin ape tulburi se petrec
tu stai pe ţărm
aştepţi
un vânt, un val
ce poartă în larg
chemarea ta
el a venit şi a plecat
tu stai
o stâncă sfântă în vânt
aştepţi un val

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un dram de noroc

De voi mai fi, după ce nu voi mai fi,
Ochi aş vrea să fiu, pentru o fată nedăruită,
Stîlp, în locul celui căzut de la casa noastră
Şi lumînare pe cartea de seară a ultimului schimnic,
Răsură aş vrea să fiu lîngă glezna
Fetei care-a privit în taină tristeţea
Şi picior pentru cel ce n-a putut ajunge
La taina cea mare a izvorului,
Şi izvor pentru fraţii mei, însetaţii,
Şi-un dram de noroc pentru Mama,
Spre a putea şi ea, biata, desluşi
Măcar cîteva semne din prea sfînta Biblie
Lăsată nouă,
La 16 iunie 1889,
De marele mucenic Mihai Eminescu.

poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de Ela
Comentează! | Votează! | Copiază!