Poezii despre ca o raza de lumina, pagina 41
De dragul tău
Când ai simțit că-n lanțuri grele,
Un vrăjitor mă înrobise,
Ai întrebat doruri rebele
De ce-mi sunt rănile deschise?!
Luând o rază din Lumină,
Ai alungat spre alte lumi
Tot ceea ce însemna vină
De-a ne iubi, ca doi nebuni...
Și vrăjile ai risipit
Cu muguri vii de fericire,
Când ai rescris în Infinit
Povestea noastră de IUBIRE...
De dragul tău, răsar zorele
Pe drumul ce-l străbați spre mine!...
De dragul tău, se aprind stele
În nopți, când mă gândesc la tine!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre sărut
- poezii despre stele
- poezii despre răsfăț
- poezii despre noapte
- poezii despre nebunie
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
După ce ai rostit adevărul
mai ușoară ca o pânză de păianjen
pe care o destramă răsuflarea dinaintea morții
ți-e inima după ce ai rostit
adevărul
ținut prizonier
greu ca o piatră de moară deprinsă
să macine adevărurile mici neluate în seamă
ce se tot ascund sub frunte și la tâmple riduri
după ce-au scăpat din lanțurile legate de coșul pieptului
poți alerga mai repede pe drum
liber în ziua ne-mâniei
de te împiedici de o piatră oasele păstrează durerea
cu necaz îți muști buzele și ai vrea să tragi o înjurătură
lumina năpădește însă ca un convoi
și aripi ușoare deșteaptă ochii în cele patru colțuri
vântul rece nu mai încolăcește viclean
pumnii se desfac
mâini dumnezee se așază în cruce
în raza negustată până atunci
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre cuvinte
- poezii despre adevăr
- poezii despre vânt
- poezii despre păianjeni
- poezii despre ochi
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
- poezii despre libertate
Blestemul stelelor
Pe țărmul lor, străin de odisei,
Departe de a lumilor privire,
Trăiau, se-nțelegeau erau doar ei
Și își creșteau urmașii cu iubire.
Privind spre stele, nu știau decât
Că noaptea, sus pe cer, când e senin,
Apar, mai strălucesc, mai cad... și-atât,
Căci Soarele-i stăpânitor deplin
Și îi iubeau lumina, iar căldura
O așteptau din mângâieri de rază
În zori de zi, când le-atingea făptura
Ca zâmbetul ce,-ades, te luminează.
Iar Luna... da, a Soarelui pereche,
Cu razele-i de noapte, argintii,
Era și ea, în lumea lor străveche,
Iubită-n înserările târzii.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre Soare, poezii despre zâmbet, poezii despre uitare sau poezii despre seară
Calea viselor
E-o umbră ce se leagănă de parcă
ar vrea, hipnotizat, să plec departe,
iar sufletul să nu se mai întoarcă
din lumi ce nu-s nici vii, nu sunt nici moarte.
Ascult imboldul inimii ce saltă
domol, în ritmul unei vechi pendule,
în intervale-n care nu tresaltă
când sângele încearcă noi formule.
Pornesc din întuneric spre lumina
ce-mi strigă o chemare dinspre Lună
prin raze ce descoperă cortina
ce două lumi încearcă să opună:
O lume-n care totul se măsoară
în timpul care trece iluzoriu,
și alta,-n care-am fost de prima oară,
eternă, infinită, purgatoriu.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre suflet, poezii despre întuneric, poezii despre sânge, poezii despre salvare sau poezii despre ritm
De când s-au stins luminile serii
Bat clopotele în urechile nopții obosite
uneori numai furtunile se sperie
și oamenii când bat într-un anume fel,
flămânde cu limbi vestitoare de moarte.
De când s-au stins luminile serii
călătoresc prin întunericul brut,
o să-ți spun despre nălucirile de pe drumuri
când bate miezul nopții în fiorul din trup
și așteptările tale pline de dorințe ascunse
au rămas în cuvinte răvășite pe file albe.
În ochii tăi au crescut plantații de lumină,
în fiecare rază e o ninsoare de petale
care-și lasă polenul pe umerii fini.
