citate amuzante despre carti

Ceartăcere

Nu mă mai cert cu nimeni, de la o vreme-ncoace.
Şi Dumnezeu se miră că nu mă mai priveşte
Dacă-i Cuvântul însuşi, cuvântu-i de ce tace,
Dacă-i Tăcerea însăşi, de ce mă asurzeşte?

Voi fi-mpăcat cu sine, de la o vreme-ncolo,
Nu mă voi recunoaşte când o să mă-ntâlnesc,
Despre aici voi spune că nici n-am fost acolo,
Despre acum voi spune că nu mi-l amintesc.

Confraţii mei, cei gata oricând să ne certăm,
Unde veniţi, la cine şi când să ne-mpăcăm?

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre trecerea timpului

tu mă întrebi dacă ştiu
unde ne sunt anii care s-au dus
sau ce am mai aflat despre singurătatea
puiului de cuc
iar eu ţi-am răspuns
că timpul ni s-a scurs în ceasul de apă
ca într-un cimitir şi tu îmi spui că nu mă crezi,
chiar ţi se pare imposibil, sigur te mint
apoi te uiţi cum submarinul meu ruginit
îşi flutură cam un minut aripile mici
după care îşi ia zborul
hurducăindu-se peste livezi peste câmpii

parcă în cartea asta scriai despre roţi, îmi zici,
despre rostul lor în lume despre frâna de mână
despre grand prix-uri cricuri berline
aşa că fă bine şi spune-mi
dacă mai există loc şi pentru mine
hai minte-mă frumos

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea ca o umbrelă

Băi frate, câtă minte! E de luat aminte,
Că tare-i merge bine! O ţine şi la mine
Şi, peste-o vreme, poate, mai dând un pic din coate,
Voi publica o carte. Să mor eu! Să n-am parte!

Că sunt şi legi utile ce scad treizeci de zile
Din anii de-nchisoare şi, nu că mă dau mare,
Cu-atâţia bani –purcoaie– pot umple o lădoaie
Cu cărţi -ce tura-vura!- să-mi poarte semnătura.

Şti'nţifice, măi, tată, de mare judecată,
Dar nu din aia care m-a dus la închisoare,
Că am crezut-o ţâncă, dar aia a fost stâncă
Şi n-a vrut să ia banu'. E mult de-atunci, e anu'.

Aşa că dau anunţul: "Scriu carte cu denunţul
Acelora pe care i-am uns pân' la cel mare"
Mai scriu şi de onorul de care scriitorul
Să aibă şi el parte, că-mi scrie... de departe.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creion

Fă-te, suflete, copil
Şi strecoară-te tiptil
Prin porumb cu moţ şi ciucuri,
Ca să poţi să te mai bucuri.

Strînge slove, cărţi şi pană,
Dă-le toate de pomană
Unui nou învăţăcel,
Să se chinuie şi el.

Gîndul n-o să te mai fure
Prin zăvoaie şi pădure,
Cu ecoul de cuvinte
Care-ngînă şi te minte.

Cînd tristeţile te dor,
Uită tot şi tîlcul lor

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitatele cuvinte

voi hiberna în cartea mea
nenumărate ierni
şi filele se vor îngălbeni
în netulburarea lor
până ce atingerea ta mă va trezi
într-o dimineaţă de toamnă
sau într-un banal amurg de primăvară
îţi voi povesti atunci
despre parfumul teilor înfloriţi
sau despre alungaţii mei cocori
pentru că nu vei înţelege
vei răsfoi dicţionarul
căutând uitatele cuvinte
a, b, c...
... cocor
pasăre migratoare
cu gâtul şi piciorele lungi
cu penele

poezie din Ranita , umbra mea, volum de poezie, Editura Singur, Targoviste,,2011 (2011)
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui care nu vrea să dea bani pe cărţi

Îmi ceri să-ţi dau o carte de-a mea, şi mi se pare
Că n-o mai am, dar Tryphon, librarul, ştiu c-o are.
-Cum, vrei pe-ale tale fleacuri să dau din banul meu?
Nu sunt nebun! - Se poate, dar află că nici eu.

poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce caut eu...?

Aş vrea să scriu
despre lumi nevăzute,
despre lumea mută de după obloane,
să încarc
cu radicală mişcare
stele somnoroase în Carul Mare.
Să ne-ncălzească o lumină incertă
adunându-ne sub cerul
cu străvezia lui copertă.

Să adun poeţii toţi de pe Pământ
într-o cetate şi un legământ,
şi citind cărţile ce nu mai sunt,
să simtă vântul dimineţei plângând.

Cu lacrimi să spargă
această vreme rea,
iar eu să răsfoiesc
o altă întrebare grea:
Ce caut eu în viaţa mea?

poezie de Stelian Platon (24 martie 2011)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi albaştri

Am trecut pragul casei tale,
Sărind de pe o pagină de facebook pe alta.
Am găsit lume multă, gânduri împrăştiate pe jos
Într-o dezordine totală....
Multe ceşti de cafea şi buchete de flori,
Citate celebre şi fluturi albaştri zburând spre cer
Într-un delir al iubirii de frumos!

La" Poarta Sărutului" nu era nimeni.
"Cuminţenia Pământului" zăcea într-o necunoscută
A brazdei strămoşeşti....
Istoria cu greu îşi făcea loc printre rândurile scrise.
Manole înălţase o mândră mânăstire
Şi Ana se făcuse nevăzută...
Clasicii plini de praf priveau tăcuţi din rafturi.

Am întâlnit oameni deghizaţi sau fără chip...
Am petrecut o seară minunată!
Tu nu erai acasă.
Am plecat.... era târziu şi întunericul nopţii

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmplare cu tată amnezic

Soţia mea a născut un cuvânt
sănătos şi greu,
de zece litere.
Nu seamăna cu mine.
Minunându-mă, îmi amintesc
cum stătea mereu lipită de cărţi.

Mergem la slovanalist.
Soţia mea încearcă să mă convingă
că-s cuvânt.
- Uite şi tu, slovează ea,
picioarele tale-s picioroangele literei A,
eşti slovul unei cărţi, fecundat de literoidul alteia.
Părinţii tăi s-au întâlnit pe-un raft de bibliotecă.
Mama ta, cea cu titlul feminin, era-n perioada fertilă,
colorată strident
şi puţin dezbrăcată de coperţi.

Literele soţiei mele se înroşesc de emoţie
când îmi spune

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Cucu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încerc

încerc să te pictez în apusul soarelui,
în începutul acela când fugisem de acasă
şi copacii alergau odată cu mine.

îmi amintesc despre mine ca despre o rudă
pe care am pierdut-o pe alt drum,
şi doar trecerea timpului se mai aude de atunci.

mă descopăr în pictura ce mă fixează
colorând cu mâna demultul murind.

cineva ne-a mutat cu privirea în spaţii diferite
fiecare cu o altă nemărginire,
chipul de acum e o stranie iluminare incertă,
efect de nitroglicerină în fiecare culoare.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!