ploua

Plouă

Plouă-ntr-una de trei zile,
cerul parcă-i rupt în două,
ca un perpetuum mobile,
răbdarea ne e pusă-n piuă.
Se spală rele şi păcate
se miruieşte aşteptarea,
iluziile-s obercate,
se-ntrezăreşte înălţarea.
Se rup zăgazuri de neştire
şi se coboară-n propiul eu,
primim smeriţi buna-vestire,
că-i totul de la Dumnezeu.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă iar...

În ghearele ploii vara se zbate,
Se vaită în zbucium de plânset din nori,
Pline-s de apă cărările toate,
În strigăt de păsări trec recii fiori.

Stropii grăbiţi urma pământului şterg
Şi fierb în clocot, vuiesc în şiroaie,
Spre tine, iubito, aş vrea să alerg
Să ne-încălzim sub aripa de ploaie.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picură în gând

Să ne fierbem ochii
tare
cum ne place
să ne ciocnim pleoapele
între carapace.
Ce albastru perfect
de întins pe pâine
este cerul...
Ce ascuţit şi plăpând
şi geamăt
este fierul!
Să ne fierbem dinţii
să-i călim în rouă
în vârtopul minţii
eu cu tine
plouă.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Max

Mic, botos şi alintat
Sare Max direct în pat

Dar îl dau frumos afară
Nici nu ninge, nici nu plouă
Şi îl sfătuiesc îndată:
- Uită-te şi tu la poartă
Latră la un trecător
Ia pisica de picior...

El priveşte lung la mine:
- Vreau să beau cafea cu tine!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi... teiule

Teiule, teiule,
spune-mi iubitule,
cât...
durează verdele?
cum...
rămâi calm în furtună?
când...
plouă, tu plângi?
cine...
câstigă, cine pierde?
unde...
pleca-vom cu toţii?
ce-ţi...
şoptesc stelele?
care...
eu, care... tu?

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgul de zăpadă

Pe obraz, pe nas, pe umăr,
Tot cad fulgii fără număr
S-a oprit în palma unul,
Iute, iute, închid pumnul Desfac pumnul,
Unde-i fulgul?
Am în mână-un strop de rouă,
Sau un bob de apă, plouă?
S-a topit în mâna mea

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-acum ca ieri...

m-am înşelat, a câta oară,
iar am băut apa amară,
iar am gustat licoarea surdă
şi iar mă plouă, iar mă udă,
din nou cu rece, lacrimi cerne,
prea umezite nopţi în perne,
din nou e gheaţă jur prejur,
din nou mă plâng, din nou înjur,
din nou în cap am un nebun
cu ce folos iar să m-adun

nimic din timpul petrecut
rămas în urmă fără scut
n-am învăţat să îl ascult,
degeaba prost, degeaba cult,
nimic nu am cules să râd,
totu-i la fel, totu-i e hâd,
doar vântul parcă e mai blând,
pentru cât timp şi până când?

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Drumul nisipos se lasă sub jugul apăsător
al urmelor de roţi şi de paşi omeneşti.
Când plouă, urmele se mai şterg, lăsând
la iveală mici adâncituri. Bătrânul
iese din biserică şi zâmbeşte
simţind pe buze gustul otrăvii dulci
a spovedirii. Am dat drumul porumbelului din mână.

poezie de Mieczyslaw Kozlowski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine esti tu?

Eu te cunosc dar cine esti?
Zmeul, imparatul sau Fat-Frumos cel din povesti...?
Afara a plouat mai adineaori
Apoi s-a lasat o ceatza...
Daca-mi limpezesc mintea, te gasesc uneori...
Dar cine esti tu? O pasare,
Un vultur, un strigoi...
Ploase ieri, ploua si azi
Daca v-a ploua si maine si ce daca...
Am timp sa iti pictez chipul in pensula muiata...
Cine esti tu copile? Ma mai cunosti?
Degeaba-mi dai acum un semn de viata,
Ma mai recunosti?
Afara-i frig si gheata de pe geam e groasa
La usa-ti bate frigul, daca nu-i cald in casa
Sunt trista, sunt fericita si-n lipsa de durere
Te chem pe tine ca sa-mi alini orice urma de fericire sau durere...
De doi ani buni ma tot intreb...
Tu oare cine esti?
Esti Fat-Frumos pe-un cal albastru...

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marquez

plouă ribonucleic
se varsă culorile din floră
genetic ne înghit
în subteranul din noi
se adună biologia unei lumi
forfotă subsidiară
curenţii mizeriei unei vieţi
ne centrifughează
e lesne să dezbini
când ideile clocotesc
şi nu te-alegi decât cu aburii

e vreme să citeşti
despre târfele lui Gabriel Garcia

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!