Pământul la care mă întorc cu fața,
să ascult izvoarele ce vin din adânc
cu tumultul mineral al bogăției seninului,
pun în mine culoarea fructului copt
în conturul mai verde decât verdele.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre țări, poezii despre urechi, poezii despre sperieturi sau poezii despre ploaie
Să întregească lumina
cuvântul vine dinspre eminescu
ca duminica purtând azur pe gene
în care îngeri cu aripa frântă se reculeg
când ziua poartă în pântec ziua de apoi
lumina este ziua noastră dintotdeauna
fără de care luna nu s-ar vedea
pe cerul invadat de stele moarte
el este uleiul din candela
călăuză pentru arca lui noe
poemul însângerat plutește în duhul
cu miros de floare albastră
peste îngrijorări și iubiri efemere
împresurându-le cu vălul împăcării
el vine într-o adiere înrourată
cu sunet de bucium
să tămăduiască rănile pricinuite
cu șiș de ger în carnea sufletului
[...] Citește tot
poezie de Ion Rășinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sunet sau poezii despre poezie
Dorul nesecat
Se îmbrățișează tăcuți nori
În marea galaxie a cerului cernit
Astept ca să răsară astăzi zori
Nici suflul vântului nu a venit
Tu te-ai îndepărtat de noi
Ca într o trecere în anotimp
Ai împărțit întregul în doi
Simt rodul plin din sterpul câmp
Par inimi ce nu s-au mai văzut
Iubirea ta stă sus într-o Lună
Să fi distanță nici nu am crezut
Să te privesc ca pe o lumină
Prin raza de la curcubeu
Tu îmi transmiți că îti este bine
Mă rog la bunul Dumnezeu
Să-ti fie drumurile cu iubire pline
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre dor, poezii despre vampiri, poezii despre tăcere sau poezii despre religie
În raza negustată până atunci
mai ușoară ca o pânză de păianjen
pe care o destramă răsuflarea dinaintea morții
ți-e inima după ce ai rostit
adevărul
ținut prizonier
greu ca o piatră de moară deprinsă să macine
adevărurile mici neluate în seamă
ce se tot ascund sub frunte și la tâmple
riduri cu lanțuri legate
de zăbrelele țintuite în coșul pieptului
ca pasărea cerului de liber
în ziua nemâniei poți alerga mai repede pe drum
de te împiedici de o piatră oasele păstrează durerea
cu necaz îți muști buzele și ai vrea să tragi o înjurătură
la răspântie lumina năpădește ca un convoi
aripi ușoare deșteaptă ochii ce privesc în cele patru colțuri
și vântul rece nu mai încolăcește viclean
pumnii se desfac mâini dumnezee
în raza negustată până atunci
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări
Pe urmele iubirii
Atâția oameni care-s singuri, pierduți în încleștarea lor,
Ce doar visează o iubire de care mult le este dor,
Atâtea inimi abătute care oftează la apus,
Cu ochii triști, pierduți în zare, nemaiavând nimic de spus
Furtuni iscate sufletește peste oceane de trăiri,
Care îneacă sentimente și sting lumina din priviri,
O încruntare le ia locul și parcă scrâșnete de dinți,
Degeaba te ascunzi în tine, tu tot le vezi și tot le simți
Din când în când, câte-o minune... apar și doi îndrăgostiți,
În jurul lor lumea dispare, ei sunt cumva blagosloviți,
Pe unde trec, ninge petale, țâșnește-o rază dintre nori
Și tot ce-i gri parcă renaște în miliarde de culori
Eu le tot caut pe jos pașii, să fur din timpul lor secunde,
Să le adun, să storc din ele, iubirea care îi pătrunde
Să mă stropesc cu ea pe față, în lumea lor să mă retrag,
Acolo să-mi găsesc cuvântul și să îl scriu iubind cu drag
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre secunde, poezii despre ocean sau poezii despre nori
Lumina
Matinală ca de fiecare dată, stau în scaunul pierdut...
Mă ridic spre a zări lumina și apoi mă ascund...
O lumină vie mă acoperă cu un văl de lumină,
Suspin, lăsând loc adierii de vânt...
Stau în lumina din mine...
Mă apropi de vers,
Mă ancorez în sufletul meu
Descriu cuvintele până devin chiar lumină roz,
Privesc lumina până devin spațiu...
Adorm cu ultimele cuvinte...
Timpul se adună...
Lumina devine ultima speranța spre rai...
Dumnezeu îmi dă mâna și mă privește atent
Sunt doar un om... visez și mă luminez...
Timpul se risipește în vămi...
Sufletul mi-e luminat...
Ultimele cuvinte se scriu înrămat..
Devin o rază de soare... devin un fir de iarbă
Devin o stea sau poate luna ta...
Stai în lumină... timpul se risipește în zori...
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire sau poezii despre versuri