+gheorghe +cr[ciun

Tablou de toamnă 2

Pe cerul vineţiu, cu vânt,
care aleargă norii-n cale,
plutesc şi îngeri fulgurii,
cu-aripi desprinse din petale.

Plouă mărunt şi ceaţa-i plină
de-nchipuiri de vise mute
peste pământ, norii scatii
rămân adesea în loc s-asculte:

S-asculte tânguirea florii,
care visează iar la vară
s-asculte ploaia cea măruntă
cerneală într-o călimară.

poezie de Gheorghe A. Stroia din Parfum de tei (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi fost...

Înaintea Timpului, de-ar fi fost să respir,
Aş fi umplut neantul imens,
Cu gândul meu tot mai dens,
De prefaceri, de-nălţări şi iubiri.

De-ar fi fost să împlinesc un alt gând,
Aş fi urcat acest pământ,
Din al său obişnuit mers,
La rangul de stea, din Univers.

De-ar fi fost să exist într-un areal,
Undeva în infinitul astral,
Aş fi ales să fiu în acel spaţiu curbat,
În care Timpul să-mi rămână nemişcat.

poezie de Gheorghe Alionte (5 aprilie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am nevoie de martori

nu vreau să mă creadă nimeni
oricum sunt condamnat prin naştere la moarte
ce naiba ar putea fi mai rău de-atât
aşa că nu propovăduiesc adevăruri incontestabile
nu am nevoie de nimeni să-mi răstălmăcească visele
le visez singur şi le uit repede
cu cât mai repede cu atât mai bine
altfel poate le-aş povesti cuiva
de fapt nici nu ştiu ce e mai bine
dar sunt convins că nici dumnezeu nu are nevoie de martori
nici de antemergători nici de messia
sunt sigur că nici de biserici sau papi
nici de mausolee nici de cimitire
doar noi
amărâţii ăştia care suferim de moarte
ne visăm nemuritori ori statui
ca să nu ne moară egoul niciodată

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legenda greierilor

Dumnezeu, cu gândurile sale,
coborî pe Pământ
şi mergând, şi mergând,
nu observă că-n cale
toţi şi toate i se închinau
şi-L preamăreau.
Obosit cum era
şi cum noaptea cobora,
îşi întinse mantia de lână
şi se lungi, cu capul pe o mână,
sub un copac. Dar liniştea prea mare,
deşi nu era zi de sărbătoare,
era întreruptă de zgomotele mii
din jur, de prin câmpii.
Şi-atunci, luă o mână de întuneric
din spectacolul nopţii, feeric,
El, Dumnezeu cel Sfânt,
fărâmiţând-o spre Pământ.
Şi unde fărâmele cădeau,
cânturi izbucneau,

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil fiind cu zbor mă legănam

Copil fiind, cu zbor mă legănam,
Cu miere de poveste şi descântec,
Cu cerul românesc, sub care am
Crescut în năzuinţă şi în cântec.,

Am fost stindardul multor bătălii,
Erou necunoscut la Mărăşeşti,
Smârdanul care poartă-n vijelii
Văpaia multor vulturi româneşti.

Cu Tudor şi Magheru m-am jertfit,
M-am adunat în slovă cu Bălcescu,
Şi spre iubire grea am nemurit,
În cântec şi luceafăr - Eminescu.

Cu aripi pentru zborul nelumesc,
Cu Vuia şi cu Vlaicu prin vecie,
Am dăltuit miracol românesc
Şi-am semănat fuior de veşnicie.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ion Păun din Ora unirii (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul

Peste iarbă şi prin oase
Trec numai lumini de coase
Şi prin gene de izvor
Trec numai bărbaţi de zbor...
Peste fum şi nopţi de scrum
Trec numai lumini de fum,
Peste trecere de sapă
Trec numai lumini de apă,
Tremurânde, tremurând
Ca lumina de pa gând,
Tremurânde, tremurat
Ca lumina de bărbat...
Şi la moară şi la plug
Trec numai bărbaţi de rug...
Şi pe zări şi pe sub zări
Trec numai bărbaţi călări,
Şi pe mări şi pe sub mări
Trec bărbsaţi de luminări...
Când se crapă noaptea-n două,
Trec numai bărbaţi de rouă...

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memoria unei gropi vechi

Tata, deja precaut, când am ajuns la cimitir
o zbughise din cvadrigă şi s-a ascuns în cavou.
Iar eu cu fulgii de zăpadă urmăream pălmaşilor truda,
cum săpau o groapă nouă într-una veche
asudaţi lângă biserică, la poalele muntelui Iuda.

Apoi, la flacăra unui foc mic toţi curioşi
am întrebat groapa veche dacă viaţa,
cum se spune, este de la moarte un împrumut.
Dacă dispari definitiv când trupul rece
ţi se coboară pe funii între pereţii de lut.

Dar ea nici n-a apucat bine să ne răspundă
că zidul de fier ce ne-mpinge din urmă
(care şi el în realitate se mişcă viu)
s-a consultat cu oasele bătrâne din sicriu.

Iar ele (dându-se de trei ori peste cap) au murmurat:
"Taine cu mult mai mari şi mai fără de răspuns
ne aşteaptă, când sufletul se desparte de trup

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Izbăşescu din Melodrama realului (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descătuşare

Până mi s-ar forma dinţii
Am făcut ce-au zis părinţii.
Mi-a plăcut, nu mi-a plăcut,
Bine, rău, dar am făcut...

Să mă laude vecinii,
Neamurile şi străinii
Că am purtare frumoasă
Şi... cei şapte ani de-acasă.

A venit pe urmă anul
Să atârn de gât ghiozdanul
Şi să mă duc la şcoală,
Să fac părinţilor fală.

Şi-am plecat zilnic de-acasă
Ca să stau zmirnă în clasă,
Să ascult învăţătorii
Şi-n lipsa lor, monitorii.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritualuri de Sfântul Gheorghe

RITUALURI DE SF. GHEORGHE

A lui Sângeorz sărbătoare,
dezleagă vremea caldă,
pe câmp să plouă cu floare,
de fluturi colindată.

La sărbătoare creştină,
mit se perpetuează,
ce-n casă şi în grădină,
datini împrospătează.

Se pune la grajd de vite,
funie de usturoi,
spre a nu fi bântuite
de vârcolac sau moroi.

În obicei de la sate,
cu datini vechi, menite,
spirite sunt alungate

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Tradiţii creştine şi ritualuri populare (Editura Paideia - 2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te rogi cuiva înseamnă să accepţi că eşti milog. Lumea este o placintă din care fiecare primim o bucată zdravănă, o firimitură sau nimic. Să te rogi ca să primeşti tu, pe sub masă, ceva mai mult sau mai bun, înseamnă că vrei să furi din ce i se cuvine altcuiva. Nu suport târâtul ăsta penibil şi, oricum inutil, la picioarele Zeului, cu miorlăiala aferentă: Tu eşti cel mai înalt, mai frumos şi mai deştept, eu sunt mic, urât şi sărac... aşa că... umple-mi sacul... te rooog! Eu nu pot intra în corul diurn de laude şi linguşeli. Ce nevoie are Zeul să-i ling zi şi noapte nişte tălpi pe care, fizic, nici nu le are?

citat din romanul Îngere, vii? de Gheorghe Truţă
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!