Epigrame despre nevasta, pagina 40

Deşi îmbătrînesc, pe bune,
Nevasta, pentru-a-mi fi pe plac,
Mereu, că-s încă verde-mi spune...
De la salată şi spanac.

Rimă bună la nevastă,
Cârcotaşii zic – năpastă.
O concluzie nefastă:
Dacă soaţa-n Neva-sta,
Soţul zice-N-apă-sta!

Când soacra mă certa cu foc,
Nevasta potolea furtuna,
Dar totuşi am avut noroc...
Că mama este numai una!

Îţi par, când o hrană ascetă
Te-ndeamnă la gânduri frivole,
Nevasta - meniu de dietă,
Amanta - ciolan cu fasole!

Mi-a venit acas' nevasta!
Unde o fi fost plecată?
Că nu-mi spune niciodată.
Fac pe prostu-n noaptea asta!

Gândindu-se că-n viaţa asta,
Îşi cam nefericea nevasta,
Trudea să facă fericite,
Un număr triplu de iubite...

Aude-un plâns la căpătâi
Şi nu ştie care-i femeia,;
O fi nevasta cea dintâi,
Sau ultima ce-a fost a treia?!

Să mă cert iar cu nevasta
Şi s-audă tot vecinul?
Nu... cred că de data asta
Merg degrabă şi-mi fac plinul.

Şi-a-luat nevastă cu lipici
Da-n casă-i mare supărare;
Căci s-au lipit de ea amici
La fel ca marca de scrisoare.

Când mi-am luat şi eu nevastă,
Am fost om vesel, optimist
Şi nu am dus o viaţă proastă,
De-aceea sunt epigramist.

epigramă de Ion Micuţ din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 40 >

nevasta