flori soare si picioare

Immigraniada

hai savuraţi ziua bre că io
mă pun la sforăit de dimineaţă
io am fost de noapte
am făcut dragoste cu munca

io sunt rupt în străini
pe arătură aşa
ca la casa
de cultură

dar nu fii paranoid omule
ai gărgăuni în stomac
toţi vin să-ţi citească lumina
şi să-ţi ia banii

păi ieşi omule la soare
ce tot migreaţă migreaţă

bine că totul e insipid şi ce
muma pădurii leşinării ei de treabă

[...] Citeşte tot

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec din vis #14

Viaţa e plictisitoare, prieteni. Nu trebuie să spunem asta.
La urma urmei, cerul tună şi fulgeră, marea cea mare lâncezeşte,
noi înşine tunăm, fulgerăm şi lâncezim
şi, în plus, când eram mic, mama îmi zicea
(cu fiece ocazie) "Să recunoşti că eşti plictisit
înseamnă că nu ai

Resurse Interioare." Acum trag concluzia că nu am
resurse interioare, fiindcă sunt plictisit de moarte.
Oamenii mă plictisesc,
literatura mă plictiseşte, mai ales dacă e cultă,
Henry mă plictiseşte, cu suferinţele & spasmele lui
groaznice ca cele achiliene,

că este iubitor de oameni şi artă îndrăzneaţă, care mă plictiseşte.
Şi dealurile liniştite, & ginul, par a fi dungi de culoare
şi oarecum un câine
s-a mutat pe el & coada lui apreciabil de departe
în munţi sau în mare ori în cer, lăsându-mă
în urmă pe mine, cu coada-ntre picioare.

poezie de John Berryman din The Dream Songs (1969), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papaya

S-a copt alaltăieri papaya la Mizil
În livada unei foste verişoare
Şi-am mers la miezul nopţii să-i culeg un kil
De pe gât, de pe buric, de pe picioare.

Ce lună plină văzut-am în livadă
Când hainele pe noi nu au mai stat!
Ne începuseră şi palmele să vadă
Ce sol fierbinte are luna! Ce transpirat!

Şi am văzut şi stele după aceea,
Mai toate verzi, ca ochii verişoarei,
Eu îi şopteam pe la ureche "ah, Andreea"
Iar ea uita, gemând, preceptele onoarei.

A fost o noapte lungă de cules papaya
Cu simţurile-ntinse hăt, prin galaxii...
Noroc că am o altă fostă verişoară la Strehaia
Ce merge goală la cules de struguri, printre vii.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Sorin Stoica
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile: Asta arată pur şi simplu ce efect vulgarizator are acest neîncetat du-te-vino. Oamenii educaţi rămân întotdeauna în aceelaşi loc cu noi. Nimeni nu ne-a văzut vreodată ţopăind pe alei sau galopând nebuneşte prin iarbă în urmărirea libelulelor. Când vrem să schimbăm aerul, trimitem după grădinar care ne duce în alt pat cu flori. Asta e o comportare demnă, aşa cum se cuvine. Dar păsările şi şopârlele n-au simţul ăsta al liniştii. De fapt, păsările n-au nici măcar o adresă permanentă. Sunt nişte vagaboande, ca şi ţiganii. Şi ar trebui tratate exect la fel.

replică celebră din Ziua de naştere a Infantei, scenariu de Oscar Wilde (1892)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor degerat

Iată c-a venit şi mărţişorul,
Gheaţa o sparg cu toporul.
Iarna-mi vine s-o înjur,
Că n-am din ce face şnur.

Gerul hlizeşte cu dinţi scoşi,
În loc de babe, avem moşi.
Strângem la nări ţurţurei.
Nicidecum parfum de ghiocei.

Costumaţi bărbaţii în schiori,
Bulgări dăruiesc în loc de flori.
Că gingăşia degeră-n ghiveci,
Pragul casei n-apuci să îl treci.

