placerea mea

Creaţia superrealistă, pe care noul romancier al secolului al XXI-lea o doreşte, este un joc al mutărilor de destine, murdar şi ineficient pentru un intelectual, care se pierde într-o lume viciată, nu lipsit de inteligenţă, de şcoală ascunsă a iniţierii, chiar dacă se lasă purtat şi zbenguit în lumea profană, care îl doreşte pentru ideile şi sclipirile minţii perpetue spre gândiri înalte, satisfăcându-le plăcerea...

Ştefan Lucian Mureşanu în Regresivitatea termenului literar: durerea fizică şi durerea sentimentală; dorul existenţial
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Irepetabilă şi dulce

Am împărţit cândva... plăcerea,
Irepetabilă şi dulce,
Amurgurile-arzând şi mierea,
Atingerilor zăbăuce.

Am consumat... şi nu o dată,
Nectaru-ncinselor păcate,
Rebelul vin şi-o neschimbată
Idee... despre libertate.

Am dat frâu liber... pasiunii,
Fiorilor ca de mătase
Şi am ţinut aprinşi cărbunii
Iubirilor... la ora şase.

Am şi plecat... într-un târziu,
Pe lume sunt destule fete
Care-n parfum... trandafiriu,
Vindecă inimi şi regrete.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul ce-i împodobit...

copilul ce-i împodobit
în scumpe haine princiare
şi poartă lanţuri de giuvaericale
pe după gât
îşi pierde plăcerea jocului;
veşmintele-l stânjenesc la fiecare pas.
de teamă că se zgârie
sau îşi păstrează mâinile în colb
deoparte stă de lume
de spaimă nici nu se clinteşte.
- Mamă, oare-i prieşte
această închisoare de scumpeturi
dacă-l îndepartează de ţărâna sănătoasă
dacă e jefuit de dreptul de-a pătrunde
în marele bazar al vieţii-obişnuite, omeneşti?

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plăcerea primitivă pe care ne-o produce regăsirea unor elemente identice (groos) nu este singurul motiv care favorizează utilizarea comparaţiei; la aceasta se adaugă faptul că utilizarea comparaţiei poate aduce cu sine o uşurare a muncii intelectuale, căci, aşa cum se întâmplă de obicei, comparăm ce este necunoscut cu ce este cunoscut, abstractul cu concretul, explicând astfel aspectele necunoscute şi dificile.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare comparaţie, în special cea dintre abstract şi concret, presupune o anumită minimalizare şi o anumită economisire a consumului de abstractizare (în sensul mimicii de reprezentare); totuşi, această economisire nu este suficientă pentru o explicaţie a comicului. El nu apare dintr-o dată, ci treptat, din plăcerea uşurării travaliului intelectual datorită comparaţiei; există numeroase cazuri situate la graniţa comicului, a căror apartenenţă la comic poate fi contestată.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monahii lui Zalmoxis trecură spre zidul brădetului, intrară ca pe subt coloane şi pătrunseră în poiană, unde ardea focul de vreascuri şi cetină, pârâind şi aruncând scântei. Ucenicii cei tineri, fără bărbi şi cu părul tuşinat pe frunte şi pe după urechi, se ridicară cu grabă de pe trunchiurile lor şi se închinară cu mâinile la piept făcând semnul tagmei. Erau bucuroşi ca şi veveriţele; încercau să-şi ascundă plăcerea de a vedea pământeni în domnia fiarelor şi a singurătăţii...

Mihail Sadoveanu în Creanga de aur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziulé

E timpul cînd pe valuri eterul înstelat
În toată-a sa podoabă se scaldă în tăcere,
Cu murmur dulce vîntul adoarme legănat,
Iar inima mi-e plină d-amor şi de plăcere!

Şi timpul urmă cursu-i de roze împletit.
Oh! să sorbim din unda plăcerii ce se duce!
Vezi, noaptea e frumoasă, Bosforu-mbălsămit!
Să ne-mbătăm de viaţă, amanta mea cea dulce!

Amoru-ţi mă răpeşte! Iar ochii dulci ai tei,
Mă-mbată de plăcere, robesc a mea căţare.
Suflarea gurii tele e frageda suflare
Ce răspîndeşte gura amabililor zei.

Plăcerea se-nsoţeşte cu crude suferinţi
Aşa cum pe mormîntul frumoaselor fecioare,
Cu lacrimile calde ce vărs triştii părinţi,
S-amestecă ghirlande de flori desfătătoare.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplu epilog

Cred, bănuiesc, că după ce se trece puterea, plăcerea sexului,
se plictiseşte divinitatea rău de tot
de o simplă prezenţă, care nu mai are nevoie nici cel puţin de a fi două,
deci care nemainăscând niciun interes,
pică într-un fad, decolorat, ca de-o îngheţată rouă,
ca apoi să i se publice ultimul spot...
un semn de cruce, fără măcar propria semnătură, odată şi cu dispariţia... indexului.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă m-aş retrage în cel mai groaznic deşert, dacă aş renunţa la tot şi n-aş mai cunoaşte decât singurătatea absolută, niciodată n-aş mai avea îndrăzneala de a dispreţui plăcerea şi pe oamenii care o împărtăşesc. În orice condamnare există multă invidie. Budismul şi creştinismul sunt o răzbunare şi o invidie a suferinzilor. Gândul renunţării este atât de amar, încât este de mirare cum omul a ajuns să-l conceapă.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciunul nu se împodobeşte pentru plăcerea ochilor săi ori pentru puţină lume ori câţiva prieteni, ci îşi sporeşte fastul viciilor sale după cât este de mare mulţimea ce-l priveşte. Ceea ce ne împinge înspre tot ce se manifestă cu semne de nebunie este prezenţa unui admirator şi a unui martor. Dorinţa se stinge dacă îi iei putinţa de a fi ostentativă. Ambiţia, luxul, desfrânarea au nevoie de o scenă: dacă le ţii ascunse, le vei găsi leacul.

Seneca în Scrisori morale către Lucilius
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!