Epigrame despre femeie poezie, pagina 42

Cât sunt ei de-americani,
S-a văzut că postul-cheie,
Vor mai trece ani şi ani,
Pân' să-l pupe o femeie!

Numită-i de poeţi chiar zeie;
Şi totuşi, eu am exclamat,
Pe marea ce-o numim Femeie,
Ce mulţi bărbaţi s-au înecat!

Când într-o ceartă cu-o femeie
Ea a cam depăşit măsura,
Să foloseşti "cuvântul-cheie":
Acela... ce-i "închide" gura.

Când Domnul i-a luat din trunchi o coastă,
Ca Eva să răsară din neant,
Mirat a întrebat Adam: " - Această
Femeie e altoi sau e transplant?"

Îl înţeleg şi sunt de partea sa!
Nu s-a grăbit să-mi afle bolii cheie.
Cu moartea el e-un gentleman sadea,
Gândindu-se că e şi ea... femeie.

Să se ridice ea poate oricând
Doar pe-ale sale frumoase picioare
Cu precizarea, cam usturătoare:
De pe genunchi de bărbaţi "sus" lucrând.

După un timp, draga femeie,
Atâta îşi iubea bărbatul
Că i-a lăsat bilet sub cheie,
Cu un mesaj: "Mă mut la altul!"

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (13 februarie 2012)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Genţiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preţ redus, la doar ~~-15.00-~~ 11.99 lei.

femeie: Femeia e un alfabet
Pe care îl înveţi încet
Şi-l uiţi - deşi nu-ţi prea convine -
Exact când îl cunoşti mai bine.

Este bine îmbrăcată
Şi poartă-n văzul orişicui
Poşeta bine asortată
Cu portofelul... amantului!

Deşi-i urâtă ca femeie,
Succesul său să nu-l dezmintă,
A pus un adevăr sub cheie,
Că se pricepe doar să mintă!

<< < Pagina 42 >

femeie poezie