a se min�i pe sine �nsu�i

Rondelul încrederii

Să îţi păstrezi încrederea în tine,
Strângând din dinţi când totul merge greu;
Doar pe viteji i-ajută Dumnezeu
Şi schimbă răul trecător în bine...

S-o porţi în gând pe mama ta mereu –
Ea te iubeşte mai presus de sine –
Să-i plângi la piept când viaţa merge greu,
Dar să-ţi păstrezi încrederea în tine!

Văzând cum pier furtunile haine
Învinse de un gingaş curcubeu,
Să ştii că ai un tainic panaceu –
Un om ce ne-ncetat la tine ţine...

Nutrind totală-ncredere în tine!

rondel de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

trei feline cu buline
sunt mai nou pe-anfetamine
şi de mă-ntrebaţi pe mine,
nu ştiu dacă e de bine,
sare trenul de pe şine,
ochii-n cap ca verzi măsline,
îi holbează drept la tine,
pentru nişte savarine,
vor cânta la mandoline,
dorm acum pe sub glicine,
se visează-n limuzine,
ciugulind dintr-un ciorchine,
trei feline cu buline,
deghizate în blondine,
ronţăind nişte praline,
sunt plimbate în berline,
din Trieste la Udine,
frumuşel pe serpentine,
cu o pungă de smochine,
trei feline cu buline,

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar tu îmi trebuieşti

Doar tu îmi trebuieşti, doar tu! - repete
acestea inima-mi de-a pururi, pe-ndelete.
Dorinţi ce zi şi noapte-mi dau târcoale –
sunt calpe toate, până-n sâmburi goale.
Cum noaptea ascunde-n întunericul din sine
nestăvilita ei cerinţă de lumină -
chiar astfel din adâncul meu, din mine,
răsună cântecul:
"De tine am nevoie, doar de tine!"
Şi cum furtuna-şi vrea sfârşitul în tăcere,
chiar când tăcerea o loveşte cu putere -
revolta mea loveşte-n dragostea de tine,
şi totuşi strigă:
Pe tine doar te vrea, pe tine!

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Poeme
Adăugat de gyongy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea tăcerii

Noaptea tăcerii albastre
nu are trup,
se topeşte prin întunericul
străpuns de stele aprinse.

Noaptea tăcerii surde
voce nu are,
se disipează în aer
lipsită de umbre.

Noaptea tăceru sublime
dezbrăcată complet,
se pierde pe sine
în braţele apelor mari.

Noaptea tăcerii mirate
nu are picioare,
dar fuge speriată
de lumina dimineţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub Rosa...(sub pecetea discreţiei)

Mai lasă-mi o vară,
Mai lasă-mi o toamnă,
O primăvară,
Iarnă... şi-o doamnă...
Mai lasă-mi toţi anii
Pe care-i voi duce
Zărilor stranii,
Doamna şi-o cruce...
Dă apelor vinul,
Sămânţă-n ţărână,
Lasă-mi destinul
Doamnei în mână...
Mai lasă-mi putere
Şi gânduri senine,
Suflul îmi cere
Doamna din sine...
Se îndrugă culori,
Cuvintele zboară
E doamnă din... flori,
E domnişoară!...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (6 octombrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă pitesc în poala Maicii

Din dorinţa de-a cunoaşte
alunec pe stânci sticloase,
ca un flutur de mătase
mă strecor printre năpaste.

Când alerg în ajutorul
celor rătăciţi în stepe,
uneori mă muşcă-un şarpe
dornic să-mi ia viitorul.

Deşi îmbrăcată-n soare,
mă atinge cîte-odată
negura şi-un fir de zloată,
când invidia-i în floare.

Viaţa-i plină de surprize,
de-s bune ori de sunt rele,
merg pe şine paralele
dar se-întâlnesc în assize.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un idol

¡Frumoasă formă, gingaşă, adorată;
ţine sculptura trupului tău departe
de focul unei inimi înamorate!
¡Formă ideală a unui ideal păgân!

ei, bine, forma-i doar întreaga-ţi frumuseţe,
divin şi-omenesc se suprapun
în tine. Inima mea copleşită de emoţii
capitulează, pradă unui delir nebun;

acest amor debordant care explodează-n mine,
va trăi din sine însuşi şi din frumuseţea-n care te îmbraci.
De aceea, nu-ţi arăta inima celor josnici;
iubesc eu pentru amândoi. Tu, sărută-mă şi taci.

poezie clasică de Jacinto Benavente, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flamingii

În oglindiri ca dintr-un Fragonard,
din alb şi roşul lor ei nu-ţi vor da
mai mult ca ceea ce-ţi aduce-n dar
cel ce de draga-i spune: ea era

de somn pufoasă. Căci de s-au urcat
în iarbă,-ntorşi, pe rozele tulpine,
înfloritori, alături, ca-ntr-un strat,
pe sine, mai seducători ca Phryne,

ei se seduc; şi-a ochiului paloare
şi-ascund în moliciunea lor, în care
negru şi roş de fructe cuibăresc.

Brusc, prin volieră, o invidie zbiară;
dar ei se-ntind miraţi, apoi pornesc,
pe rând, în lumea lor imaginară.

sonet de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea a doua (Jadrin des Plantes, Paris), traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără să ştiu

Nici devreme
nici târziu
ba mă eşti
fără să ştiu!
Azi dimineaţă cum stau eu
pe balcon
să urmăresc formele de albastru
ce aleargă de la un zeu la alt zeu
a venit o picătură
de ploaie
şi mi-a udat bunătate de frunte!
De atunci plâng într-una!
De ce nu mă ploaie şi pe mine
minele
pe o frunte de picătură de ploaie?
De ce?
Şi îmi zic în sine
Îmi zic:
Nici devreme
nici târziu

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Gheorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 ipostaze ale cerului

I

Ah dureros cel mai dureros
cer printre frunze
răsărind spre-ale corupe.

II

De-a pururi se ţese
crisalida cerului
virginala indiferenţă.

III

Ochi estropiat
văzându-se doar
pe sine.

IV

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Grigurcu din Righoarea văzduhului (1978)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!