foarte

* * *

A fost o vreme
când mi-aş fi dat
viaţa
pentru un răspuns...
Eram convinsă
că, doar
ştiind foarte mult,
voi putea găsi fericirea.
Acum,
nu mai sunt sigură
de asta, acum,
mi-e teamă să ştiu
ce te-a adus lângă mine,
mi-e teamă
să ştiu ce va urma...
Închid ochii, şi-arunc
tot ce-am iubit, pentru
a supravieţui...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate... poate...

poate vrei să ne-ntâlnim
într-o zi plină de soare
poate vrei doar să glumim
pe o bancă-n izolare!

mi se pare că-mi zâmbeşti
este foarte frig afară...
poate vrei să mă culegi
ca pe-un fulg care nu zboară!

poate... nici n-ai observat
c-am trecut din intâmplare
din priviri eu tot te caut
poate... poate... mi se pare!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ar dori să moară?

Există noapte şi există zi, frate;
amândouă lucruri plăcute;
soare, lună şi stele, frate;
toate lucruri plăcute;
de asemenea, există vânt pentru a domoli căldura.
Viaţa este foarte plăcută, frate;
cine ar dori să moară?

poezie de George Henry Borrow din Lavengro, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zâmbire

cu creierii pe faţă nu arăta foarte bine
cărţile scrise
cu pagini gândite în formă de şanţuri de colectare
a apelor rupte
la naşterea zâmbetului de sacrificiu
de sine au
lăsat urme citibile din oficiu (?!) - acel
supliciu al cu
tremurării ideii de spălare pe faţă cu celuloză, de
mască abia
ieşită de sub tipar cu o voltă sub vântul
luminilor
de control a fertilităţii cuvintelor afişate

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port în suflet dor de ţară

Port în suflet dor de ţară,
Ţară care o iubesc,
Altă ţară mai frumoasă
Eu pe pământ nu găsesc!

Moldova ea se numeşte,
Ea ca o mamă pentru noi este,
Ca o zână din poveste,
Care de rele ne ocroteşte.

Eu cu dânsa mă mândresc,
Patria mea o numesc
Şi niciodată n-o s-o părăsesc,
Căci foarte mult o iubesc!

poezie de Vladimir Potlog (20 iulie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

mi-a placut foarte mult poiezia

Gelozie

Dacă nu ne-am fi-ntâlnit
(Absolut din întâmplare),
Tu pe altul oarecare
Tot aşa l-ai fi iubit.

Dacă nu-ţi ieşeam în drum,
Ai fi dat cu bucurie
Altuia străin, nu mie,
Mângâierile de-acum.

Ai avea şi vreun copil
Care, poate (idiotul!),
Ar fi sămănat în totul
Cu-acel tată imbecil.

Dar aşa... ce lucru mare
Că-ntr-o zi ne-am întâlnit
Şi că-s foarte fericit, —
Absolut din întâmplare!

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul înapoi

Uităm adesea trecutul
evităm mereu prezentul
nu gândim atenţi la viitor
omitem cu bună ştiinţă
componenta spirituală din noi
veneram prea puţin clipa
şi totuşi azi de dimineaţă
am dat ceasul înapoi
cu o oră apoi cu multe ore
până s-au prefăcut în ani
în ani foarte muli ani
voi relua hotărât copilăria
nu mă aşteptaţi la serviciu
mâine voi fi iar la grădiniţă.

poezie de David Boia (1 noiembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele

Noi, astăzi n-am fi existat,
-Să ne-amăgim cu chiu cu vai-,
De nu ar fi intrat în rai,
Vestitul şarpe, blestemat
Iar Eva, s-a destrăbălat,
Că şi Adam în acel plai,
Avea un şarpe fără bai,
De ce, parşiva l-a schimbat?
Se pare că, deşi plăpândă,
Era cum zis-a, cam flămândă:
- "De cele ce s-au întâmplat,
Adame-mi pare foarte rău
Că ai şi tu, e-adevărat,
Dar este vai de capul său!"

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2010)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graniţa

dacă treci graniţa la cenad
adică mureşul adunat
în bazinul ca un fel de jacuzzi hazos
o să auzi călătorule
o poveste si-un cântec
de o tristeţe - o ea
femeia nebună cu numele emma
ce aparţine mai mult
patriei de dincolo de fluviu - mureşul
îndoit cu spumante
de baie
curge totuşi sub podul
prost asfaltat înspre mako
trecând
peste graţia semafoarelor
cu anumite clipiri
foarte lichide

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NU RENUNT !

Doamne, cât eşti tu de mare!
Desigur, o să mă-nţelegi,
Căci nu mai vreau în resemnare,
Să mai trăiesc zile întregi.

Cui ar folosi această renunţare?
Ce mi-ar distruge un destin,
Ar însemna o condamnare,
Şi asta nu ar fi puţin.

Cum am luptat voi mai lupta,
Aşa am învăţat, să lupt mereu.
Căci nu-nţeleg a renunţa,
Nici nu încerc, mi-e foarte greu.

01 mai 2001 Moldova Veche

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!