omenesc, prea omenesc

Leon: Aş vrea să-ţi zic unele lucruri care nu pot fi spuse cu voce tare. Draga mea... eu... (O ia în braţe şi o sărută.) Vezi, nu aş fi putut să zic asta.
Ninotchka: Ah, Leon, Leon, ştii glumele alea pe care mi le-ai spus acum câteva zile? Mă trezesc în miez de noapte şi încep să râd. Ştii, e ciudat... pentru că nu sunt amuzante, sunt stupide. Şi totuşi eu râd. Şi când mă uit la Buljanoff, la Iranoff şi la Kopalski, ştiu că sunt nişte oameni mârşavi şi că ar trebui să-i urăsc. Dar dup-aia îmi dau seama cine i-a făcut să fie aşa şi, în loc să trimit raportul la Moscova, ies în oraş şi-mi cumpăr o pălărie caraghioasă şi... vorbesc prea mult?
Leon: Nu, nu, continuă.
Ninotchka: Leon, vreau să-ţi spun ceva ce nu am crezut vreodată că voi spune, ce nu cred că ar trebui să spună nimeni, de fapt, tocmai pentru că nu există şi... Leon, nu pot s-o spun... (Se sărută din nou şi se îmbrăţişează.)
Leon: Un adevărat gest de sergent!

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Juno MacGuff: Sunt în prag de suicid.
Leah: Juno?
Juno MacGuff: Nu, sunt Morgan Freeman. Ai vreun os bun pentru colecţie?
Leah: Doar cel din pantalonii mei.
Juno MacGuff: Sunt însărcinată.
Leah: Cum? Pe cuvânt de onoare?
Juno MacGuff: Da. Da, cu Bleeker.
Leah: Poate că este de la mâncare. Ai mâncat prea mult?
Juno MacGuff: Nu, nu este de la mâncare, da? Mi-am făcut vreo trei teste de sarcină şi am dat de belea.
Leah: Cum de ai urinat cât pentru trei teste de sarcină? Eşti incredibilă...
Juno MacGuff: Nu ştiu, am băut vreo zece tone de suc... Oricum, eu îţi spun că sunt însărcinată şi tu eşti şocant de calmă.
Leah: Vorbeşti serios? Chiar vorbeşti serios?
Juno MacGuff: Din păcate da.
Leah: Dumnezeule. La naiba!
Juno MacGuff: Începem. Aceasta este reacţia pe care o aştept încă de la început.

replici din filmul artistic Juno
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupoi: Vasăzică, am încurcat-o! Adio concediu, adio Căciulata... Şi toate astea numai din cauza unor proşti... Care în loc să construiască societatea multilateral dezvoltată, pun piedici avântului revoluţionar... Mama lor de tâlhari, şi de chiaburi, şi de reacţionari şi de scursuri! (Răsfoieşte derutat dosarul). Ce detalii să găsesc eu aici? Nici urmă de puncte de vedere! Dosarul e plin de note informative... "Sursa vă informează"... "Sursa vă informează"... (Citeşte, nu tocmai cursiv): La universitatea populară, popa Andrei şi-a făcut cruce în timpul cursului de ateism ştiinţific... "Sursa vă informează"... La mănăstirea Antim, câţiva zevzeci caută împăcarea interioară prin invocarea continuă a numelui lui Iisus... (Închide brusc dosarul). Vorbe... Multe vorbe... Prea multe vorbe... Informatorii noştri sunt nepregătiţi profesional... Notează toate prostiile... Iar eu trebuie să descurc firele... Să caut puncte de vedere...

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frank Barone: Să ştii că Robert moşteneşte gelozia de la mine.
Raymond Barone: Serios?
Frank Barone: Da, odată mi-am înfipt pumnul într-un Cadillac, din cauza mamei tale.
Raymond Barone: Pe bune?
Frank Barone: Da. Începuse să vorbească de căsătorie şi eu i-am spus să se ducă naibii. Mi-amintesc că mi-a spus cineva că mama ta urma să cineze cu Chuck Pacarello. Vezi tu, felul în care găteşte mama ta e un lucru... special. Şi eu mă gândeam că nu va găti aşa decât pentru mine. Aşa că m-am dus la Chuck Pacarello şi i-am făcut zob farurile de la maşină. Mi-am petrecut noaptea în spital, scoţându-mi cioburi din mână.
Raymond Barone: Uau, tată, nu mi-am închipuit că a existat aşa ceva între tine şi mama. E aproape romantic.
Frank Barone: Da, ştiu; cu toate că nu spun povestea asta prea des.
Raymond Barone: De ce?
Frank Barone: Pentru că nu are un final fericit.

