Poezii despre usi deschise, pagina 40
Între lumină și păcat
Pe fâșia îngustă din eter mai șovăie la soare
un suflet rătăcit ce încă n-a plecat
spre groapa cerului adâncă:
el cumpănește între lumină și păcat
și rareori se întâmplă
să privească în jos
la florile de mucegai cum se cațără pe cruce,
la un mormânt aproape stins de ploaie și de vânt...
Ecou de timp nescris în ceruri
îi deschise anevoiosul drumul în nesiguranță încă,
se frământă... ca o bucată de piatră se frământă
în celelalte oasele ale cerului.
Din soare se desprinse o strălucire adâncă
și-l îndemnă spre necunoscut.
Aici rămase crucea
îngenucheată
între lumină și păcat,
la căpătâiul trofeului de lut...
poezie de Ștefan Radu Mușat din Cuib Literar (Algoritm Literar) septembrie 2010 (22 iulie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre ploaie
- poezii despre nesiguranță
- poezii despre lut
- poezii despre lumină
- poezii despre flori
- poezii despre crucificare
Trupuri până la nori
stai lângă mine tolănită în așternutul
acesta alb al anilor
probabil mi-am pierdut definitiv
arealul propriu
într-o încleștare a orgoliilor
dar tu mă vezi mereu ca pe un joc de linii și nuanțe
ca pe o artă a ta
personală,
o arhitectură a închipuirilor tale
pesemne te-ai obișnuit prea mult
cu rutina
trupurilor noastre până la nori
cum ar fi de pildă
dragostea fără uși trântite
setea fără buzele arse
picioarele tale nemăsurate
fără privirea mea de expectativă?
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre râuri
- poezii despre picioare
- poezii despre nori
- poezii despre nisip
- poezii despre jocuri
- poezii despre artă
- poezii despre arhitectură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Eternitate de-o secundă
Secunde de ghinion, liniște și gălăgie,
Ori de eșec, succes sau șansă,
Surprinse uneori de a vieții nebunie,
Sau zdrobite de gândurile ce apasă,
Sunt doar secunde cu miere sau venin,
Uneori ca zâmbetul de scurte,
Ca secunda când zâmbești unui străin,
Ce mai ieri sărutarea știa să ți-o asculte.
O eternitate durează secundele,
Ce te fac să vizualizezi,
Anii ce au dispărut ca undele,
Mai ieri erai tot și azi nu mai contezi.
Și suferința e la fel de trecătoare,
O secundă durează să te ridici,
Și începi să uiți cât de tare doare,
Iar rănile deschise se prefac în cicatrici.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (noiembrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre secunde, poezii despre zâmbet, poezii despre viață, poezii despre trecut, poezii despre sărut, poezii despre suferință, poezii despre succes sau poezii despre prezent
Surâsuri migdalate
Am uitat de mult cum arați,
ultima oară-nu-mi mai amintesc când și de ce-
te-am așezat pe tine, iubire
în camera amintirilor roz,
mi-ai zâmbit....
peste noapte surâsuri migdalate
ți-au atârnat o clipă de pleoape.
Credeam c-ai să m-aștepți să revin,
să te iau de mână și să renastem departe.
Acum... e târziu... prea târziu,
camera roz e pustie... tu nu ești.
Am deschis alte uși, alte ferești,
tu nu ești...
În camera albă
ninge cu flori de cais
peste amintirile mele moarte demult...
tu nu ești.
În camera verde e liniște...
încolteste o noua amintire,
am zăbovit o clipă
[...] Citește tot
poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Carla Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre amintiri, poezii despre verde, poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre roz, poezii despre noapte, poezii despre ninsoare sau poezii despre moarte
O floare
Ceva ne apără de prea multă durere. De exemplu: mormintele.
Rădăcinile țărânii și sângele roșu întunecat au grijă
Să acopere trupurile delicate, violate-ale iubirilor noastre.
Moartea e un mare secret, iar ploaia cu multiplele ei mâini
spală străzile, împinge urâciunea-n canalele morții mereu uimite.
Diafragmele automate-ale ochiului nu dau niciodată greș,
e vorba de-o curtoazie-a limbajului. Tot ce intră-n camerele caselor
se apără de noi cu uși masive de lemn
și cu ferestre grijuliu închise. Orice a fost spus sau făcut,
noaptea se va grăbi, nerăbdătoare, să ștergă totul.
Iar moartea ne va proteja întotdeauna
de magaliticile promisiuni ale soarelui:
Mâine, aceeași zi.
Mâine, aceeași zi.
