mama lui stefan cel mare

Într-adevăr, Mendelssohn s-a dezvoltat mai repede decât Mozart, pentru că a compus admirabilul octet în mi bemol la vârsta de şaisprezece ani şi uvertura "Visul unei nopţi de vară" la şaptesprezece, eclipsându-l în această privinţă pe Mozart - şi pe oricare compozitor din istoria muzicii - la o vârstă echivalentă... La fel ca şi Mozart, putea să facă orice. A fost unul dintre cei mai buni pianişti ai vremii, cel mai mare compozitor (a început să dirijeze înaintea lui Liszt şi Wagner) şi probabil cel mai mare organist. Dacă ar fi vrut, ar fi putut deveni şi unul dintre cei mai mari violonişti. Avea un auz perfect, o memorie prodigioasă. În plus, era un mare umanist - un om foarte cultivat, care ar fi repurtat succese strălucite indiferent de domeniul spre care s-ar fi îndreptat. Dar nu a ajuns să îndreptăţească speranţele iniţiale. Un anumit conservatorism, o inhibiţie emoţională l-au împiedicat să se propulseze în vârful ierarhiei. Muzica lui, în privinţa căreia a manifestat întotdeauna o mare exigenţă, s-a transformat din ce în ce mai mult într-o serie de gesturi politicoase şi corecte pe măsură ce a înaintat în vârstă.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu este cel mai mare trezitor de conştiinţă naţională. Asemenea luminător de grai s-a ridicat cu toată fiinţa sa în faţa zeilor, la învierea vieţii din pământ. Şi astfel a rămas în marele neam al geţilor. I-a fost dat să trăiască şi să moară ca un izvor de mântuire pentru acest neam din care el s-a ridicat.

Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Robert McKee (când, în timpul unui seminar, Charlie Kaufman i-a cerut sfatul cu privire la scenariul său nou în care "nu se întâmplă mare lucru"): Nu se întâmplă mare lucru în lumea asta? Ţi-ai pierdut minţile de tot? Oamenii sunt ucişi în fiecare zi. Au loc genocide, războaie, fapte de corupţie. În fiecare blestemată de zi, undeva în lumea asta cineva îşi sacrifică propria viaţă pentru a salva pe altcineva. În fiecare blestemată de zi, undeva, cineva ia o decizie conştientă de a distruge pe altcineva. Unii oameni găsesc iubirea, alţii o pierd. Pentru numele lui Dumnezeu, un copil se uită cum mama sa este bătută pe treptele bisericii. Cineva moare de foame. Altcineva îşi trădează cel mai bun prieten pentru o femeie. Dacă nu eşti în stare să găseşti toate aceste frânturi de viaţă, atunci, dragul meu, habar n-ai ce este viaţa! Şi de ce naiba îmi iroseşti cele două ore extem de importante pentru mine cu filmul tău? Eu nu am niciun folos de pe urma lui! Nu am niciun afurisit de folos de pe urma lui!
Charlie Kaufman: Bine, mulţumesc.

replici din filmul artistic Hoţul de orhidee
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamei mele

mamei mele, cu dragoste

Când eram copil, îmi doream ceva:
Atunci când voi fi mare să fiu ca mama mea.
Apoi, am crescut, mamă-am devenit
Şi mă-ntreb adesea dac-am reuşit
Să fiu eu, ca mamă, pentru-ai mei copii
Cum e mama mea. Asta mi-aş dori!
Anii au trecut şi încă îmi doresc
Să fiu ca tine, mamă, când îmbătrânesc.
Tu eşti, dragă mamă, omul minunat
Ce ştie să zâmbească şi de-i supărat.
Eşti minunea mea, modelul meu în viaţă.
Zi de zi găsesc la tine o povaţă
Şi o vorbă bună, o încurajare,
Mereu ştii, mămico, de ceva mă doare.
Azi, de ziua noastră, sţii ce imi doresc?
Să fii sănătoasă, mami! Te iubesc!

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiule, ajută-l pe tatăl tău în bătrâneţea lui şi nu-l întrista atât cât trăieşte. Chiar dacă înţelegerea îi slăbeşte, fii îngăduitor şi nu-l dispreţui când tu eşti în putere. Căci alinarea dăruită părintelui nu va fi uitată şi, în ciuda păcatelor tale, te va întări; în ziua necazului tău îşi va aminti de tine: ca gheaţa când e cald, aşa ţi se vor topi păcatele. Cel care-şi părăseşte tatăl e ca un blasfemiator, iar cel care-şi mânie mama e un blestemat al Domnului.

Isus Sirah în Ecclesiasticul, 3:12-16, traducere de Bartolomeu Anania
Adăugat de TraianD
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan la moarte

Ştefan, domnul ţării, pe cei mai mari uneşte
La Suceava veche şi-astfel le vorbeşte:
- "Fiul meu cel june! Voi, români doriţi!
Moartea mă culege dintr-ai mei iubiţi.
Dorul pentru viaţă nu mă-ntristă foarte;
Omul chiar când naşte face-un pas spre moarte.
Viaţa-i ca fantasma cu chipul plăpând
Ce prin nopţi s-arată şi se stinge blând.
Omu-i ca un vierme ce-n ţărână pare
Un minut vederii şi, lucind, dispare.
Dar mă-ntristă foarte norul furtunos
Ce pe cerul ţării trece neguros;
Soliman ce mâine poate se prepară
A lovi cu moarte draga noastră ţară.
Ungurul cel falnic se supune lui.
În poloni credinţă nu mai poţi să pui.
Un pilot cu minte prin furtuna tare
Nu desface toate pânzele ce are.
Astfel pân' ce fieru-i nou să-l încercăm,
Cu temeiuri bune ţara să-nchinăm.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu din Cartea - Legende Istorice
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul în starea lui pură e copil...

Ştefan Radu Muşat în Planeta poveştilor, Antologie de literatură pentru copii
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mare păcat este să te numeşti păcătos. E un mod de a te hipnotiza cu propria-ţi slăbiciune. Susţine-ţi întotdeauna tăria întru Dumnezeu - tăria Lui, în tine.

citat clasic din Paramahansa Yogananda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecata lui Solomon

El a aflat, cu mintea lui,
Cam care-i mama pruncului,
Dar el şi nimeni n-a aflat
Pe tatăl său adevărat.

epigramă de Abraham Gotthelf Kastner din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ştefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deci iubirea este de o subţirime, de o gingăşie, de o duioşie a unei dări de sine pe care noi nu o închipuim, că suntem încă grosolani în biologia noastră şi bădărani în neduhovnicia noastră. Dar în sensul acesta vreau să zic că dragostea este o trăire de o deosebită subţirime, a cărei încălcare este o deosebită durere. Iată însă că cel rănit, cel care iubeşte şi se răneşte nu este cel care moare: cel care moare este cel ce încalcă dragostea. Cel care iubeşte se răneşte nu atâta că este lepădat, dar se răneşte văzând că cel iubit al lui, pentru păcatul ce îl face împotriva lui, va muri.

citat din Rafail Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!