Şî-n loc de răvaşe de iubire,
Dau fuguţa la dezăpezire.
Că sunt drumurile-nchise,
Nu mai este timp de vise.

[...] Citeşte tot

poezie de Viorina Pop
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

De trei zile plouă–ntruna,
Peste tot sunt doar băltoace,
Vremea s–a–ntrecut cu gluma,
Şi–asta nimănui nu-i place.

Norii–s groşi şi negrii tare,
Frigul ne–a pătruns la oase,
Aşteptând un strop de soare,
Lumea stă mai mult prin case.

Un căţel speriat de moarte,
S–a ascuns sub scara noastră
Şi–ngheţat spaţiul împarte
Cu-un motan şi cu o broască.

Stau la geam, privind afară,
La vremea deloc frumoasă,
Îmi aprind calm o ţigară
Şi îmi zic: - Bine–i în casă.

poezie de Paul Constantin (17 aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum poţi deosebi pe dată, în Capitală, pe un provincial de un bucureştean? Foarte uşor: cel dintâi priveşte tot pe sus, pe la mansardele caselor şi merge încet, plictisit, căscând gura cu ceasurile în faţa "monumentelor": Palatul Poştelor, Casa de Depuneri, Palatul Regal, Ateneul, ori în faţa vitrinelor magazinelor din Calea Victoriei; cel de-al doilea aleargă grăbit după afaceri; la Casa de Depuneri se uită doar ca să vadă cât e ceasul, iar la mansarde când o avea nenorocul să-i cadă un ghiveci de flori în cap, ori să i se scuture pe haine un covoraş de vreo slujnicuţă obraznică.

Henri Stahl în Bucureştii ce se duc (1910)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

Cu ce scop te întorci iarăşi, aprilie?
Frumuseţea nu reprezintă totul.
A trecut vremea când mă puteai face să tac cu rozul
Micuţilor muguri somnoroşi.
Ştiu ce ştiu.
Soarele îmi arde gâtul în vreme ce iau aminte
La spinii şofranului.
Mirosul pământului e bun.
Devine evident ca nu există moarte.
Dar ce semnificaţie ar avea?
Nu numai sub pământ creierii oamenilor
Sunt mâncaţi de viermi.
Viaţa, în sine,
Nu înseamna nimic,
Un pahar gol, un zbor spre nişte scări care duc nicăieri.
Şi ca şi cum toate acestea nu ar fi îndejuns, în fiecare an, de pe deal,
Aprile
Coboară ca un idiot, bâiguind şi împrăştiind flori.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curăţenie în parc

În pom o ciocănitoare
Ciocăneşte des şi tare:
"Gândăcei drăguţi şi mici,
Viermişori, sunteţi aici?

Tare dor îmi e de voi..."
Am putea s-o credem noi?
Doar uşiţa au crăpat,
Că flămânda i-a-nhăţat.

În boscheţi şi pe alei,
O mulţime de căţei.
Între dânşii, Azorică
Cu făraş şi măturică

E pus serios pe treabă
Ca să cureţe degrabă
Murdăria-mprăştiată
De căţei veniţi în ceată.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Papucul păpuşii (2001)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

o să mă întreb dacă o să te întreb
cât de mult mă iubeşti dacă m-ai iubi
ce tare m-ai strânge în braţe
când o să-ţi propui
călcându-mă în picioare cu pantofii tăi mici
o să mă întreb dacă o să fie adevărată
povestea noastră de iubire
dacă o să fie vreo poveste de iubire
o să mă lovesc de întrebare până când rana
va sângera versuri
voi lovi cuvintele până când copiii noştri
vor bea whisky în creşe
şi vor fuma marijuana la şcoală
azi o să te întreb de ieri
mâine de azi şi poimâine
ne vom întreba dacă ne iubim
dacă o să am curaj să te întreb
ne vom înălţa până la stele
să găsim leac pentru tristeţe
de plictiseală o să ne întrebăm

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!