jos

Parfumul şi vulgaritatea

Cât ar fi de elegant
De suav, de fascinant,
Dacă-ar fi o simfonie
De mirosuri, o magie,

Un poem fără cuvinte,
Un parfum, să ţineţi minte:
Eşti vulgar, de jos nivel,
De pui mult, de-înoţi în el.

Un bărbat prea parfumat
E vulgar, deloc stimat,
Negativ el se distinge,
Nu atrage, ci respinge.

O femeie-i rău famată,
Dacă e prea parfumată;
Ca să spunem adevărul,
Damful îţi zburleşte părul.

pamflet de George Budoi din Parfumul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A făcut

o întrecere în revistă cu nasul
pe sus prin mestecenii plasaţi
strategic în jurul diviziei
strânse în şiruri frânte pe imensul
platou cu asfalt risipit pe jos
era o întrecere a trupelor trecute
pe un catalog mare aflat în mâinile
cu degete grele care mângâiau
fericite paginile umede cu scrisul
în totalitate dizolvat ca o dulce
armonie arătată de uniformele
negre trecute cu ochiul de general

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scară la cer

Un fir de păianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite şi
Scara la cer - zic,

Mi se aruncă de sus.

Deşi am slăbit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Mă gândesc că trupul meu
Este totuşi prea greu
Pentru scara asta delicată.

- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâş! Pâş!

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte încrucişate

În mijlocul acestor litere
pătrunde hazardul
curba cuţitului ascunsă
în unul din profilele feţei tale
între mâinile ferestrei
pieptul
panglica ta pe burtă
ceva mai jos o insulă
fără umbre de păsări
scrisă dimineaţa devreme
în piaţa arroyaderos
poemul
cu gust de măr
în mijlocul acestor litere
un şarpe tăios
se strecoară
suav sub pat.

poezie de Luis Barbieri, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

5

oamenii îşi văd de treaba lor
cu feţele-n jos
mărşăluind spre abator
lumina operează ca un dictator
incizie în suflet, incizie pe cord
oamenii îşi văd de treaba lor
cu gânduri secţionate
captivi în zăvor
nu vreau să mor
îmi este prea dor
Have you ever kissed to a Radiohead song before?
oamenii îşi văd de treaba lor

poezie de Alexei Marcovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scară la cer

Un fir de păianjen
Atârnă de tavan,
Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite şi
Scara la cer - zic,
Mi se aruncă de sus!

Deşi am slăbit îngrozitor de mult,
Sunt doar fantoma celui ce am fost,
Mă gândesc că trupul meu
Este totuşi prea greu
Pentru scara asta delicată.

- Suflete, ia-o tu înainte,
Pâş! Pâş!

poezie celebră de Marin Sorescu din Puntea
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plăcerea durerii...

Când am dat cu capul de sus,
Acel sus era mai jos
Decât capul meu...

Când am dat de tine
Am simţit plăcerea durerii,
Pentru că susul tău
Este egal cu susul
Susului meu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macazul şi vagonul (fabulă)

Un ac,
Un macaz mai exact,
Zise-n glumă vagonului;
Eşti zălud şi pace...
Şi-n plus puturos!
Am să te dau jos,
Ca să vezi că noi
Care suntem ace,
Avem ce vă face...
Abia mişti din roţi,
Deşi ştiu că poţi
Şi când vi la vale,
Am dureri dorsale!...
- Ia mai du-te dracului...
Asta-i soarta acului,
Să suporte toată gloata!

Şi macazul s-a decis:
- Îl aştept întredeschis...

fabulă de Constantin Păun (1987)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vertical

Să-mi dai nişte palme de frunze
Copac verical şi umbros
Că-s fiu al iubirii confuze
Din lumea cu susul în jos.

Să-mi dai o bătaie să cresc
În sus, ca şi tine, spre cer
Să mor în picioare, firesc
Să râd, în uitare că pier

Să-mi dai nişte umbră să fac
Pe pământ ceva de folos
Mă-nvaţă la urmă să tac
Şi drept şi bine şi frumos.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară timpurie

Vânturi zbuciumate-n noapte;
Vârfuri sterpe de-arbori îmbibate
De-apă. Inima mea s-a trezit devreme,
Clătinându-se între-a spera şi a se teme.

Ascult, un bine cunoscut, tremurător sunet,
Urcă de jos din pădure înspre mine.
Au revenit mierlele-n cuiburi, sus pe crengi?

Acolo, o linie albă pe cărare –
Nesigur, îmi întreb mintea:
E o brumă târzie oare
Sau au dat porumbarii-n floare?

poezie de Paul Heyse, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!