Poezii despre doina, pagina 42
Plăsmuire
S-a oprit în vânt de seara
O făptura cam hilara
Cu ochii din prune coapte
Și parul zburlit pe spate
Rochița din micsunele
Și papuci din albastrele
Se pierdea într-o gradina
Printre valuri de lumina.
Râd si eu, râde si cerul,
Unde-i oare Dumnezeul
Ce-a creat acea faptura
Plasmuită doar din huma
Mirosind a flori și iarba
Și cu dorul prins in salba.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
suntem noi doi
intr-o cameră
cu perdelele lăsate...
mă privești zâmbind
de pe monitor...
si eu iți răspund!
pot gândi orice
nu pot scrie orice...
in câte dormitoare
zâmbești
la această oră?
oare tu știi?
e noapte și-i târziu...
afară ninge viscolit!
lumina dispare...
becul s-a stins!
rămân in intuneric
eu singură
fără tine.... păcat!
era seara de Crăciun!
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem noi doi într-o cameră,
Cu perdelele lăsate...
Mă privești zâmbind de pe monitor.
Îți răspund la fel,
Așezată, fiind, pe o scară interioară.
Pot gândi orice... dar nu pot scrie orice.
În câte dormitoare zâmbești
La această oră?
E noapte și-i târziu, afară ninge viscolit...
Lumina dispare, rămân în întuneric,
Eu singură, fără tine.... păcat...
Era Noaptea de Crăciun.
Eram amândoi....!
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul de lut
Dacă in șoapta unei seri
Auzi plesnind boboci in floare
Eu nu iti sunt ascunzătoare
Si nici pahar cu vin
Poți să mă uiți....
Nu cred c-am fost
Iubirea mare a vieții tale
Decât o mică incercare
De-a te privi intr-o oglindă
Si-o rogi să mintă
Mă vei vedea
Din ce in ce mai rar
Sub cerul limpede senin
Eu nu îți sunt destin
Si nici pahar cu vin.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gust de rodii
Azi o mână arămie
Despre mine vrea să știe
Cine sunt, de unde vin,
Cărui Dumnezeu mă-nchin.
Îi răspund că-s dintr-o carte
Desprinsă pe jumătate,
Ochi de apă după ploaie
Zâmbitoare și vioaie.
Mâna-ntinsă mă cuprinde:
- Spune, fără jurăminte,
Câte ploi ți-au spălat ochii
De-ai rămas cu gust de rodii?
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eroare
De ce m-as supara pe tine
Când frigul toamnei simt cum vine?
Nu -mi esti palton, nici geaca gri,
Nici felinar in nopti tarzii.
Ești trecator, din intamplare,
Cu mana-ntinsa catre soare.
De primul nor ce a picat
Tu te-ai speriat si-ndepartat.
Zâmbeste cerul uneori
Cum ma strecor printre erori
Si imi trimite-n consolare
Un trandafir udat de ploaie.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe indelebile
Clipe indelebile cu valoare perenă,
poate chiar eternă,
sunt fulgere luminoase pe cer,
tunete ce fac să tremure pămantul
scufundat în mister,
dangăt de clopot ce trezește cugetul
amorțit și auster.
Trăite cu intensitate,
le percepem ca pe semne divine
ce ochii ne deschid către imensitate
și propriul drum ce ne aparține,
proiectat în al cerului aprioritate.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub stele
Mă-nalț pe vârfuri
Să ajung
Mâna pe umăr
Să iți pun
Si-mi pare că plutesc
Sub stele
Dacă obrazul ți-am atins
Si tu in brațe
M-ai cuprins
Eu ca văpaie m-am aprins
Si ard in noapte
Voi lua cu mine
Tot ce pot
Aroma fructului ce-i copt
Cristalul apei Topolog
Ca amintire
Dacă o șoaptă deslușesc
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apa vie
Dezinvolt, timpul m-asteapta
Si a inceput sa stearga
Tot ce sta in piatra scris
Dor si dor, un dor nestins
Acum vesel pe o strada
Se tot plimba si intreaba
N-ati vazut pe undeva
Un izvor apa sa dea?
Apa vie sa-mi refaca
Tineretea mea intreaga
Ce s-a de pe o campie
Arsa, galben-maronie
Sa-mi puna desi e toamna
Bucuria intr-o palma
De-a trăi zile cu soare
Fără brumă, fără ploaie.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înfrigurată
iarna mea de altădată,
lucitori conduri de argint
și steluțe în ghirlandă
spune-mi unde ai fugit?
lunecam cu săniuța
pod de gheață pe Ampoi,
lumina în noapte luna
eu citeam la lampă foi.
iarna mea scumpă podoabă
cu brăduț în sărbători
ai plecat uitând în grabă
"Car frumos cu patru boi "
și acum înfrigurată
te găsesc prin amintiri
cu o mână înghețată
îți fac semn ca să revii...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!