replici din filmul serial Dragul de Raymond
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Hai, domnişoară, te rog, urcă.
Lia: Poftim?! Nu, mulţumesc, mai bine nu.
Lucian: Şi totuşi, domnişoară... Te pot duce până acasă, doar e în drum. Vezi doar... Toarnă cu găleata.
Lia: Bine, dar...
Lucian: Nu sunt deloc supărat pe dumneata, din cauza reclamaţiei.
Lia: Şi totuşi, îmi vorbeşti cu "dumneata" şi cu "domnişoară".
Lucian: Ai vrea altfel?
Lia: Da; aşa cum ne-am înţeles, ar fi mai bine.
Lucian: Fie. Atunci, te rog, Lia... Deocamdată, încă mai suntem colegi şi nu sunt supărat pe tine.
Lia: Credeam că eşti.
Lucian: Aşa ţi s-a părut?
Lia: Nu; aşa ar fi trebuit.
Lucian: Să zicem că nu sunt supărăcios. Nici răzbunător. Dacă vrei să mergi cu mine, te rog să urci mai repede în maşină; ne udă ploaia prea rău. Sau cel puţin, hotărăşte mai repede ce vrei de fapt.
Lia: Bine. Merg...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Skinner: Ce insinuezi?
Linguini: Rămân concediat?
Colette: Nu-l poţi concedia.
Skinner: Poftim?
Colette: Lui LeClaire i-a plăcut, aşa-i? Chiar a insistat să-ţi spună asta. Dacă va scrie o recenzie în acest sens şi află apoi că ai concediat bucătarul care a gătit pentru ea...
Skinner: E un coate-goale.
Colette: Care a gătit ceva ce i-a plăcut. Cine pretindem noi că reprezintă numele lui Gusteau dacă acela nu confirmă crezul său cel mai de preţ?
Skinner: Şi care ar fi acela, domnişoară Tatou?
Colette: Oricine poate găti.
Skinner: Poate că am fost puţin prea dur cu noul nostru băiat care duce gunoiul. Şi-a asumat un mare risc şi noi ar trebui să răsplătim asta, aşa cum ar fi făcut şi maestrul Gusteau. Dacă el vrea să se joace cu riscul, cine suntem noi să-l oprim?

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Ah, Luci... Te înţeleg. Poate n-ar fi trebuit să-ţi fi spus toate acele vorbe; ştiu că am fost prea dur cu tine. Îmi pare rău.
Lucian: Nu trebuie să-ţi pară rău, Mihai. Chiar meritam să te comporţi astfel. Chiar mă aşteptam la o reacţie violentă din partea ta, dar tu ai fost destul de calm, contrar aşteptărilor mele.
Mihai: M-am străduit din răsputeri atunci să mă abţin, să nu izbucnesc, dar... Eram prea tulburat, şocat, nu mă puteam controla, concentra, gândi logic. Nu mă aşteptasem la una ca asta; nu din partea ta! Eram contrariat, de aceea m-am purtat astfel.
Lucian: Ce te-a determinat să-ţi schimbi părerea?
Mihai: Mi-am dat seama că greşeam. Am înţeles că nu aveai cine ştie ce intenţii, sau ce-mi trecea mie prin minte atunci.
Lucian: Îmi închipui... Ascultă, sper că ceea ce am făcut n-a stricat cumva relaţia dintre tine şi Ly; lucrurile mergeau aşa de bine între voi doi, sau cel puţin mie aşa mi se părea. Sper că prostia mea nu v-a afectat în vreun fel, pentru că n-am avut nici o clipă intenţia s-o îndepărtez pe Ly de tine. N-am vrut să-ţi fur prietena, iubita. Trebuie să mă crezi! Adică, eu şi Ly... Cu siguranţă, nu!
Mihai: Linişteşte-te! Ştiu acest lucru. Oricum, n-ai fi putut să mi-o iei, n-aş fi cedat aşa de uşor. Aş fi luptat pentru ea; nu mă refer la bătaie, desigur... Dar ştiu că nu asta ai încercat. Iar în privinţa relaţiei dintre mine şi Ly, nu-ţi face griji. Nu s-a schimbat nimic. Lucrurile merg în continuare la fel de bine între noi, relaţia noastră n-a fost deloc afectată, cu nimic.
Lucian: Hmm... Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă nu Lia, ci tu ai fi intrat atunci în cameră... Oare cum ai fi reacţionat?
Mihai: Mai bine nu te întreba. Nu cred că într-o asemenea situaţie aş fi putut judeca în vreun fel, deci, nu ştiu ce s-ar fi întâmplat, cum aş fi reacţionat... Mai bine că n-am intrat eu.
Lucian: Da, mai bine...
Mihai: Sper însă să nu mai încerci vreodată s-o săruţi pe Ly, indiferent de motive.
Lucian: Bineînţeles că n-am să mai încerc aşa ceva, doar nu-s prost!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daniel: Şi, ce probleme ai, Sammy-o? Are legătură cu mama sau e altceva? Poate... e legat de şcoală – te-a bătut cineva? Sau e ceva mai grav? Poţi să-mi dai măcar un indiciu?
Sam: Chiar vrei să ştii?
Daniel: Chiar vreau să ştiu.
Sam: Chiar dacă nu vei putea face nimic să mă ajuţi?
Daniel: Da, chiar şi aşa.
Sam: Bine. Adevărul e că... de fapt... sunt îndrăgostit.
Daniel: Poftim?
Sam: Ştiu că ar trebui să mă gândesc mereu la mama şi chiar fac asta. Dar adevărul e că sunt îndrăgostit şi eram înainte ca ea să moară şi nu pot face nimic.
Daniel (râde): Nu eşti puţin prea mic ca să fii îndrăgostit?
Sam: Nu.
Daniel: O, bine atunci... e în regulă. Adică, m-am mai liniştit.
Sam: De ce?
Daniel: Pentru că am crezut că era ceva grav.
Sam (suspicios): Mai grav decât agonia totală de a fi îndrăgostit?
Daniel: O, da. Ai dreptate. Agonie totală.

