dea

Duşmanul

Mi-e răscolita viaţa de neguri şi furtuna
Şi rar a stat cu raza de soare împreună.
Lovită sau de fulger, bătută sau de ploi,
Grădina-i părăsită, şi pomii mei sunt goi.

Ajuns în toamnă, poate să-mi pară timpul bun,
Ca să mă duc cu grebla pământul să-l adun,
Împrăştiat departe de florile alese,
Şi să-ntocmesc grădina la loc, precum fusese.

Dar cine ştie dacă răsadele visate
Vor mai găsi prin huma grădinii dezgropate
Cu ce să dea tulpina, bobocii sau verdeaţa?

Vai, vremea ne mănâncă pe nesimţite viaţa!
Duşmanul care-o roade, din ţandără, din oaşte,
Din vlagă risipită trăieşte şi renaşte!

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Tudor Arghezi
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna din noi

A venit şi luna lui octombrie
Cu covor de frunze si cu ploi
Totul e-nvelit de-o ceaţă deasă
Totul se transformă în noroi.

Păsările au plecat departe
Nu se mai aude nici un tril
Nici tăcerea nu ne mai desparte
Râdem şi ne plângem inutil.

Nu e nici o frunză de vânzare
Dar pădurile s-au dat pe rând
Nu mai este chip de împăcare
Am rămas arizi, păduri plângând.

Nici o zi nu ne mai e întreagă
Seceraţi suntem de cei de sus
Spicele de grâu încep să geamă
De acel secerător intrus.

[...] Citeşte tot

poezie de Felicia Feldiorean (1 octombrie 2019)
Adăugat de Felicia Feldiorean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine e Crăciun

Copiii stau cuminţi în pat
Azi, în seara de Ajun
Ei ştiu că Moşul va veni
Ei ştiu că mâine e Crăciun.

Moş Crăciun în sanie urcă
Va intra pe porţi, pe uşi
Cu un sac cam mare-n cârcă
Ajutat de spiriduşi.

Când ajunge lângă brad
Cel în roşu îmbrăcat
Roagă-te să-ţi dea cadoul
Darul cel mult-aşteptat.

Vor veni colindători
Pe noi toţi să ne încânte
Cu colinde şi cu flori,
Să zâmbească, să ne cânte.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai enigmatic scriitor din toate vremurile a fost, desigur, Isus. Evanghelia ni-l arată o singură dată scriind ceva, şi atunci nu pe hârtie, ci, cu un beţişor, în ţărână, în cursul uimitoarei scene a femeii prinse în adulter. Nu vom şti niciodată ce a scris el acolo, sau dacă măcar scria ceva ori doar desena. Trebuie să fi fost însă un lucru important, căci Isus era atât de absorbit, aplecat asupra acelor pieritoare semne, încât iudeii au trebuit să-l întrebe de mai multe ori ce trebuie făcut cu femeia înainte ca el să le dea acel răspuns de neuitat: "Cine dintre voi e fără păcat să arunce primul cu piatra."

Mircea Cărtărescu în Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afin află despre boala împărătesei şi intră pe la miezul nopţii în odaia unde dormea ea, apoi o stropi peste tot cu lacrămi de turturică şi ieşi afară; dară strejarii de la uşi se duseră la Dafin împărat, şi-l pîrîră că l'a văzut sărutând pe împărăteasă. Împăratul cum auzi se făcu foc de mânie, şi porunci să taie capul lui Afin. Dară cînd ajunse la locul de pierzare - Afin zise împăratului: mulţi ani să-ţi dea Dumnezeu împărate! pentru toată frăţia şi dragostea mea către tine, te rog să strângi pe toţi boerii cei mari ai împărăţiei că am să spui înaintea lor un mare cuvânt, şi apoi vei porunci să-mi taie capul.

Petre Ispirescu în Omul de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul m-a minţit!

Am să te cânt prin muzicale versuri,
Cum nu am reuşit să te-nţeleg...
A ta eternitate mă irită,
Pentru că mi te-ai dat fără s-aleg.

M-ai păcălit şi nu mi-ai dat poveţe,
Te-ai prezentat în înţelept şi-ai fost farsor...
Foc în aparenţă, dar înăuntru rece
Ucizi clipele de care-atât mi-e dor...!

Mă caută uitarea să-mi dea un anestezic,
Aş vrea să cumpăr timpul ce-a trecut...
O uşă mă aruncă afară din calvarul
Plin în giuvaiere doar de împrumut.

Prieten te-am dorit al inimii mele,
Măreţ şi strălucit te-am crezut în toate...
Eşti doar o minciuna, iluzii de otravă,
Viaţa lângă tine, este de fapt moarte!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puritate

Hermina-i doar un pic de viaţă,
Giuvaer ce dă scântei,
Trăieşte-n nordul cel de gheaţă
Şi-i prinsă pentru-argintul ei.

Ca s-o vâneze, vânătorii
Găsesc un golf de gheaţă-n jur
Şi-i dau cu chinoroz pereţii,
Ştiind cât ţine ea la pur.

Hăitaşi cu glasul ca de fiară,
În aerul vibrând sonor,
O-mping apoi, strălucitoare,
Până ce intră-n golful lor.

Cu muşchi puternici, temerară,
Cu gheare tari, în teci adânci,
Hermina ar putea să sară,
Să fugă dincolo de stânci.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Virgil Carianopol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânt şi poezie

Când se lasă peste vale
Răcoroasa înserare
Plin de dor îţi ies în cale
Pe-a zăvoiului cărare.

În umbra semeţilor plopi
Mână-n mână să ne plimbăm
Şi prin strălucitorii stropi
Cu voioşii s-alergăm.

De scăldat şi voie bună
Eu n-aş vrea să te mai satur
Nici s-alergi să prinzi în mână
Prigorii şi codobaturi.

Ritmul valsării-n poiană
Să ni-l dea o coţofană
Iar plăcerea melomană
O gaiţă năzdrăvană.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc de primirea egoistă, trebuie să ajungem la dăruire. Umple-te prin dăruire, pentru că niciodată nu vei fi în stare sa te împlineşti primind. Ai încercat asta şi ai vazut şi singur. Dar o să-ţi spun un secret: există o metodă care poate să îţi dea abilitatea de a simţi plăcere perfectă şi nemarginită. Ea îţi va da împlinirea care cuprinde totul, chiar şi ceea ce se afla dincolo de graniţele acestei vieţi. Însă trebuie să ştii că această împlinire nu apare prin primirea egoistă, ci prin dăruire. Asta pentru că tot ce ţine de calităţile tale omeneşti există în afara ta – în dorinţele sau în sufletele altora.

citat din Baal HaSulam
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trântorul

În trândavă-aromeală stă tolănit greceşte
Urmaşul lor. Urât e, bondoc, saşiu, peltic.
El antereu alb poartă, metanii şi işlic.
În puf, în blăni şi-n şaluri se-ngraşă şi dospeşte.

Şi gura-i strâmbă numai măscări bolboroseşte.
E putred, deşi tânăr: sărmanu-a fost de mic
Crescut pe mâini străine. El joacă din buric,
Înjură, se răzgâie şi râde-apoi prosteşte.

Îl leagănă maneaua, e veşnic beat de vutcă,
Să-ncalece i-e frică, pe braţe-l duc la butcă;
Dar, el, ce os de domn e şi viţă de-mpărat,

Ades, făr' să-şi dea seama, îşi mângâie hangerul,
Şi când în faţa morţii odată s-a aflat,
În trântorul becisnic s-a deşteptat boierul.

poezie de Mateiu Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!