mita pentru a inchide gura

Motto

Orice ţi-ar spune despre mine să ştii că sunt în viaţă!
Plutesc pe frunza umbrei pale în mândra dimineaţă,
Sunt floarea care se închide atunci când bate vântul-
Mă simţi? Tăcerea mea adie, învârtejind pământul.

Deschid, în anotimpuri, înmugurite, calde şi surde curcubee,
Le macin praful, luna-n buchete de maree-
Cad lângă tine, ploaie, nu strig când mă ridic-
Sunt părul tău, un umăr, cântec, sărut, nimic...

poezie de Nicolae Ler din Despre zile, nopţi, trecere... transcrieri din Cartea Sufletului (21 iunie 2017)
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebede înecate în otrava prezentului

Rana conştiinţei s-a îmbrăcat
În mantie sângerie.

Apa liniştii nu-i suficientă
Pentru a săpa fântâna vieţii.

Pomii au braţele ciuntite
De amprentele noastre.

Pâinea se dumică în gura cerului
Cu duhul cuvintelor.

Birjarul, care mâna caii Domnului,
Înjură haosul din Piaţa Sfântului Duh.

Lacrimile copiilor limpezesc
Lebedele înecate în otrava prezentului.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

întotdeauna inamicul

a început printr-un sărut
o spun în gura mare
că asta gândea şi a plănuit
duşmanul să folosească
această armă melodie
pentru inima mea rece
a fost o salvă de tun în poarta
unei cetăţi fortificate
cu straturi de singurătate
sărutul a fost o vrajă
ce m-a făcut să mă predau

întotdeauna inamicul începe
să mă sărute şi să spargă
ziduri pe unde pătrund lumina
şi veselia cu flori şi ciocolată

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptarea

Acum,
se lasă la poartă virusul care ucide,
teama închide oamenii în casă.

Prin toate mijloacele se anunţă durere şi moarte,

nimeni nu ştie dacă haosul se va sfârşi
sau cei care rămân vor trăi în el.

Degetele ce scriu cu mâna tremurată
ca frunzele plopului,
nu ştiu ce mai pot atinge.

Singura şansă e aşteptarea,
oricum lumea de mâine va fi altfel
pe marginea prăpastiei
ascunsă în ceaţă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-mi omori sub tâmplă visul

N-am mai văzut dansând pe gura mea
Pleoapa vederii verde
Şi câmpul fraged fulgerat de-o stea
Şi soarele însângerat după sărut
Şi înserarea-n coastă m-a durut
Căci am văzut îngerul tău mut.

Şi-mi omori sub tâmplă visul
Cade peste suflet umbra-ţi
Nu-mi mai cânţi în coasta mea,
Nu mai trec năluci pe şa,
Nu mai vrei s-aprinzi cu gura
Focul ce-l făcea arsura,
Sprijineai cu ochii bine
Fulgerele-n înălţime
Şi picioare fluturau spre stele
Ne săreau din stei inele.
Nu se mai ivesc mirate, diafane
Gene negre, ceruri albe
Tâmplele arse de soare

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu taci

Cuvântă-mă doar cu Iubirea
Ţi-e gura toată un sărut
Şi nu-s tăcerile-i de întristare
Ci-s gândurile luptă cu morile de vânt

Cuvântă-mă cu tine, zeiască strălucire,
Iubirea ţi-e sfinţire-n trup, complot
Pentru neîngeri cu-alean în neiubire,
Calpe bătute cu chip de savaoth

Cuvântă-mă în melodii de ceruri
Albastru-n ochi toarnă-mi nemărginirea,
Eterne înfloriri pe mâini, eteruri
De primăvară-înaltă, mi-aduseşi nemurirea.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu iubirea Ta

Cu iubirea Ta mă înnoieşti în fiecare zi
Trecându-mă prin spinii lumii uşor
Să-mi cântăreşti tăria inimii în suferinţă
Şi smerenia sufletului cerută în zori.

Mă treci prin ulicioare strâmte cu câini
Din gurile cărora ies lătrături veninoase
Să-mi vezi stăpânirea de sine cum creşte
În ochii celor invidioşi pe haina bucuriei mele.

Mă treci prin surâsul florilor înlăcrimată
Să vezi dacă îmi ascund pupilele sub pleoape
Să-mi cercetezi gândul inimii în plâns
De poate trece pe flori cu irişii blânzi.

Mă treci prin valuri de-ocări şi durere
Prin ceasuri aducătoare de nedreptăţi
Să-mi vezi credinţa în tăcerea din gură
Cum îmi înnoadă limba în faţa tuturor.

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (23 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sistemul rectangular xoy

În poiană,-o vizuină,
Jurul – linişte deplină,
Doar pe-o cracă, bufniţa
Huhuie cum ştie ea.
Vulpea iese deranjată
Cu dorinţa să o bată,
Dar, de sus, aude-aşa:
"Să mă latri, ai putea...
Vai! - nu poţi: eu – sus, tu – jos,
Gura, nu-ţi e de folos!"
Vulpea se gândeşte-un pic
(Nu-i trecea prin cap nimic)
Dar, simţindu-se o divă,
(Scara – de! –... evolutivă)
Zise bufniţei: "Surată,
De te-oi prinde eu odată,
Vei vedea cu alte date
Axe şi coordonate!"

Morala:

[...] Citeşte tot

fabulă de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de tristeţe veche

Privirile cui mă ating?
sunt încă primăvara ta, trandafirul,
şi nu m-ai cunoscut;
nu sunt, mărturisesc, decât primăvara ta,
şi nu m-ai cunoscut;
şi aşa vor trece ani şi ani, grădina va începe, încet, să înflorească,
ceasurile şi limbile timpului meu bat, acum, ora neagră
crengile ruginesc, desprinse din pământul cu dor de apă sărată
căci pentru noi nu mai sunt mări de cules
şi nici poame dulci.

Ochii lor se închid. copacii nu ne mai privesc în grădină, ochii lor de lemn se închid;
probabil, pentru noi, trandafirii
nu se vor mai înroşi prea mult, în luna august;
ochiul pomilor
se va închide peste flori
şi peste trupul meu
care te-a aşteptat prea mult.
Pentru că este, mereu, trandafirul cu petala cea dulce, ca zmeura!
trandafiri dansează peste grădini

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori cânt numai din gură

Până o să te întâlnesc, lucrurile se schimbă,
se face lumină în ce se aşteaptă lămurit
şi scopul capătă o altă turnură.

În gând am alte semne de interpretat,
caut cuvinte cu sensuri noi de înţeles
cuprinse într-un singur demers.

Nu-mi place să cânt la instrumente
uneori cânt numai din gură,
o fac foarte rar dar melodios
la strune cu lăutarul orb.

Când mă însoţeşti în taverna subterană
eşti aproape de sufletul meu,
odată cu mine cânţi de inimă albastră
până noaptea târziu.
Apoi ne vom iubi ca doi nesuferiţi
într-un vagon tras pe o linie moartă

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!