Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

padurea freamata

Poezii despre padurea freamata, pagina 42

Marilena Răghinaru

Dumnezeu e în toate

Dumnezeu e în glasul ce firav gângurește,
Dumnezeu e-n copacul ce din nou înflorește,
Dumnezeu e în râsul gingaș de copil
Și în floarea plâpândă ce-o săruți în april'.

Dumnezeu te mângâie cu-ale mării talazuri
Când te rogi pe-al său mal, doborât de necazuri.
Dumnezeu e în falnicul brad de la munte,
Dar și-n ochii bunicii, cu tâmple cărunte.

Dumnezeu e în ploaia, de rod dătătoare
Și în raza fierbinte, venind de la Soare.
Dumnezeu e-n omătul așternut în troiene,
E în iarba crescând luminos prin poiene.

Dumnezeu e în vântul ce-adie ușor,
E în Luna ce-o scrii în poeme de dor.
Dumnezeu e în codrul ce freamătă lin,
E în apa curgând și-n potirul de vin.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vizită

Pădurea măreț m-a-ntâmpinat:
- Intră la mine-n palat
Descreerată creatură, hoinar copil
Și umblă pe cât e posibil tiptil.

Eu sunt alegoria viselor tale.
Toate frunzele mele-s pocale
În care stă vinul cerului sfânt.
Ridică-te și bea-l fără cuvânt.

Am avut și smei odinioară,
Zâne, vântoase, mama pădurii chioară.
Nu știu ce s-au făcut, nu știu cum
Au devenit legendă și fum.

Copil hoinar, sărută coaja copacilor mei,
Obrazul bătrânilor mei soldați
Și sufletul meu dacă-l vrei
În scorburi înalte să-l cați.

poezie celebră de din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena ScarlatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Legi nescrise ne rânduiesc

Se-nalță peste vreme un curcubeu de nalbă,
Lucidă și imensă, lăuntrică văpaie.
În râul de lumină al Marelui Extaz
Iubirea sparge vidul, cu visul se-tretaie.

Se-aruncă peste gânduri un altoit reflux,
Ne smulge din adâncuri, cu sngele deodată.
În vârsta mea de verde se zbate inuman
Pădurea de arini, când veacul se arată.

Ne macină, prin vreme, uitările de-a valma
Și sângele-n afară aluneă viclean;
De-aceea legi nescrise ne rânduiesc solemn,
În gura hămesită a fiecărui an!

poezie de din Ziua de după noapte (noiembrie 2008)
Adăugat de Nicu PetriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liniștea deasupra copacilor

liniștea o găsești undeva deasupra copacilor
acolo plutește și eternul dor
acolo asculți în tihnă cântecul izvoarelor
veșnicia de bronz a clopotelor
și mai auzi uneori cuvintele de rămas bun
ale părinților care nu te mai așteaptă
de o vreme în pridvor

deasupra copacilor înverziți
se adună visurile oamenilor
care nu mai au lacrimi să-și crească copiii
care nu mai au sânge să moară pentru țară
care nu mai au țărână să-și învie strămoșii
și să-și îngroape morții

doar infinitul mai poartă pe aripi
absolute
stigmatul nemuririi lor

liniștea este atât de aproape

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Miriam Nadia Dăbău

Iubește-mă așa

Eu nu mă pot schimba
Sunt mereu aceeași
femeie ce iubesc trandafirii
și ascult ciripitul păsărelelor
în grădina cu amintiri...
Sunt femeia cu sufletul fierbinte,
ce mă încālzesc la soare
și florile de tei îmi curg în păr
ca un balsam...
Pe fruntea mea port diademe
spre o lume necunoscută
ce luminează inimi pierdute...
Sunt aceeași și nu mă schimb.
Doar iubesc...
Ca o flacără ce cuprinde
pădurea uscată, în zarea albastră...
Sunt eu și nu mă schimb
iubește-mă așa cum sunt!
Iubește-mă așa...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Păun

Spre casă

Spre casă merg pe urmele bătute,
De se coboară cerul cu fiecare gând;
Pădurea ce-o știusem vuiește de cornute,
Ce din copilărie le știu adulmecând,

Steaua de nea mi-aduce universul,
Când mărăcinii tineri, aleargă auriți,
O ciută-n depărtare îmi tot repetă mersul,
Cu ochii de beteală de-apururi mântuiți.

Spre casă merg cu-aripile vândute
Pe cine știe ce în anii ce se duc,
Doar ulița mă strânge cu brațele durute,
Și-o frunză îmi aruncă; bătrânul rege nuc!...

poezie de din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Asasin platit cu nori

Muntele in alb-negru, padurea fara frunze-
lupi imaginari purtand un dialog cu Shakespeare fara muze...
urmele de pe zapada cauta viata urmelor de praf de pe Trecut-
crima cu autor necunoscut.

Muzeul orasului atomic pierdut in spatiu infinit,
rezervatie naturala, proiect de viitor...
Formele de relief se sincronizeaza patetic la sfarsit
cu orele de zbor.

zbor de noapte
lilieci in fluturi, alarme in masini cu tipete ascutite printre soapte

zbor alb spre zi
intre zile negre si nopti albe fara poezii

poezie de
Adăugat de Ovidiu HortopanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te-aștept

Te-aștept iubito ca să vii
Să mergem în deal, la vie.
Unde-alergam, fiind copii,
Radiind de bucurie.

În zorii zilei te-aștept
Să sărutăm florile.
Cu aer proaspăt în piept,
Să colindăm zările.

La umbra cetinei de brad,
În miezul zilei te-aștept,
Să potolim doruri ce ard,
Când inima saltă-n piept.

Si-n umbra nopții te-aștept
În pădurea adormită,
Să te strâng cu drag la piept,
Să fii iar a mea iubită.

[...] Citește tot

poezie de (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tânguioase, crengile

Murmurau a dragoste crengile
când în brațe te-am luat, pădure toropită.
La elyseica noastră nuntă
veni vulpea bearcă și căprița ciuntă.
Pocalul din care m-am cinstit
purta un rubin otrăvit.

Ah, bine-i să mori
prins în al miresei val de plânsori!
Să adormi liniștit
în al fagilor schit
Bine-i să mori prea timpuriu,
în dulcea plasă,
în pădurea deasă,
într-un cort ruginiu.
Murmurau tânguioase crengile
și-mi oftai amarâto pe veci turturea.
înfiorate murmurau crengile
și
Toamna, din cornu-i, sună, sună

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poemul uitării

Copii ai omenirii,
Ați uitat cântecul în pădure,
Ați pierdut muzica celestă a frunzelor,
Tăcerile codrului și zbaterea ramurilor,
Ați uitat sunetul cornului,
Cântecul stejarului singuratic în bătaia furtunii,
Nopțile cu lună și cu stele care se leagănă
Printre vârfurile copacilor,
Ați uitat visul căprioarei care se lasă seara peste izvor,
Poienele de nămeți de iarbă care vă
Mângâiau gleznele feciorelnice,
Ploaia de stele care cădeau în roua dimineții,
Ați uitat primăverile cu mugurii nurlii
Care dau prin frunzele uscate,
Ghioceii albi ca neaua care sărută soarele,
Viorelele albastre care colorează cu visul lor pădurea,
Ați uitat cântecul grangurelui și-al mierlei,
Al presurei și al ciocârliei,
Ați aruncat coronițele copilăriei făcute din
Toate florile pădurii,

[...] Citește tot

poezie de (14 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 42 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook