E�ti ca un trandafir

Nepoţelul meu

Nepotul meu drag,
bine ai venit pe lume.
A-i trecut al vieţii prag. Ţi-a fost dat un sfânt şi frumos nume.

Să ai o soartă fericită.
Să nu ştii în viaţă ce e durerea.
S-o iubeşti pe a ta mamă,
Cum albina iubeşte mierea.

Să creşti mare, mare
Nepoţelul meu scump.
Să ajungi până la soare
Şi să ai în viaţă un drum lung.

Un drum presărat cu petale de trandafir.
Ca să ai în viaţă bucurie.
Să fie dulce ca un zefir
Şi s-o trăeşti cum o să-ţi placă ţie.

poezie de Vladimir Potlog (23 iulie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amestecate, sunt un pic disperată, un pic dezamăgită, un pic prea dură cu mine în speranţa că sunt realistă, şi-atunci îmi dau nişte şuturi grave, având senzaţia că în felul ăsta mă poziţionez mai bine faţă de mine... În raport cu ceilalţi mă marketez prost şi jos, dar cu siguranţă o să-mi treacă. O să vină şi o zi când o să-mi aduc aminte că am citit două cărţi legate şi dacă mai şi ştiu care e deosebirea între Louis Vuitton şi Diderot...

citat din Teo Trandafir
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima nu-mi dă pace

de-o vreme încoace
şi n-am ce-i face
tu eşti medicamentul
trebuie să apelez la tine
chiar în exces tot bine-mi faci

zâmbetul tău e un tren
care ajunge în gara mea pustie
numai rugină şi var căzut
plin de mărăcini şi puf de păpădie
pe unicul peron un trandafir uscat

vis balsam pentru inimă
ketamină şi whisky contrafăcut
trag ultimul joint
tac şi ascult vântul cum rupe ramul
viaţa merge înainte în adâncul ochilor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale de trandafir

Mă uit la-mprăştiatele petale
Ale trandafirului, cândva o floare,
Care a fost în mâinile tale
Privindu-le, continuă să mă-nfioare.

Mă gândesc cu câtă fină gingăşie
Le-ai sărutat, rupându-le uşor,
Strecurându-le în hârtie
Ca ele să-mi aducă al tău dor.

Când plicul l-am deschis cu grijă
M-a cucerit al rozelor miros,
Se pare că a fost surpriză
Şi le-am privit aşa sfios.

Dă-mi voie iarăşi să mă-nfior
La gândul că în suflet te doresc,
Şi-n această strofă să strecor
Sincer, eternul "Te iubesc".

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel cum

Îngropată-n mirosul de trandafir
din luminoasa dimineaţă
culegeam petale ca vişina putredă
şi le puneam în mâna bunicii
în care se făceau dulceaţă.

Dulcea mea lumină şi mântuitoare
firul nădejdii n-a fost rupt
cât pluteşte încă galbena miere
în care stau petalele-aruncate
de mâna ei închisă dedesubt.

Nu putem fi cu totul despărţiţi
de cei plecaţi dintre noi
altfel cum ar fi putrezit ulucile
acestui cimitir de ţară unde florile
sunt mai înalte decât crucile.

poezie de Ileana Mălăncioiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poiana satului nostru, unde se întâmplau bucuriile şi tristeţile, mormântările, nunţile, petrecerile, sărbătorile... la Bascov. Pentru mine, locul ăla, uliţa aia, pământul satului au avut un rol relevant, pentru că acolo a fost prima mea scenă. De acolo mi-am luat seva, acolo am învăţat să trăiesc, să iubesc, să plâng, am învăţat să-mi fie milă, acolo m-am format, m-am structurat, am supravieţuit, acolo am fost actriţă prima oară.

Adriana Trandafir în Ziarul "Metropolis"
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domniţa

Verzi-tulburi ochii-i galeş revarsă pe sub gene
Ispita pătimaşă şi doru-nveninat.
E-naltă, cu păr galben, cu mersul legănat,
În grelele-i veşminte păşind măreţ şi-alene.

Mişcările-i sunt line, molatece, viclene,
Şi dulcele-i grai curge duios şi răsfăţat.
Dar, cine-i cată-n faţă se pierde săgetat
De negrul arc ce-mbină trufaşele-i sprâncene.

Muiată-n nestimate şi-n horbote de fir,
În mâna-i - spelbă floare de ceară străvezie -
Ea poartă pe subţirea năframă nărămzie

Ca un potir de sânge un roşu trandafir -
Şi, tot ca el, rănită în plină tinereţe,
Tânjeşte, se-nfioară şi moare de tristeţe.

poezie clasică de Mateiu Caragiale
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i vorbă! Drept avea părintele Trandafir. Este numai că dreptul e treaba celor mai mari în putere. Cei mai slabi trebuie să şi-l arate pe-ncetul. Furnica nu răstoarnă muntele, dar îl poate muta din loc: încet însă, încet, bucăţică cu bucăţică. Poate că ştia şi părintele că este aşa în lume; dar el avea legea lui: "Ce-i drept şi adevărat, nici la dracul nu-i minciună!" Acesta era cuvântul lui.

citat celebru din nuvela Popa Tanda de Ioan Slavici
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ! Femeie

In visul meu apari mereu. Mereu o floare,
Petale mari, culori încântătoare,
Mireasma ce-o emani este chiar răpitoare,
Ai ochi strălucitori, ca razele de soare,
Şi… Fruntea-ncruntată când ai o supărare.

Tu, repede-ţi revii când simţi o desfătare,
Iar inima-ţi pulsează sacadat. Eşti... tot mai zâmbitoare
Când lumea te admiră cu prea multă ardoare
Şi adesea te compară, un crin, un trandafir,
Mândria Ta de… floare.

Mireasma florilor pentru sufletul tău: Femeie.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de dor - antologie (8 martie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seducătorul

Înflorit un trandafir, într-o toamnă cam târzie,
Văzând galbenul din jur, a intrat în aritmie...
Sub un cer apăsător, nicio şansă nu apare,
O sepală-l strânge rău, când e vântul în rafale.

Dar un nor poznaş îl vede, îl privi în ochi duios:
-Aduc picături de ploaie şi vei fi mai luminos!

Te ajut, îţi prind petale în cristalele Swarovski,
Strălucind în seara asta pe albastrul unei rochii.
Tremurând, zâmbi bobocul şi privi spre cer, la nor:
-Ai încredere în mine. Voi fi un seducător!

poezie de Doina Bonescu din Scrisori pe frunze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!