Serioase/triste despre schimb, pagina 41
Aproape de sfârșit
Am multe observații să vă
fac, nici nu va trece viața și
voi spune, de ce n-ați dat
săracilor cărbune. să poată
merge lumea în alt veac?
Nici nu era nimic dacă lăsați
să mai consume lumea niște
pâine și nu loveați în ea ca-n
bot de câine ce mușcă fără
noimă kilowați.
Ați economisit așa puțin
că uite-acum în galantar se vede
prin zornăitul tragic de monede
c-ați consumat mai mult pentru venin.
Dar, înainte de a încheia, o
întrebare, totuși, cea mai
mare, cum nu v-a fost
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Poezii cenzurate
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iurie Osoianu: Dar undeva acolo sus s-a hotărât Să fiu poet...
Vă las pe dumneavoastră, dragă echipă și dragi consumatori de CITATEPEDIA
să trageți concluziile, amintindu-vă faptul că pentru aceasă limbă (românească) au murit oameni, că nu e permis așa ceva pe un site cultural. Nu e permis ca printre numele sonore (deja branduri) ale culturii universale să existe așa ceva. Nu am nimic personal cu nimeni - parol...
Mulțumesc pentru înțelegere, pentru răbdarea de a citi "creațiile jeniale și jenante" semnate de genialul poet al timpurilor noastre, Iurie Osoianu (5871 de voturi la 532 de citate), care cu atâta nonșalanță - își promovează tâmpeniile. Repet: n-am nimic cu omul menționat mai sus, dar cred că este infectat cu CoronaPoetika - vorbesc și eu așa ca opinia publică.
Scrierea incorectă, agramată, și excesiv de proastă din toate punctele de vedere, îmi dă dreptul să iau atitudine... Nu sunt un străjer al limbii române, dar respect memoria celor care s-au jertfit în numele neatârnarii neamului.
Mulțumesc și iertare dacă am pricinuit deranj.
Versuri de citit când ai mort în casă.
Spicuiri, câcâieli și canonizările limbii în creația lui Iurie Osoianu,
în care gramatica este desființată.
Țara cu popor în begenie...
... eu am venit la tine să mă-mbăt
cu apă rece și cu chioară taină
să răsturnăm o lume de omăt
cu tine-n doi și ambii fără haină
... independența noastră-i ca o ghicitoare -
eliberarea eliberării de eliberare...
eliberarea eliberării de eliberare
în ochi ce stă pacifică... cătoare (căcătoare cu aspect de ghicitoare)
... și iată-mă aguns la orizonturi
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geniul gloatei
există îndeajuns de multă înșelăciune, absurdă violență plină de ură în omul
de rând pentru a aproviziona orice armată sau orice zi anume
și cei mai pricepuți în crime sunt cei care predică împotriva crimelor
iar cei mai dedați urii sunt cei care preaslăvesc dragostea
și cei mai meseriași în război sunt cei care laudă pacea
acei care predică despre Dumnezeu, au nevoie de Dumnezeu
acei care predică despre pace nu au pace
acei care predică despre dragoste nu au dragoste
ferește-te de predicatori
ferește-te de așa zișii cunoscători
ferește-te de cei care citesc mereu cărți
ferește-te deopotrivă de cei care detestă sărăcia
și de cei care sunt mândri de ea
ferește-te de cei care sunt gata să te laude
căci au nevoie de laude în schimb
ferește-te de cei gata să interzică ceva
întrucât le este frică de ceea ce nu știu
ferește-te de cei care au nevoie de gloată căci
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Bukowski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada muierilor pariziene
Vezi două, trei cu ochi cucernici
pe faldul poalelor șezând
în mănăstiri și în biserici.
Te-apropie și stai. Curând
vei ști c-așa ceva nicicând
n-a spus Macrobiu înainte;
ascultă: prinde-un zvon din vânt;
sunt prea frumoase- nvățăminte.
La fel ăi muntelui Monmartre
că-i foarte vechi, drept talisman
îi dau movila nu prea' naltă
a muntelui Valerien;
și încă-i las pe-un sfert de an
iertarea Romei. Împăcați,
creștinii- or merge cu alean
la schitul fără de bărbați.
Iar slujnicari și slujnicese
de gazde mari, puse pe fapte,
[...] Citește tot
poezie de Francois Villon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulcahy: Bună dimineața! Iată-ne din nou aici. Este iarăși duminică. Sunt sigur că toți ați venit aici așteptându-vă să auziți o predică. Ei bine, trebuie să recunosc că nu sunt la fel de pregătit pe cât mi-aș dori. De fapt, nici măcar nu sunt îmbrăcat așa cum mi-aș dori. Vedeți, îmi pregăteam predica, despre care speram să fie una deosebit de emoționantă în onoarea cardinalului Reardon, dar am fost chemat în altă parte și, ca să fiu cinstit, nu m-am mai reapucat de ea. Așa că, dacă aveți răbdarea să mă ascultați, aș vrea să vă spun de ce nu am mai continuat-o. Aș vrea să vă povestesc despre doi bărbați, fiecare luptându-se cu propria sa criză personală. Pe primul dintre ei îl cunoașteți destul de bine. Al doilea este un pacient aici. Ei bine, primul bărbat credea că se confruntă cu o criză, dar de fapt el doar încerca să impresioneze pe cineva. Voia să i se recunoască meritele, să fie încurajat, să fie apreciat. Când aceste merite erau amenințate, reacționa de-a dreptul copilărește. Dar cel de-al doilea bărbat se confrunta cu cea mai mare criză în care se poate afla omul muritor, pierderea propriei vieți. Cred că sunteți de acord că cel de-al doilea bărbat avea tot dreptul să fie egoist. În schimb, acesta a ales nu să se gândească la persoana sa, ci la cea a unui frate de-al său. La un frate. Și când primul dintre ei a observat demnitatea și altruismul celui de-al doilea și-a dat seama cât de meschin și de egoist a... am... am... am fost. M-a făcut să văd lucrurile mai clar decât le-am văzut vreodată. Dumnezeu nu ne-a lăsat aici pentru a primi acea mângâiere de apreciere. Ne-a creat ca să poată fi aici El însuși, pentru ca El să poată exista în viețile celor pe care i-a creat după chipul și asemănarea Sa.
replică din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Huzlău Alina Cristina, Mttlc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prieteni
Hai sa ne sinucidem, le spun prietenilor mei,
Azi am comunicat atat de bine,
Am fost atat de tristi,
Perfectiunea asta in comun
N-o mai atingem noi
Si e pacat sa pierdem momentul.
