Poezii despre sfarsit de toamna, pagina 41
Cântec fără tăgadă
nu dorm în nopțile de toamnă!
la insomnie mă condamnă
haina din pulbere stelară
ce-mbracă totul pe afară,
pomii, fântânile și iazul,
bujganii-n vrej, ba chiar pârleazul...
eu scriu de parc-aș croșeta
alte veșminte - așìjderea!
toamna, ca o uzurpatoare
iar își revendică, se pare,
întinderea inimii mele
să dea lumină unei stele!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre stele
- poezii despre vestimentație
- poezii despre somn
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
- poezii despre insomnie
- poezii despre inimă
Un om s-apleacă peste margine
M-aplec peste margine:
nu știu - e-a mării
ori a bietului gând?
Sufletul îmi cade în adânc
alunecând ca un inel
dintr-un deget slăbit de boală.
Vino sfârșit, așterne cenușă pe lucruri.
Nici o cărare nu mai e lungă,
nici o chemare nu mă alungă.
Vino sfârșit.
Pe coate încă o dată
mă mai ridic o șchioapă de la pământ
și ascult.
Apă bate-ntr-un țărm.
Altceva nimic, nimic,
nimic.
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1922)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre medicină
- poezii despre gânduri
- poezii despre degete
- poezii despre cenușă
- poezii despre boală
- poezii despre apă
Poezie de toamna degeaba
șuieră vântul și frigul de toamnă
zburlește tăcerea
timpul pornește la pas să constate
cum trec norii/ degeaba
mai țipă cocorii...
vâjâie ploaia și chinuie pianul
dezacordat al frunzelor
timpul ia pensula și-ncearcă
să dea o formă culorii/ degeaba
mai țipă cocorii...
degeaba e toamnă/ degeaba
mai țipă cocorii
când timpul constată tăcut cum trec norii
și-ncearcă/ degeaba
să dea o formă culorii...
poezie de Luciana Grosu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre vânt, poezii despre timp, poezii despre poezie, poezii despre ploaie, poezii despre pian, poezii despre nori sau poezii despre frunze
Viața nu se vinde
Se-mpletesc în culori vii
Pașii toamnei pe alee
Pe când străzile-s pustii
Fără iz de orhidee
Pomii iarăși se dezbracă
Și copacii din păduri
Până iarna o să treacă
Uneori prin scurtături
Frunzele se colorează
În atâtea vii nunțe
La taifas apoi se așează
Și la uși în văz de clanțe
Căci un pictor iscusit
E la lucru în natură
Toamna iată a venit
Și viața parcă-o fură
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre viață, poezii despre culori, poezii despre copaci, poezii despre sfinți sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mi-ai spus că-n toamna asta pleci
Când frunze-n dungă-ncep să cadă
Pe-abia-ntrematele poteci,
Mă simt ca prins în ambuscadă;
Mi-ai spus că-n toamna asta pleci.
Dând iama-n frunze ruginite,
Un vânt ce șuieră-a pustiu,
Cuvintele-mi răstălmăcite,
Le-mprăștie ca un diliu...
Când norii-și scutură marama,
De stropii grei ai toamnei reci,
Și-n plânsul lor se simte teama
Că-n toamna asta ai să pleci.
Sărmane păsări călătoare
Brăzdează cerul nesfârșit,
Ca escadrile-nșelătoare,
Sperând că nu m-ai părăsit.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tuberoze, poezii despre păsările călătoare, poezii despre păsări, poezii despre plâns sau poezii despre frică
Toamna noastră
În fiecare zi îți scriu
cât e de frumoasă toamna,
cum îngerii o pictează pe prispa raiului
și degetele mele o pipăie tandru,
până la ultima frunză...
Îți mai scriu că mi-e dor
să îmi spui că miros a mere culese de mâna lui Dumnezeu,
că ploaia e o biserică cu brațe coborând din cer...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre îngeri, poezii despre rai, poezii despre pictură, poezii despre mâini sau poezii despre mere
Toamnă fără brațe
Nu pot în brațe să te strâng,
Decât în vis, decât în gând;
Îmi vine să mă duc în crâng,
Să țin în brațe, tremurând,
Copacii triști, copacii goi,
De frunze părăsiți, pe rând,
E toamnă și, de dor de noi,
Te strâng în brațele din gând.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre tristețe sau poezii despre dor
Frunzele plutesc!
Primăvara, copacii se înverzesc,
Crengile prind viață, înmuguresc.
Mai apoi mugurii crengilor înfloresc,
Frunzele sunt ascunse, zâmbesc!
Vara,
Copacii de la soare se încălzesc,
Poamele se dezvoltă mult și cresc.
Crengile sunt acoperite și umbresc,
Frunzele așteaptă toamna, gândesc!
Toamna,
Cad frunzele și se veștejesc,
Copacii rămân și-n bătrânesc.
Crengile lor nu mai strălucesc,
Rămân și ele goale, așa e firesc!
Iarna,
Copacii cu o plapumă albă se învelesc,
Crengile sunt pline de nea, se îndoiesc.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Kerekes (1 noiembrie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muguri, poezii despre crengi, poezii despre zâmbet, poezii despre verde, poezii despre primăvară sau poezii despre iarnă
Dor de toamnă
Mi-e dor, de fumul serii, de luna coaptă în lumină,
De râsetul meu de copilă și dansul frunzelor, puzderii.
Mi-e dor, de rumena gutuie, coaptă-n jar de crengi uscate,
Și de toamna arămie, dulce, darnică în toate!
Mi-e dor, de mustul tămâios, nectar din soare adunat,
De strugurele credincios ce vara-ntreagă s-a bronzat!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre struguri, poezii despre seară, poezii despre râs, poezii despre must sau poezii despre gutui
La miezul nopții
A venit vremea-n sfârșit să înțeleg ce-i viața,
Nimic n-are sfârșit și totul începe de fiecare dată,
Iar marile victorii ce păreau atât de minunate
N-au fost, de fapt, câștigate niciodată.
Chiar iubirea, căreia-n mintea-mi casă i-am clădit,
E doar un oaspete prolific, întârziat confuz în drum,
Iar muzica, laudele prietenilor și râsul lor zglobiu
Nu-s cu nimic mai bune decât odihna mea de-acum.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre prietenie, poezii despre odihnă sau poezii despre miezul nopții