stefan klein

Odă limbii materne

În versurile mele
Pe tine te slăvesc-
O, limba mea străbună,
O, graiul românesc!
Tu, fagure de miere,
Cu slove din latini,
Te vor vorbi întruna
Copil, adult, bătrân.
Căci i-ai avut ca paznici
Pe Mircea şi Bogdan,
P e Ţepeş, domnitorul,
Pe falnicul Ştefan!
Ei au luptat cu hoarda,
Cu crudul Baiazid,
Ce au râvnit la Ţară-ne,
Dar fost-au izgoniţi.
De dragul tău, o limbă,
Căzut-au mulţi eroi,
Ce părăsindu-şi casa,
Plecat-au la război.

[...] Citeşte tot

poezie de Vasilii Parfeni
Adăugat de Vasilii Parfeni
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alteţa

Motto: Gaburici la Economie, Tănase la Justiţie!

Coaliţia de guvernare propune numirea

a 7 miniştri noi în Guvernul Filip

Mai gătesc un furt de miliarde

Pe meleagurile noastre haiduceşti

Şi sub pavăză de fum din nou ne arde

Regele Vladimir de Grozeşti

Leancă şi tănase şi gaburici

Una lesnic alta cebotari-

Vlad- I mobilizează purici

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (19 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă crivăţul de adormit nămeţii

E aşa de rece vârtejul ninsorii,
inima ei de fulgi îmi cade în palme
sticleşte ca un rubin,
cade lichefiată,
argintată, sfioasă
ca sărutul virgin.
Mă zăresc deodată
clipă îngheţată pe un soclu fin,
şi iată-mă suflet într-un cerc de gheaţă.
Dedesupt oamenii împart pâine şi vin.
Schimb moarte pe viaţă –
am strigat din rărunchi -
nimeni nu m-aude...
Hrănesc cu lumină
crengile ude,
trosnesc copacii cu zăpezi în genunchi.
În pletele ceţii
scânteiază nimfele nopţii -
cântă crivăţul
de adormit nămeţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Oglinda Literară - nr.163, Aprilie 2015 (ianuarie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om nestins

[sonet schizo]

e piatra grea sui-n aureolă
şi calea-i plină de nectar sisific
pe-altare gândul către-amor sacrific,
tu dulci absenţe cerni sub stea frivolă...

pe-atunci era doar clipa, timp mirific
acum sunt leaturi, spre-asfinţit gondolă
singurătatea-n sete benevolă
izvorul trist îmi cere să-l purific...

din amintire îţi trimit misivă
că azi spre mâine ţin poveri de-amurg
cu moartea-n ţâţa vieţii, succesivă...

că mă tot nasc în umbre care curg
din veci să car fiinţă pe potrivă

[...] Citeşte tot

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceapa degerată

când Moartea-şi părăseşte iar iatacul
de prin fântăni să sece apa vie
noi îmbrăcăm o zdreanţă-n poezie
a-nfige-n rost de trai sucit tentacul.

succinct, mi-e-n lut puţină putrezie,
cunoaşterea pe unde îmi pierd acul
că parcă mi-e vârât în oase Dracul
iar Dumnezeu e doar o fantezie.

număcunoaşte, dragă-, n nepământuri
spre mine iscălind misiva-n DA,
să nu te-apleci spre soare a-l uda
când pe un ram e-oglindă-n miez de cânturi.

prin tot ce-mi e, lucire de erată,
mă pariez pe-o ceapă degerată...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Elsa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Batista cu neuroni

păsări de timp prin aer de clipe
Domnul ce moare din carnea povară
nimeni de oameni nimic duc pe-altare
ape de gând nălucind în ulcică
lacrimi zidesc pe chipuri zeire
cerul e-o raclă-n trupesc rugăciune
şi iarăşi e iarnă-n cuvinte la mine

acasă e unde dumnezeu e copacul
iar mărul cu şarpe-n infern decupat
e doar să zărim mai lesne lumina

pe tine iubesc locuire de şoaptă
precum aş înfige o taină în moarte
în viul enigmei rămăşiţă de abur
suind dintr-o piatră în caldul imens
electrică urmă de rouă de zori şi zi re carnată

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!

În miez de clipe albastre

iar pielea ta îţi este albă haină
lumini acolo săvârşesc vecia
te mai umbresc, fălindu-mi nimicia
dar fără-a coborî în cer de taină.

cu şoaptă-mi umplu vistiernicia
şi-n sânge-mi torn tristeţi de vin din traină
golit, să-mi plâng pocalul în buzaină,
la pieptul tău să-mi fac ucenicia.

lumirea ta e-n toate astăzi lesne
prin aerul tăcerii a zbura
când preoţii se roagă prin pricesne.

o pace de argint se-nvolbura,
sub bici de nalte doruri zace-n plesne
şi miez de-albastre clipe ne fura.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Blue
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mâini de mâine

priveşte sângele nu miez, doar coajă
eternitate mică-n zei de lume...
cu mâini de mâine te zidesc anume
să-mi fii altar ce ruga îşi degajă.
când pe hârtie stihurilor drum e
îmi eşti puţina lirei mele vrajă
paiangul Dumnezeu când ţese mreajă
iar tu mă naşti, ci iar în piept cu hume

statui veghează-n linişte umplute,
dar zarva-n oameni curge-n gând prelat
şi lărmuiesc, se-nchină-n pofte slute.
doar noi plutim pe visul dantelat
s-atingem ţărm de clipe absolute,
în Oul cu enigmă har aflat

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste

De ce te uiţi la mine
Când eu, de fapt nu sunt!
Mi-a mai rămas în vene
Un singur hohot plâns
*
Joci teatru şi mă doare
Că nu pot fi actor,
A tot înşelătoare
Privire de amor
*
Străină eşti ca ziua
Ce plouă-n calendar
Umilitoare farsă,
A punctului de zar!
*
Eu, nu sunt uniformă
În blugi sau travesti,
Nu sunt măcar reformă
În care poţi lovi!
*

[...] Citeşte tot

poezie de Stefan Băiatu (15 februarie 1993)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dracul gol

e tot spre a muri a mă renaşte
pe-acest Pământ ce n-are-n veci vertebre
lumini cu viaţa învelind tenebre
din astăzi mâine coborând în moaşte

în alergări de timp spre zări funebre
mi-e-n cuget năzuirea de-a cunoaşte
în vis din flori corole să-mi demaşte
prin omeneşti şi trecătoare febre

şi arbori sunt, ce umbrelor condamne-i,
pe-afară plumbul vine rostogol
de sub sisifica rostire-a toamnei

zadarnic dau de Tine blând ocol,
puţinul Tău de vin de-n sânge Doamne-i
mai mult de-i dres în minte-i dracul gol

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Dormamu
Comentează! | Votează! | Copiază!