Cred ca in baie e cel mai tragic,
Sa facem pe romanii cei luminati
Care isi deschideau venele,
Discutand despre esenta iubirii.
Uite, am incalzit apa.
Incepem, dragi prieteni, numar eu: unu, doi, trei...
In iar am fost oarecum surprins, pomenindu-ma singur,
Unii poate mor mai greu, mi-am spus, au mai multe legaturi.
Nu se poate sa ma fi pacalit: cuvantul inseamna ceva,
Dar timpul trece...
Mi-a fost destul de greu, in iad, va asigur,
Mai ales la inceput, stiti eream singur,
N-aveam cu cine sa mai schimb o vorba,
Dar incetul cu incetul m-am atasat, mi-am facut prieteni.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeile
"femeile sunt interesante
până în 20 și peste 30
cam 5 înainte și 5 după
ce puști nu-și dorește, când nici nu știe cu ce seamănă obiectu-ăla
o muiere de 30 de ani?
ce chelios la 35-40 nu vrea o fâșneață?
când ai grasă, vrei slabă, căci femeile sunt interesante
puțin sub siluetă și puțin peste
când ai avut o lascivă, parc-ai vrea, nu știu cum,
o rușinoasă, s-o faci cu lumina stinsă..."
doru și dinu (Dumnezeu să-l ierte)
la dinu, într-o noapte de chef generaționist
în bucătărie, cu păhărelele de cuba libre: dom-le,
ce-i mai mișto pe lume decât să te ****?
Ce drog e mai tare, ce poem te zgâlțâie mai rău?
"femeile sunt de fapt la fel ca noi
sunt și ele curioase ca și noi
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu din Din Nimic. Poeme 1988-1992 (2010)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine nu are parinti
Ratacit pe pamant, ca e mare sau mic
Cine n-are parinti nu mai are nimic.
C-a fost vreme de paci, c-a fost timp de razboi,
Ei asa au dorit, sa se mute in noi.
Si acum, daca ei, care-au fost, nu mai sunt,
Noi, in noi, ii purtam si le suntem mormant.
C-au murit ordonat, dupa cum li s-a dat,
A cadea violent, a se stinge treptat.
N-aveam timp pentru ei, pareau dusi in alt veac
Si acum ne miram ca sunt palizi si tac.
Nu pareau de prisos, se simteau de prisos
Si acum, inapoi, ii chemam dureros.
Intr-un tragic motiv, intr-un tragic efect,
Ce simteam indirect, azi ne doare direct.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți (14 octombrie 2002)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
- Pământ (vezi și Terra)
Ce-i Pământul...
O minge într-un univers în elan, cu cusături de țări
tocite de prea mult timp petrecut deja și cu sfârșit în mări
sau oceane profunde lăsate de degetele transpirate
ale giganților atleți ai jocului de polo cu miza;... a universului eternitate.
Un bulgăre de zăpadă din multimilenara nea,
cea a norilor ce se scurg în șuvoaie la văz de cuptor ce e stea,
cu termen cert necunoscut de existență până la topire
bănuită de evidență, dar necrezută din falsă iluzie de nemurire.
O stație de relansare spre ce nu știm și numim infinit,
limitați de taboo-uri neuronale, de percepte duse la nesfârșit
riscând o meritată pieire prin perpetuarea rușinii
nereușitei din lene, sau a irosirii încercării de depășire a vitezei luminii.
Un incident mineral din explozia de miliarde de terra electroni volți
ce a scos din nimic existența "bozon" ce aparține creatorului de biserici cu bolți
pe care-l repetăm, ca microbii, biologic în izbucniri detonante de iubire
repetând repetenți cu pretenții de a cunoaște cum se naște o fire.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Lângă crucea părăsită
La o margine de codru, pe-o colina însorită,
Lângă potecuța-ngustă, stă o cruce părăsită.
Răstignit in patru cuie, prăfuit de ani și vreme,
Stă Hristos uitat și singur, peste El timpul se cerne!
Doar un biet copil ce zilnic paste turma de mioare
Se oprește să se-nchine, și se-ntreabă cu mirare:
"- Cât mai poți să rabzi, Hristoase, cuiul și singurătatea,
Nu Ți-e frica de-ntuneric când se-așterne-n codru noaptea?
Nu Ți-e foame, nu Ți-e sete, n-ai pe nimeni lângă Tine,
Ești și Tu la fel de singur, ești orfan la fel ca mine?
Eu pasc turma de mioare ca să-mi dea un colț de pâine,
Cel ce e stăpân pe turmă... azi îmi dă... dar nu știu, mâine!
Ți-am adus un colț de pâine, e mai veche, dar e bună,
Sunt prea mic... nu pot ajunge, să-ți dau jos acea cunună
Și să-Ți scot din frunte spinii, care pielea Ți-au străpuns.
Cum sa fac, că-s mic, Hristoase, și n-ajung așa de sus?
[...] Citește tot
poezie de Eliana Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!