pentru cine bat clopotele

Fior

Poate-am visat ceva rău şi-am uitat,
Poate-i doar pentru că vişinii s-au înflorat,
Poate-i doar vântul ce limpede sună,
Ori pentru că au muşcat astă noapte din lună
Vârcolacii, ori stele prea multe pe faţă
Mi-au picurat o otravă de gheaţă,
Ori poate e dimineaţă.

Cine eşti, ori ce eşti,
Abur ori duh străveziu de poveşti,
Care-ai pătruns şi îmi macini mereu
Trupul şi sufletul meu?

Privesc în oglindă – acelaşi mi-i chipul
Şi buzele groase tăiate ca-n lemn.
Pe pavăza frunţii văd bine că nimeni
N-a scris, încă nu, nici un semn.

Dar vorbele-mi murmură: sună-ne,-ncearcă-ne,
Sufletu-şi pâlpâie albe chemări,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc adânc în mine şi înţeleg cine am fost şi cine sunt. Oare iubirea m-a transformat intr-un fluture, ce şi-a luat aripile cuvântului? Zborul meu este ca şi dragostea, uneori lin, alteori tumultos, uneori neîntrerupt, alteori rătăcit, dar mereu atins de mângâierea cerului...

Elena Lavinia Niculicea
Adăugat de Elena Lavinia Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideile tale despre corect şi greşit sunt doar atât - idei. Ele sunt gân­durile care dau forma şi creează substanţa lui Cine Eşti. Ar exista un sin­gur motiv ca să schimbi toate acestea; un singur scop ca să faci o modi­ficare: dacă nu eşti mulţumit de Cine Eşti.

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul I (1995)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine esti tu?

Eu te cunosc dar cine esti?
Zmeul, imparatul sau Fat-Frumos cel din povesti...?
Afara a plouat mai adineaori
Apoi s-a lasat o ceatza...
Daca-mi limpezesc mintea, te gasesc uneori...
Dar cine esti tu? O pasare,
Un vultur, un strigoi...
Ploase ieri, ploua si azi
Daca v-a ploua si maine si ce daca...
Am timp sa iti pictez chipul in pensula muiata...
Cine esti tu copile? Ma mai cunosti?
Degeaba-mi dai acum un semn de viata,
Ma mai recunosti?
Afara-i frig si gheata de pe geam e groasa
La usa-ti bate frigul, daca nu-i cald in casa
Sunt trista, sunt fericita si-n lipsa de durere
Te chem pe tine ca sa-mi alini orice urma de fericire sau durere...
De doi ani buni ma tot intreb...
Tu oare cine esti?
Esti Fat-Frumos pe-un cal albastru...

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-ar putea trăi fără să uite? Dar cine poate să uite îndeajuns? Cenuşa amintirii zace în adâncul inimii fiecăruia. Numai atunci când nu mai ai pentru ce trăi, poţi fi liber!

Erich Maria Remarque în Arcul de Triumf
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un împărat puternic avea o fată atât de frumoasă, că, de când era copilă, veneau să o vadă oamenii din apropiere şi din depărtări. Şi cine avea vreo durere era uşurat, cine era bolnav se însănătoşea, privind la fata cea frumoasă.

Mihai Eminescu în Fata din grădina de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tot ce mi se întâmplă, se află un mesaj de nemurire. Nemurirea simţită în lacrimile smulse de muzică, setea de dragoste sunt un unic mesaj pe care l-am primit printr-un magician cosmic. Şi nu aş putea să-mi bat joc de el.

Maitreyi Devi în Dragostea nu moare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat de treabă, când iubeşte pe cine nu-i este permis, se dedă la cele mai neînchipuite ipocrizii faţă cu el însuşi, ca să-şi ascundă că iubeşte, şi crede cu sinceritate că sentimentul lui pentru femeia adorată e simpatie, prietenie, admiraţie...

citat celebru din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românie limbă de clopot

Exilat în ţara mea
nu ştiu Doamne cine sunt
fie pâinea cât de rea
întind raze-n loc de unt

Nu ştiu Doamne cine sunt
că-s ţigan că-s alt golan
umbra-mi zace la pământ
şi nu are niciun ban

Ba-s ţigan ba alt golan
fie pâinea cât de rea
uite-a mai trecut un an
exilat în ţara mea

Nu ştiu Doamne cine sunt
speranţă sau poate vânt

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (28 noiembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarta unei bătălii este rezultatul unei clipe, al unui gând. Armatele se apropie, se amestecă, se bat un timp, apoi apare momentul hotărâtor, o scânteie morală ţâşneşte şi chiar şi ultimul soldat o duce la îndeplinire.

Napoleon Bonaparte în Vox Imperatoris. Gânduri alese (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!