Poezii despre apa credinta, pagina 41
Sus inima
Avem o mândră țară -
Prin timpi de jale-amară
Strămoșii se luptară
S-o scape de stăpâni.
Azi singur noi, românii
Suntem în ea stăpânii,
Sus inima, români!
O lege-avem străbună -
Prin veacuri de furtună
Ea n-a putut s-apună
Strivită de păgâni.
Ne-a fost Cel-Sfânt tărie
Și-n veci o să ne fie:
Sus inima, români!
În țara românească
De-a pururi să trăiască
Credința strămoșească
Și graiul din bătrâni.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu... Mamă
Departe ești dar... Un înger păzitor,
Tu! Îmi alini atâtea răni ce dor.
Departe ești, dar... printre pământene,
Un suflet nepereche, un vis de... "Sânziene."
Mereu te simt, și... mai mult, te ador,
Tu mi-ai dat aripi, m-ai învățat să zbor,
Mereu te simt, m-ai ajutat să sper,
Să-nving cu bărbăție, năstrușnicul mister.
Oriunde sunt, oriunde mă voi duce,
Am să păstrez, în sânu-mi a ta cruce,
Ce-i un semnal, mereu spre biruință,
Fii liniștită mamă! Respect a ta credință.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (21 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi de orgoliu
m-am născut ca să ofer iubire
dar n-am primit ce-am dăruit
iar îngerii mei se ceartă
și trag de mine
când în sus când în jos
mă rog să câștige cel alb
deși cel negru se joacă cu inima mea
amețită de falsa credință din jur
printre impusele tăceri
se ascund viori plângând
la colțul lașității
o aripă se desprinde
deși se mai zbate încă
să mă ocrotească dar...
sângele roșu colorează urmele pașilor pierduți în nămolul dezamăgirii
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
Privește cerul trist către pământ
Prin nouri de amar și suferință...
Ți-e pusă azi credința în cuvânt
Cuvântul însă-ți cere stăruință,
Supunere, și-ți dă un chin cumplit,
Cu tine Moartea e-n duel mereu!
Că-n lutul literelor, vers cioplit
E o creație de Prometeu.
Iar viața însăși un poem ce-i scris
De un poet cu sufletul amar
Și-orice cuvânt de tine s-a dezis
Când moartea-ți joacă rima pe un zar!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La școala vieții
pentru mine cerul e mereu deschis
și Dumnezeu mă privește cu milă
m-a învățat să nu fiu om proscris
ci să urmez credința de sibilă.
m-a învățat să fiu mereu umilă
să nu mă las angrenată de zbucium
să-mi fie inima cu iubire utilă
și-n suflet să răsune mândru bucium.
am învățat să am un rost în toate
masa de scris să emane lumină
să lansez cuvinte în eternitate
să-mi zburde fericirea în albumină.
am învățat să-i iert și pe nebuni
sacre învățături primesc de la străbuni.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Macerări în doi
pe umăru-mi tu tâmpla mică-ți lasă
pe când respiri de aer catifele,
deasupra limfei intru să-ți fiu piele
și cerul în spinare mă apasă.
triumf al cărnii sta în cuib de stele
destine amândouă să le țeasă
prin toată-a ta șoptire ne-nțeleasă
când adevărul umblă în atele.
iar duhul îți priveam, alert pe margini,
zadarnic zvon, icoana nu-mi dă bici,
credința din memorii e-n paragini.
rostirea-n preacuvinte moi o strici
și pixelii te-mbracă în imagini,
pe creștet ții marama unei frici.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Iolaus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aptitudine
îmi frământ gândurile în aluat de pâine
câmpia mi-e aproape cu maci în obraz
găsesc în doină drumul către mâine
și poezia este este o orhidee pe pervaz.
știu că m-am născut pe tărâm divin
și am moștenit averi spirituale
aici se transformă apa în vin
și speranțele-s izvoare ancestrale.
în jocurile vieții mă prind și eu
fac gimnastică pe muchii de cuțit
printre cercuri de foc mă strecor mereu
am dezvoltat în mine un spirit ascuțit.
rup în patru coșmarul de fier
credința mea e pură ca un giuvaer.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină în lumină
cu bruma de economie amăgesc bătrânețea
și fericire cumpăr de la farmacie
dar cu demnitate îmi port ttristețea
am de la părinți credință țesută în ie.
sunt melodii ce nu mă lasă să mă prăbușesc
amăgiri transparente sunt ca gheața din cub
mă ascund de furtunile care răvășesc
cu speranța- icoană prinsă-ntr-un șurub.
mă proptesc de versul tandru și duios
ca de o columnă sub arc de triumf
fac cu steaua mea legământ grandios
să nu rămân în beznă spiriduș sau ștrumf.
armoniile din suflet ca iarba pălesc
strivită de copite ce prin lume gonesc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e foame
un râs forțat strâmbă în mine
credința din omul simbol
creștinătatea a reușit să impună
încă odată, inchiziția
un tun întors încă trage în propriul popor
în mileniul III
E Rusia
o caricatură explodează cu cartușe
în pieptul adevărului, la Paris
intre stânci și deșert
se naște un nou coran, în Akem
basmale negre poartă copii morți
dar încă vii
ei fac instrucție cu grenade pe piept
un nod de om lângă un ferrari
caută un muc de țigară
pe un geam scrie, haine second hand
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credința, mai presus de cuvinte
buzele Domnului sărutând fântânile părăsite,
Hugues de Payens.
pădurile arzând în credința iubirii,
Robert de Craon.
nisipul chemând corăbiile lumii noi,
Everarad des Barres.
muzica albastrului fragmentată în mii de boabe de rouă,
Bernard de Tremelay.
femeile neiubite tremurând la porțile mănăstirilor,
Andre de Montbard.
cetățile în ruină strigând numele oștenilor dezertori,
Phillippe de Milly.
vrăjitoarele arse pe rug la lumina lunii,
Odo de St Amand.
nostalgia locurilor sfinte părăsite de binecuvântarea divină,
Arnold de Torroja.
coroana a trei regi sfărâmată în fața statuilor de piatră,
Gerard de Ridefort.
șarpele nordic luat prizonier într-o seară blestemată de sfinți,
Robert de Sable.
[...] Citește tot
poezie de Eduard Dorneanu (16 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!