rime foaie verde saramura

Lehamite

Mi-e o lehamite de viaţă,
Zace un hoit la orizont,
Pe foaie scrie vârful bont,
Orice se târguie pe piaţă

Mi-e o lehamite de viaţă
Neaua acoperă noroiul
Arogant 1 dispreţuie 2-ul
Peste tristeţe încă o creanţă

Mi-e o lehamite de viaţă
Femeile toate m-au părăsit
Conjug apatic pe "a fi iubit"
Îmi măsluiesc Ursitele-n balanţa

Mi-e o lehamite de viaţă,
Aş evada spre Nord, departe,
Iluzia-mi de chinte sparte
Aşteapt-un popă. Ceaţă, ceaţă...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti destinul meu

Tu eşti destinul meu

cadenţa morţii zăbovind în uman
universul
petcetluind şi conjugând distanţe

tiparul meu de om nu crede în destinul cuvintelor
tu eşti îngerul care încă ştie să asculte

sunt atâtea rime şi metafore trăite cu tine
mi-a fost îndeajuns
n-am mai deshis vreo carte
scriu cu degetul pe goliciunea ta încovoiată

uniţi şi goi printre candele
aşteptăm liniştea ca un plăpând deşert
să ne înghită precum râul de sânge
a înghiţit toate crucile
acestei lumi

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Necunoscut
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea

Nu ai rădăcini,
priveşti pe fereastră,
geamu-i făcut din
sticlă de glastră.

Cu lacrime schimbi
apa din vază,
vrei ochiul străin
să-l bucuri cu-o rază.

Te-mbraci în culori
noi rime găseşti,
miresmele tale
duc glastra-n poveşti...

Dar vremea se schimbă,
sevele scad,
tăcute-ţi arată
vadul spre iad.

[...] Citeşte tot

poezie de N. Petrescu-Redi (6 decembrie 2019)
Adăugat de Njcolae Petrescu Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă-n freamătul pădurii

Paşii mei miros a verde, a străfunduri de pădure,
Şi-aş rămâne-n primăvară pe sub poalele-i obscure,
Să mă-mbăt cu glăsuirea păsărilor cântătoare,
Să mă spăl cu roua rece şi să mă usuc la soare.

Şi-n desimea neatinsă de securile hulpave,
Mângâi scoarţa crăpăcioasă fredonând domol octave,
Ascult freamătul când boarea trece prin frunzişul care
Îşi mai schimbă din nuaţă cerând ploi spre vindecare.

Calc uşor ca să nu sperii nicio gâză adormită,
Şi să nu strivesc absurdă, melci, gândaci sau vreo termită,
Urmăresc o veveriţă cum se zbenguie-n şiroaie,
Şi-aş sălta pădurea-n braţe de-ar veni apa-n puhoaie.

Cade ploaia, bate vântul şi apleacă în vocale
Ramuri care strigă-n verde versurile-mi muzicale.

sonet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Villonească

Culori borţoase, deşuchete.
(din frunză cursă şi rachiu)
alb îl purta în trup pe verde,
rosu mişca-n potrocaliu.
culori strivite de sărutul
oraşului de-un veac surpat
îmi amintiţi de începutul
unui amor neruşinat.
El, fruntea îşi târa să-şi culce
în degetele-evantai
cu unghii de zăpadă dulce,
dar nesolubile în ceai,
şi. nu e nimeni să-l disculpe.
ani, şaisprezece, tăinuia
în arcul unor groase pulpe
ca în părăginiri de stea.
Îmbrăţişări usturoiate,
mişcau un sânge vechi în trunchi,
stârnind făpturile culcate
în uriaşii ei genunchi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi mi-am scris

cum stăteam risipit printre poezii
servind tofu alături de montague
la un pahar de cinzano şi dialogând
despre epistemologia lui locke
îmi scriu uneori câteva foi să nu uit
de mine în negura timpului
îmi aduc aminte şi de-o iubire
cu tot cu trupul său ostenit
arunc privirea spre montague
şi mă întreb ce-a vrut shakespeare
să-mi ascundă în această idilă
trec pe altă foaie rece şi albă
poezia scrisă pentru sufletul meu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedefinită

Sunt jumătatea orelor de noapte
Cu teama necredinţelor credinţei.
Luminoasă prin aromele de tei,
Luna-mi veghează vechile păcate.

Trează în focul viselor de idei,
Rămân atentă la gânduri mate,
Neîmpăcate şi învolburate,
Curg în urma lacrimilor din condei.

Sunt jumătatea mea necenzurată
Şi unitatea mi-o întind pe-o foaie.
Lângă un vers cu rimă legănată.

Sunt jumătatea vremilor în ploaie
Sau împăcarea cu o dimineaţă
Şi fug din drumul marilor gunoaie.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă te cunosc de undeva

Te privesc dintr-o fotografie
cum risipeşti azur prin toamna mea,
cu ochii strâlucind de poezie,
şi parcă te cunosc de undeva!

Erai odată templu pân* la cer,
pe coloane pure de vise ivorii,
şi despletită de ruguri şi zăpezi,
păşeai desculţă pe raze aurii.

Erai aşa frumoasă la balul primăverii,
atât de înger dalb înmugurit,
când aripi îţi creşteau pe locul
în care -o simpă frunză te-a rănit.

Erai un cântec toată, abia la început,
pe o eşarfă verde, verde de speranţă,
la gâtul de topaz al unui anotimp
ce nu avea apus ci numai dimineaţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Dandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi OM

După cum bate vântu' niciodată nu m-am dat
Şi nici nu am să uit de unde am plecat
Fiindcă mereu mi-a spus mama:
"Doar cei slabi se pierd când întâlnesc faima."
Destinul e mereu gata să te surprindă,
Iar hienele pregătite o cursă să-ţi întindă
Şi încă nu ştiu care va fi drumul meu
Asta ştie doar bunul Tată, Dumnezeu,
Dar am să rămân la fel, tot o fată din mulţime
Cu vise-n ghiozdan care face rime.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (19 noiembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Lui Miguel Hernandez

Miguel Hernandez, poet
De înaltă sensibilitate,
Poezia-ţi are farmec
Şi ingeniozitate.

Poet de mare valoare,
Începutul elegiei tale:
În poezia cu aromă
Înmugurită pe bolta palatină.

Balade cu ţigănuşi;
Emfatic în exprimare:
Verbul poeziei tale
Nimeni nu-l va egala.

Poet de mare renume,
La o vârstă fragedă:
Metrica bine o ştii

[...] Citeşte tot

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!