pe arges in sus de ion pillat

Apre Stele

Luna dă acea lumină dar ferestrele închise
Călătorind prin Galaxy îngândurat de mii de vise
Se apropie sfârşitul gândului şi existenţei
Te apropii tot mai mult de pragul ne existenţei.

Şi chiar să fiu acea lumină sus pe cer strălucitor
Mă vor vedea aceia doară cu ferestrele deschise
După ferestrele închise vă va apuca un dor
Care-l veţi simţii doar noaptea rar în acele triste vise

Sute mii de ani vor trece şi de sus vă voi privi
Cum din viaţă faceţi moarte şi din vii faceţi stafii
ne vom lua mînă de mînă într-un cerc de stele noi
Şi vom fi mulţi pe acel cer eu şi tu şi voi şi noi

poezie de Robert Botsch
Adăugat de Robert Botsch
Comentează! | Votează! | Copiază!

poveste încă…

«De ce-ţi miroase mâna a putred, stăpâne?»
…regele nemişcat – să nu i se strâmbe coroana
o jumătate de gest opreşte muzica, măscăriciul şi el
rămâne cu tumba neterminată, statuie contorsionată
tabloul acesta-i rupt de un tunet: «tăiaţi-i capul
paharnicului sau cui a vorbit şi… aduceţi poeţii curţii»
Măscăriciul de preface în rolul… condamnatului: «stăpâne
azi nu mă voi mai închina ţie… Cum aş putea să-mi găsesc
într-un ungher, capul?!» nu râde nimeni, vin poeţii, întâiul
«veneră albă iată măreţia…» ieşi… «următorul», zise regele
al doilea: «vorbeşte încet sau taci, nu mă trezi
vegheată-mi e rana mea de un vultur şi mâine iarăşi
trupul voi purta în bătălie…» poetul se opri
tăcerea lui vibrând lent se mişcă în aer ameninţare nouă
regele îl cercetează din privire: «continuă…»
«şi voi învinge, ştiu, dar gloria mă va însoţi
prea repede-n mormânt; lăsa-voi lance fiului cel mare
va face el din ea cruce, plug? Nu, nu cred…
va ţine stâlp cu ea coroanei, omului de sub ea…»
«Gata!», porunci regele… «ajunge zilei un cap lăsat ţărânii

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie

Scârţâie
scripeţii vremii
rostogolind în mine
milenii...

poezie de Ion Velea
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa, soare

Bună dimineaţa, soare,
Tu ai multe aripioare
Dar şi sprintene picioare
Ca să-alergi în ziua mare
Sus pe boltă, pe cărare.

Tu faci flori să înflorească,
Iarba bună să-înverzească,
Oile pe câmp să pască
Iar ciobanii să horească
Doina scumpă românească.

Bună dimineaţa, soare,
Tu ai raze lucitoare,
Le trimiţi vara la mare,
Încălzesc nisipul tare
Şi se-ascund în val, sprinţare.

Te salut pe tine, soare,
Tu eşti stea strălucitoare

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza (2 august 2015)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea Mitropolitului

Din viaţa pământeană a plecat, acolo printre stele.
În cer locul şi-a aflat şi locuieşte cu ele.
Acuma, de sus ne priveşte cu ochii cerului, senin.
De multe rele ne păzeşte, la chipul lui eu mă închin.
Cum luna are nevoie de soare, ca să poată lumina,
Tot la fel Dumnezeu are, nevoie de Sfinţia Sa.
Să-i stea alături l-a luat.
L-a aşezat printre cei drepţi.
Cu îngeri l-a înconjurat
şi cu Sfinţii Înţelepţi.
Astfel, Mitropolitul Anania, o altă viaţă a început.
Pe pământ a fost făclia, celor ce-n Dumnezeu au crezut.
S-a stins Duhovnicul Carpaţilor.
Spiritul lui a rămas.
În eternitatea munţilor
şi-acum ne cheamă al său glas.
De sus, din ceruri, el veghează, cum credincioşii pe pământ,
continuă şi mai păstrează, al credinţei lui cuvânt.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

E o întâmplare a fiinţei mele:
şi-atunci, fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece de delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt, şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se,
două culori ce nu s-au văzut niciodată,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pată de lumină

o pată de lumină
pe floarea ta de iris,
a cărei petală
şi-a găsit fericirea
pe buza mea de sus.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

păşesc pe drum
prin gunoaie şi scrum
creat de voi, oameni de soi
cum Doamne ai ales doar neghina şi buruieni otrăvite
eu, nu, nu sunt eu
sunt biată umbră a unui vis frumos
cioplit de tineri, tot nebuni
al unui gând, curat şi sfânt
despre umilinţă şi iubire pe ăst pământ
mă impiedic de mine
plecat să-mi caut al meu trup
mi-e teamă de ziua ce vine
sărmane suflet chinuit
mânjit de voi, cu zoaie şi noroi
eu nu's ca voi
ce pot să fac, să dorm sau să visez
aici e drum spre nicăieri...
acolo sus
ha-ha-ha
voi nu ajungeţi niciodată sus

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plopii

S-au răsturnat
toţi plopii
de aseară
Cu fulgi
de jos în sus
pornind
Şi au nins
întaia oară
în plină vară.

poezie de Monica Danila
Adăugat de Sorina Minescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am vrut un domn adevărat
Şi poate, lui m-aş fi supus,
Dar după-o viaţă-am realizat
Că domn e numai... Cel de Sus!

catren de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!