replici din filmul artistic Pur şi simplu dragoste, scenariu de Richard Curtis
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linguini: Uite, vroiam să ştii ce onoare este pentru mine să lucrez cu aşa o...
Colette (îi înţeapă mâneca lui Linguini cu un cuţit): Nu, tu să asculţi! Vreau doar să ştii cu cine ai de-a face! Câte femei vezi în bucătăria asta?
Linguini: Păi, eu...
Colette (îi înţeapă mâneca lui Linguini cu alt cuţit): Numai pe mine. De ce crezi că e aşa? Pentru că bucătăria de înaltă clasă este o ierarhie învechită, bazată pe reguli create de bărbaţi bătrâni şi proşti. Reguli făcute special pentru ca femeile să nu poată pătrunde în această lume, dar eu totuşi sunt aici. Cum s-a întâmplat asta?
Linguini: Păi, pentru că tu, pentru că tu...
Colette (îi înţeapă mâneca lui Linguini cu un al treilea cuţit): Pentru că sunt cel mai dur bucătar de pe aici! Am muncit prea mult ca să ajung aici şi n-am să risc totul pentru un coate-goale care a avut noroc! Ai priceput?

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninotchka: Trebuie să plec.
Leon: Să spun "la revedere, Yakushova"?
Ninotchka: Să uităm că ne-am întâlnit.
Leon: Nu, nu, am o idee mai bună. Să uităm că a sunat telefonul sau că am auzit că de fapt te numeşti Yakushova. Tu eşti Ninotchka. Ninotchka mea.
Ninotchka: Patria m-a trimis aici ca să lupt împotriva ta.
Leon: Foarte bine, luptă! Luptă împotriva mea cât vrei, numai nu acum, mâine dimineaţă. Nu e nimic mai plăcut decât să împărtăşeşti un secret cu inamicul.
Ninotchka: Tu reprezinţi Rusia albă, iar eu pe cea roşie.
Leon: Nu, hai, te rog în seara asta să ne reprezentăm pe noi înşine.
Ninotchka: În nici un caz! Dacă vrei să mă abordezi...
Leon: Ştii prea bine că vreau.
Ninotchka: Atunci vorbeşte cu avocatul meu.
Leon: Ninotchka, nu poţi pleca aşa, pur şi simplu. Sunt nebun după tine! Am crezut că ţi-am făcut o impresie bună. Îţi plăceau pupilele mele.
Ninotchka: Trebuie să plec.
Leon: Nu, nu, Ninotchka. Te-am ţinut în braţe! M-ai sărutat!
Ninotchka (coborându-şi privirea): L-am sărutat şi pe lăncierul polonez înainte să moară.

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!