de+ziua+profesorului

Pas în destin

1. Pe tălpile mele odihneşte nepătrunsul
umbră străină despuiată de vise
sub fiecare pas înflorea un tei

2. Muguri de îngeri la poarta zilei
aşteptau să-şi lepede chipul lunii
sub fiecare pas e ziuă

poezie de Diana Mihaela Zăgan din Poezia (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mâine zilele-ţi adaogi...

Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi
Şi ai cu toate astea-n faţă
De-a pururi ziua cea de azi.

Când unul trece, altul vine
În astă lume a-l urma,
Precum când soarele apune
El şi răsare undeva.

Se pare cum că alte valuri
Cobor mereu pe-acelaşi vad,
Se pare cum că-i altă toamnă,
Ci-n veci aceleaşi frunze cad.

Naintea nopţii noastre umblă
Crăiasa dulcii dimineţi;
Chiar moartea însăşi e-o părere
Şi un vistiernic de vieţi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1883)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi suntem turişti, Dumnezeu este agentul nostru de turism care ne-a definit deja rutele, rezervările şi direcţiile... Încrede-te în El şi bucură -te
Viaţa este doar o călătorie! Aşa că trăieşte ziua de azi!
Mâine s-ar putea să nu mai fie.

citat clasic din Charlie Chaplin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mediul social este "supa de cultură" a criminalităţii; microbul este criminalul, un element care nu are importanţă decât în ziua în care găseşte "supa" care îl face să fermenteze.

citat clasic din Alexandre Lacassagne
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic pentru mine... Persoane, situaţii, tot ceea ce-mi consuma energia. La început, raţiunea mea numea asta egoism.

citat celebru din Charlie Chaplin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moare străbunica

"Mama mea, când s-a-mbolnăvit de-a murit,
Cum a făcut? S-a dus în ziua de Crăciun la tămâiat,
Numai în scurteică şi ghete.
Şi, când a venit, a fript carne şi ce-o mai fi făcut
Şi-a-mpărţit. Şi la urmă a luat-o cu frig
Şi-a-nceput să-i fie rău. Şi-a-nceput să
zacă.
O lua cu frig, cu frig..."
A şezut până în ajun de Anul Nou.
- Bine c-am apucat să fac colacii toţi.
Că dau láştină pe lumea ailaltă.
Bine că m-am grijit, zicea.

- Ioniţă, ia să vezi tu de copilul ăla
(Eu eram copilul, continuă Moşu, care stă pe-un butuc de plută
Ciopleşte un ciomag şi-i povesteşte lui Ionică) -
Îmbracă-l, încalţă-l,
Că de-acum încolo numai tu o să vezi de el,
că eu vă
Părăsesc. A murit în ziua de Anul Nou.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânziana

Luna îşi imbracă mantia de stele
În văzduh se-ncinge dans nebun de iele
Peste câmpuri crude mii de zâne bune
Florile de aur le-mpletesc cunune

Umbre fermecate în cămăşi de lapte
Cântă şi descântă binele în şoapte
Ape cristaline şi pământul moale
Dulce se-nfioară sub tălpile goale

Este noaptea sfântă, crânguri şi poiene
Sunt altar de magic cor de Sânziene
Dansul lor în noapte-l roagă pe ursit
Flori de aur galben poartă spre iubit

Nu privi spre ele de le-auzi chemarea
Sunt nepământene, ceată din visarea
Zărilor străine, zâne fără moarte
Orb tu vei rămâne, mut pe jumătate.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristina Iuliana Ciurlan
Adăugat de Cristina Iuliana Ciurlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba maternă este comoara spirituală pe care o moştenesc copiii de la părinţi, precum naţiunea de la o generaţie la alta.

* 31 august - Ziua Limbii Române
(Citat despre limba maternă)
Maria Filipoiu

Maria Filipoiu în Ziua Limbii Române (31 august 2020)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii îşi doresc să fie apreciaţi. Fiecăruia dintre noi ne este mai uşor să criticăm şi să reproşăm decât să lăudăm. Aprecierea este atât de rară în ziua de azi, încât de multe ori ne simţim stingheriţi să îi lăudăm pe ceilalţi.

Dale Carnegie în Secretele succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asfinţit

Înserarea îşi dezlănţuie întunericul;
ziua se peschimbă în ceaţă,
înălţându-se la ceruri,
sfâşiată pe alocuri
de soarele îngropat într-un dezastru neclintit
care îşi trăieşte iluzia cea din urmă
în norii căptuşiţi de întuneric -
asfinţit...

poezie de Ştefan Radu Muşat din Oglinda Literară, iul 2016
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!