Poezii despre privit, pagina 41
Primavara inutilă
Sufocată de viața cu program
Și de-același "va urma" cotidian
Al savanților cu barbă, cu șoșoni și ochelari -
Pedagogi și profesori octogenari
De algebră, geografie și pian -
Primăvara
A izbit cu pumnu-n geam
Și-a fugit din pension
De la "Notre-Dame de Sion".
I-am citit isprava-n calendar
Și-am pornit îndată după ea
S-o-ntâlnesc în Cișmigiu
Sau la Șosea,
Cum făceam alt'dată-n fiecare an,
Când eram și eu ca ea - un licean
Cu frecvența cursurilor pe
trotuar
Dar de data asta, nu știu cum,
N-am dat nici măcar de urma ei pe drum...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre primăvară
- poezii despre educație
- poezii despre șosele
- poezii despre virginitate
- poezii despre viață
- poezii despre urări
- poezii despre schimbare
- poezii despre profesori
Născut
Deci ea e mama lui.
Acea femeie mică
Autoarea cu ochi cenușii.
Barca, în care cu ani în urmă
a ajuns la țărm.
Deci din ea a ieșit
în lume,
în neveșnicie.
Născătoarea bărbatului
cu care sar prin foc.
Deci ea este, singura
care nu l-a ales
complet și gata.
Singură l-a strâns
în pielea pe care o cunosc,
[...] Citește tot
poezie celebră de Wislawa Szymborska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre naștere
- poezii despre mișcare
- poezii despre mamă
- poezii despre foc
- poezii despre femei și bărbați
- poezii despre femei
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre corp
Floarea soarelui
Am pătruns în gândul tău, fără să te-ntreb de vrei.
Mi-era frig și m-am ascuns de iarnă și gerul ei.
Era atât de curat, c-am rămas și peste noapte.
Gândul, foarte obosit, vorbea cu mine în șoapte.
Povestea că ești prea singur și nu știi ce vei mai face
și mă-ntreba, cu sfială, dacă să te lase-n pace.
L-am privit adânc în ochi, m-am apropiat ușor,
am văzut un suflet trist, plin de doruri... călător...
Își pierduse Începutul și puterea-l părăsise,
de prea multă căutare... uitase cum e s-ai vise.
Singur cuc, de-atâta vreme, se hrănea fără de foame
și, pe margini, bunătatea-i începea să se destrame.
Resemnarea și virtutea, adunate de o viață,
erau singura-i avere. Voia să le ducă-n piață,
sperând c-o să-i fie bine, măcar în ultimii ani,
dacă vinde-astă comoară pentru-n teanc de gologani.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ger, poezii despre Soare, poezii despre început, poezii despre tristețe, poezii despre suflet sau poezii despre pace
Cățelul, amicul meu
Într-o curte, la o casă,
Cu flori mândre la terasă,
E-un cățel, ca nimeni altul,
Cred că-l știți și voi, Băiatul!...
Cu picioarele lui, scurte,
Se tot zbenguie prin curte,
Iar blănița lui tărcată
Se ivește după poartă.
Latră rar și cum se știe,
Nu prea face gălăgie,
Nici nu sforăie în somn,
Ce mai, parcă e un domn...
Pe când m-am apropiat
De cățelul, zis Băiat,
M-a luat cu binișorul,
Mi-a adulmecat piciorul,
Ne-am simțit, așa, deodată,
Buni amici pe viața toată.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza (8 iunie 2015)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre câini, poezii despre picioare, poezii despre prietenie, poezii despre sănătate, poezii despre somn, poezii despre păr roșcat, poezii despre mândrie sau poezii despre mâini
Din Toamnă
cad castanele și butucesc pământul
sunetul unei păsări mărginește orizontul
în ecou prin văi de munți îmi umblă gândul
frunzele se bulucesc, să-acopere pământul
strada se uită mirată, apusul încet apleacă soarele
și-a-dună obosit-n poala cerului, grăbit și-ncet el razele
atunci eu-nchid în mine dorul și strig: privește!
