poiezi despre faptele rele

Cu poezia e cam aşa

cu poezia nu este aşa
că te trezeşti dimineaţa odihnit
îmbraci un maiou curat
mănânci o omletă cu unt
şi în timpul lecturii despre o ucidere în masă
planifici să dai fuga în week-end la krynica

cu poezia nu este aşa
că vii acasă seara încordat şi îngăndurat
iar soţia masându-ţi fruntea
îşi povesteşte despre nevoia de a cumpăra un taior
sau de a schimba comoda.

cu poezia e cam aşa
nu contează ora zilei
şi nici umorul tău
ea nu se înscrie în agendă
vine şi pleacă nechemată
surprinzând la jumătatea cuvântului

poezie de Katarzyna Bereta, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Ana Năgăra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul nu sună

uite că mor, spune cu liniştire
cel care moare
într-adevăr antrenat pentru faptele de pe urmă
din viaţa fără de moarte de
apoi intră cu pasul vioi (?!) în turma de palizi
şi trece de noi - cum ne-ar şterge
din listă o gumă frenetică -
ceasul
nu-i sună făr-o ultimă urmă
de ironie spectrală, ermetică -
ceasul
de mână dreaptă de aur mai alb
decât pieliţa timpului
văzut ca un fruct leşinat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule nu-s doar umbrela ta

Dragă Kitty nenorocirea te găseşte
şi fără să te cunoască Şi ca orice oas
pete nepoftit profită de tot ceea ce ai
Bune sau rele îţi suge şi ultima pică
tură de energie Nu te-ntreabă dacă-ţi
convine sau nu
Te urmăreşte mai ceva ca umbra
N-ai ce face
Dă-i sarea şi pâinea
acestei zile

poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (13 martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum poţi aborda un nou început

Când se termină un drum
există un nou început.
În sertarul inimii,
tu ai adunat şi bune şi rele.
Lasă relele în urmă.
Porneşte la drum cu cele bune!
Doar aşa poţi aborda
noul început.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mult dincolo

Mult dincolo de ideea săvârşirii de fapte bune sau rele,
se afla un câmp. Te voi întâlni acolo.

Când sufletul se odihneşte în acea iarbă,
lumea este prea întreagă pentru a mai fi ceva de spus.

Idei, cuvinte, chiar expresia "a fi alături",
nu mai au nici un sens.

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul meu

Cu tine viaţa noastră înfloreşte
Şi aşteptarea pare sentimentul cel mai greu
Ţi-am pregătit o lume vie-n care te vom creşte
Şi-orice se va-ntâmpla, vei fi mereu copilul meu.

Despre frumos, candoare şi lumină
Şi despre ce va fi mai bun în tot ce va urma,
Respect, sinceritate, căldură, zâmbet, stimă,
Cu dragoste te va-nvăţa mămica ta.

Suntem nerăbdători să te luăm în braţe,
Prin tine ne zâmbeşte Dumnezeu,
Cădiţa ta e plină de urşi, de lei şi raţe
Dar naşte-te mai grabnic fiul meu!

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

O turmă de vise paşte păşune pe Cer...
în toiul nopţii...
Caută stele să se-adape...
în izvoarele Lunii să-şi stingă dorul...
în focul şi în poezia luceafărului să-şi îngroape iubirea.
Privesc spre pământ, le e arşiţă...
şi iarba parcă stă să plouă...
poate-poate se va stârni o ploaie nebună de rouă...
Vântul l-aşteaptă să învie,
leagăn să le fie...
o frunza să le-adie lin
şi să le cânte despre oameni...
şi despre iubire...
Oameni şi vise, cântate în cer...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 150

Oare din ce putere-ţi tragi vigoarea
De a-mi porunci atât de duşmănoasă?
Cum de privesc fără să văd eroarea
Şi jur că nu lumina-i luminoasă?
De unde-ai luat această conduită
Şi cum faci că şi-n faptele meschine
Ai mult elan, eşti foarte iscusită,
Iar eu cred sincer că e totul bine?
Cum m-ai făcut să te-ndrăgesc mai tare
În loc să te urăsc, că am motive?
O! Cei mai mulţi de tine au oroare,
Când eşti cu ei nu-mi spune invective.

Dar te iubesc chiar şi-n nevrednicie
Şi vrednic sunt de-a ta iubire vie.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi tremură creionul, mâna nu...

Îmi tremură creionul, mâna nu
Îmi tremură şi ochii, la per tu
E ora fix vreo zece, chiar trecut
Este în miezul iernii şi atât

Este un frig afară, ger de fier
Şi-ţi scriu tăcute versuri, fel cu fler
N-am să imit pe nimeni, doar îţi scriu
C-aş vrea să vin la tine, chiar târziu

Îţi scriu un vis pe-o foaie, ce-a albit
De mută-ţi nepăsare, vis ciuntit
Şi de-ai vedea scrisoarea, rând cu rând
Să vezi ce poezie, dintr-un gând

Îmi tremură creionul, mâna nu,
Emoţional îndeamnă, la per tu
Să scrie despre tine, despre ploi
Privindu-mă în treacăt, despre noi

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laudă reprezentanţilor poporului

Când tac îi luăm drept luminaţi.
Doar că tăcuţi nu sunt de fel.
Au bărbi de-apostoli lungi de-un braţ
şi gratis patul la hotel.

Îi vezi mergând spre parlament
să ne slujească-n mod concret.
De i-ai petrece mai atent,
ai observa: merg la bufet.

Se tem grozav de zeflemea,
iar faptele le sunt erori.
Şi le e frică, tot aşa,
de-alegeri, nu de-alegători.

La şaptezeci de ani abdică,
iar când să plece – stai, dar cum?!
De eşti cărunt, poporul se ridică.
Poporul se ridică-oricum!

pamflet de Erich Kastner din Zarvă în oglindă, traducere de Dragoş Carasevici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!