Poezii despre discursuri de sfarsit de liceu, pagina 41
Vălul des mi-ascundea disperarea
Vălul des mi-ascundea disperarea
Palmelor goale, ochii fierbinți...
C-o tristețe, imensă ca marea,
Am sfârșit prin a-l scoate din minți.
Și s-a dus, într-o noapte cu lună
Gura strânsă-ntr-un zâmbet amar.
Am fugit după el ca nebună,
Să-i mai spun înc-o vorbă măcar,
Și-am strigat: "Numai eu sunt de vină.
Am glumit; dacă pleci, o să mor!"
Mi-a răspuns cu o voce străină:
"Bate vântul. Te du în pridvor."
poezie clasică de Anna Ahmatova, traducere de Madeleine Fortunescu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre voce
- poezii despre vinovăție
- poezii despre umor
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre ochi
Apocalipsa
Apocalipsa a cuprins
Pământ și soarele aprins
Dispare trist îin infinit
Viața fara de sfarsit
Iubitul meu nepamantean
Intinde-mi mana ca sa am
In vesnicii care nu mor
Tot ce am strans cu-atata dor
Misterul noptilor cu luna
Si florile de mar cununa
Marea albastra-n unda calda
Si tot ce am iubit odata
Sa duc cu mine-n univers
Si frumusetea unui vers
In alta lume, spirit viu
Voi fi ce n-am visat sa fiu
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre poezie
- poezii despre moarte
- poezii despre infinit
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Hiems
E iarnă, urlă crivăț; în vatră-i foc sărac;
și ninge, ninge, ninge; ca-ntr-un sfârșit de veac,
natura-și dă solemnă agonicul răsuflet,
și-atâta somn și moarte și-atâta alb e-n suflet,
de parcă ninge-ntr-însul necontenit de-un veac.
De frig te-nghemi, și-o raclă îți pare-odaia toată;
de prin hogeaguri fumul se-ncercuiește roată
și ciori ca de funingeni așteapt-un hoit trântit;
și gândurile pleacă în stol funinginit,
ca ciorile ce, negre, dau peste-ntinderi roată.
poezie clasică de Benjamin Fondane
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ciori, poezii despre sărăcie, poezii despre suflet, poezii despre somn, poezii despre ninsoare sau poezii despre negru
Taina visului
Când ești în vis e o plăcere,
Iubind în gând și cu tăcere,
Sperând c-așa îți place ție
Și-aș vrea să țin-o veșnicie.
Sufletul meu ar vrea să știe,
Cum poți să rupi a dorului tărie,
Că vin din nou mii de mistere
Și-atunci mă-nec în multe litere.
Gura mea e arsă de sete,
Iar zâmbetul vrea să se-mbete,
C-o suflare tu-mi răcorești suspinul
Și dai sfârșit durerii cu măslinul.
poezie de Eugenia Calancea (17 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre plăcere, poezii despre măslini, poezii despre gânduri sau poezii despre gură
Joc naiv
Ciudata nostalgie ne cheamă, în sfârșit,
În jocul nostru de cifre și cuvinte
Și nici nu observăm, în voluptatea clipei,
Că-n jocul nostru ninge hedonic și cuminte.
Sari prima oară linia tăcută
Aproape ireală, trasată, pe pământ,
Așteaptă-mă, te rog, curând se face toamnă!
Și aud cum se desparte cifra de cuvânt.
Jucăm șotron sub felinarul lunii,
Sărind prin geometria primului pătrar
Și socotim, în doi, cuvintele rămase
Pe gurile statuilor de var.
poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2017)
Adăugat de Constantin Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre cuvinte, poezii despre șotron, poezii despre toamnă, poezii despre senzualitate sau poezii despre sculptură
Eminescu
Eminescu nu a murit.
El doar ne călăuzește
de la înălțimea transcedentală
a geniului absolut
în desăvârșirea epopeei naționale
fără de sfârșit
pentru ca prima limbă vorbită de oameni
cea mai frumoasă
să se ridice
în altarul sacru al iubirii de neam
la înălțimea dumnezeirii care a creat-o.
Eminescu nu a murit
numele lui este numele mirului sacru
din Liturghia Cuvântului românesc
este lumina Luceafărului călăuzitor.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre țări, poezii despre înălțime, poezii despre vorbire, poezii despre superlative, poezii despre perfecțiune sau poezii despre patriotism
Umbre
pierduți in noapte, rătăciți,
ca două suflete stinghere
ne mai cred unii-ndrăgostiți
de noi și visele rebele.
nu știu că am murit demult
suntem năluci în noapte
doi oameni care merg tăcuți
și dincolo de moarte
e mâna mea? e mâna ta?
uscate-s amândouă
timpul a pus pecetea sa
și a-nceput să plouă.
plouă cu lacrimi de sfârșit.
plecăm și nu știm unde.
am fost copii, suntem bătrâni
rămân in urmă umbre.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre noapte sau poezii despre mâini
SFÂRSIT de PRIMĂVARA
Pe cărări de primăvară,
Am esit din casă afară,
Iarba de acum e mare,
Peste tot cântări și soare.
Orizontu-i o splendoare
Se deschid ferestre-n larg,
Valuri verde de culoare,
Primăvara este-n prag.
Cântă ciripit de păsări,
Duios inima mi-a ating,
Cântă mai mulți autori,
Care cântă, care plâng.
Aș cânta și eu cu ele,
Vocea nu-mi este de miere,
Mă-nconjoară rândunele.
Eu vorbesc cu pasarele.
poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre muzică, poezii despre verde, poezii despre rândunele, poezii despre păsări, poezii despre plâns sau poezii despre miere
Leagănul prunciei
Leagănul prunciei s-a rupt.
Corzi împletite atârnă abătute de pe creanga nucului.
Scoarța viciată sprijină solul.
L-am părăsit și a sfârșit.
Oare la fel se ivește și cu oaamenii pe care-i dispensăm?
Oare se îndeamnă sporadic să cuprind cu tălpile gazonul adipos,
Să mi se-nsteleze ochii zâmbind sensibil,
Să spun primul cuvânt și să-mi întoarcă vorba,
Să-i mângâi nodul strict și să-i ofer impuls?
Oare?
poezie de Maria Neski (22 iulie 2021)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi sau poezii despre copilărie
Sonet 133
a rătăcit pe coridor nebunul
bătrân cu ochi fierbinți, în pijamale,
prin avalanșa paturilor goale
și reci, târându-și hotărât furtunul;
în ciuda junghiului acut din șale
și-a amintit că astăzi e Ajunul
Crăcinului și unul câte unul,
a împărțit nimicurile sale:
medalii ruginite și o poză
cu regele, vecinilor de sală,
un disc ciobit de patefon cu Tosca,
lui Popa, veteranul cu artroză
iar la sfârșit, acelui ce se scoală
de-atâtea ori să urineze, plosca.
sonet de Cristian Vasiliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre prezent, poezii despre monarhie, poezii despre gramofon, poezii despre fotografie, poezii despre bătrânețe sau poezii despre avalanșe