acolo sus, e-o stea, care mă-așteaptă-n cerul nopții
și-o frunză, uimită, în ultima ei zi când spre pământ se-ndreaptă
aude-un adio, șoptit, de la-a copacului bătrână mamă creangă
frunza suspină: a trecut frumos chiar dacă scurtă viața
și totuși ochii-mi zâmbesc, într-un târziu în lacrimă și ceață
domol din vale vine carul, osiile scârțaie încet spre bătătură
din deal se aude-un câine, un coș în colț de lună încet el fumegă
la masă sau adunat cu toții, ca-ntr-un portret dintr-o pictură
din uriașa expoziție tabloul este privit de ochii ei, acum bătrână
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre văi, poezii despre zâmbet, poezii despre toamnă, poezii despre sunet, poezii despre păsări sau poezii despre portrete
Ultima noapte cu tata
nu am aflat niciodată de ce tata
plângea în somn și de ce
își ținea mâinile sub cap în aceeași poziție
noapte de noapte
poate că mamei i-a șoptit
înainte de a stinge lumina
când îi cosea buzunarele
găurite de timp
de câte ori îi săream la gât
seara înainte de culcare
lăcrima și
în răstimpul dintre lacrimi
mă strângea în brațe
dar niciodată
nu mi-a spus te iubesc
îi tremurau mâinile și vocea
ori de câte ori
încerca să-mi vorbească și
deseori își schimba vorba
cu o întrebare
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Carte; Ultima noapte cu tata. Editura Pim (2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre lumină, poezii despre vorbire, poezii despre voce, poezii despre tată sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ultima noapte cu tata
nu am aflat niciodată de ce tata
plângea în somn și de ce
își ținea mâinile sub cap în aceeași poziție
noapte de noapte
poate că mamei i-a șoptit
înainte de a stinge lumina
când îi cosea buzunarele
găurite de timp
de câte ori îi săream la gât
seara înainte de culcare
lăcrima și
în răstimpul dintre lacrimi
mă strângea în brațe
dar niciodată
nu mi-a spus te iubesc
îi tremurau mâinile și vocea
ori de câte ori
încerca să-mi vorbească și
deseori își schimba vorba
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima noapte cu tata...
nu am aflat niciodată de ce tata
plângea în somn și de ce
își ținea mâinile sub cap în aceeași poziție
noapte de noapte
poate că mamei i-a șoptit
înainte de a stinge lumina
când îi cosea buzunarele
găurite de timp
de câte ori îi săream la gât
seara înainte de culcare
lăcrima și
în răstimpul dintre lacrimi
mă strângea în brațe
dar niciodată
nu mi-a spus te iubesc
îi tremurau mâinile și vocea
ori de câte ori
încerca să-mi vorbească și
deseori își schimba vorba
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din carte: Dumnezeu, tăcut ca o lacrimă (2020)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodata
Cand am privit in urma mea,
Ce-am vazut stiu numai eu,
Lasand acolo dragostea,
Si tot ce-am vrut sa fie-al meu.
Am strabatut un continent,
Apoi o mare-am traversat,
Dar mi-amintesc si in prezent,
In urma mea ce am lasat.
Am pus picior in loc strain,
Am inchis ochii in alt pat,
Am schimbat sangele-n venin,
Afland ca si tu ai plecat.
Tu esti acolo, eu nu sunt,
Incep sa realizez ca-n viata,
Norocul omului marunt
Nu -i nicidecum un pas in fata.
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre prezent, poezii despre ochi, poezii despre noroc, poezii despre inimă, poezii despre frumusețe sau poezii despre fete
Nimic nu e ce crezi...
Azi, într-o lume când nu e timp să ne cunoaștem,
Eu am aflat o taină surdă, lăsată din vremea când ne naștem
Îngăduit de Dumnezeu, așa a fost să fie
rămasă suspendată
Într-o poartă de timp ce a salvat o viață; a fost viața mea moartă.
N-am cunoscut pe nimeni să fi-nțeles ce îmi descoperise
Destinul modelat celest pe timpul pământesc care albise
Eram frustrată în chemări, mult prea bogată-n nerăbdări,
Război afară, luptă înăuntru
potop de renunțări.
Când vremea te suspendă, din ochi străin nu se explică
Și ești privit în multe fețe și eticheta o ai mică
Năpădit-au răni din judecăți pripite ce nu îmi definesc
Ființa mea completă, care să existe
a plâns nelumesc.
Dar a venit și vremea să pot înțelegând, să strălucesc
O soartă toți avem, iar acceptarea ei este un dar ceresc;
Dar a venit și clipa mea, din tot al meu mulțumind etern
Celui ce m-a creat și care m-a trezit ca să trăiesc demn.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre război, poezii despre religie, poezii despre plâns sau poezii despre moarte