[...] Citește tot
poezie de Arkaye Kierulf, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre viitor, poezii despre sânge, poezii despre secrete, poezii despre roșu, poezii despre protejare, poezii despre protecție sau poezii despre promisiuni
Fluturi
lumea dormea
așteptam ca să plâng
pe ruguri de gând
cădeau stele în noapte
piereau cuvinte printre triste șoapte
se scurgeau întrebări pășind printre scări
scările durerii în lacrima tăcerii
băteam în ușile lumii, cădea un blestem
pașii obosiți pe scânduri de lemn
gonit de idei, rătăceam într-un pat
dormeam între noi
adormeam între uși fără chei
se izbea de geamuri
raza crudă de lună
ploua peste timp
căutam un timp, mă loveam în răstimp
și în noaptea aceea
am venit acasă, călcând peste toți
în poartă fluturi
se jucau în privire
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre stele, poezii despre plâns, poezii despre lemn sau poezii despre idei
Femeie... e toamnă!
Și plânge pădurea, cu lacrimi ce curg
Pe albe poteci împânzite cu frunze
Câtă durere poți duce femeie
Ce toamnă tăcută și plină de stele!
De ceri întunericul să fie lumină,
Pașii îi lași să alerge prin ploaie,
Suferi tăcută fără să-ți pese,
Ce toamnă femeie, ascunsă în umbră!
Și vântul te strigă cu voce nebună,
Perdelele albe sunt trase, dar mute,
Răspunde femeie, deschide
fereastra
Să intre în casă toamna ce plânge!
Cu plete pe umeri si rochie de vis,
Femeie ești lacrimă scursă-n povești
Iubirea adu-o la tine la uși,
Ca toamna fugară ce nu poți s-o uiți!
[...] Citește tot
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre toamnă, poezii despre voce, poezii despre rochii, poezii despre păr sau poezii despre păduri
Mă spovedesc, când nu mai pot vorbi
Nu-i timpul cu noi,
dacă-n fața fiecărei uși nu te-așteaptă o Viață!
intuiesc un pîntec de mamă, și... apoi
poți, să te extragi din morminte? fără să cazi?
nu-i nimeni în décor, cine să-ți dea socoteală
de Trecutul-cel-mut, doar Orbul, te mai vindecă azi...
Mă spovedesc, când nu mai pot vorbi
în tropot de cuvinte și-n sute de poeme
mai sfânt de-atât, ce poate fi?
cu ochii deschiși, visez noi începuturi, se pare
din dorința de a o lua mereu de la capăt,
copilăria, mai multe fețe are!
mă spovedesc pentru cât n-am putut vorbi
în tropot de lacrimi și-n sute de poeme
mai dureros de-atât, ce poate fi?
poezie de Daniela Pârvu Dorin (21 august 2019)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vorbire, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre poezie
Strigăt după dreptate
Hei, creiere spălate cu anii toți pierduți,
Nu vă mai lăsați prostiți, furați, mințiți,
Ați fost atrași fără să vreți într-un joc strâmb,
Trăiți fără speranță într-o lume de plumb.
Mereu pălăvrăgesc stăpâni răi și fac semn,
Ne impun să ne exprimăm într-o limbă de lemn,
Luptăm cu acești dușmani o luptă disperată,
Noapte de noapte, până când zorile
Ne pleznesc peste față
Strigați, strigați după dreptate,
Răzbunați lumea care-n decadență zace!
Strigați, strigați după dreptate,
Eliberați lumea ce-n lanțuri de sclav zace!
Legati la ochi, sub puști ne secerăm
Împușcați pe la spate sau torturați în somn,
Terorizați ne scufundăm cu Terra în derivă,
Ascunși încă-n tranșee de răzbunări și frică,
Spre un țel apus ce abia acum ne ajunge din urmă.
[...] Citește tot
cântec interpretat de Judas Priest, muzica de Judas Priest din Screaming for Vengeance, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre teroare, poezii despre somn, poezii despre satanism sau poezii despre război
Să nu mă mai aștepți
Să nu mă mai aștepți, că n-am să vin,
M-am săturat a risipi cuvinte,
Scăldându-mă în lacrimi și-n suspin,
Până de mine... îți aduci aminte.
Să nu mă mai aștepți, e inutil,
A fost de-ajuns cât te-ai jucat cu mine,
Îți voi lăsa figurile... de stil,
În poarta casei unde ți-este bine.
Să nu mă mai aștepți de azi-nainte,
Un drum există pentru fiecare
Și ne vom rătăci printre cuvinte,
Tot alergând prin lumea asta mare.
Să nu mă mai aștepți... păcat de vise,
De mine n-aș putea să mă dezic
Și nici să tremur lânga uși închise,
Până se fierbe ceaiul, în ibric.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre cuvinte sau poezii despre ceai