fina

Ursule, te rog să ne ierţi

Noi oamenii mereu greşim
Prin viaţa dură când păşim.
N-avem oameni la putere
Să facă ceea ce se cere!

De se taie vreo pădure,
Ai şi zmeură şi mure.
Vei avea şi căprioare,
Adăpost ferit de soare.

Îţi plac prunele şi mierea,
Iar oamenilor averea!
Dar foarte mulţi nu prea gândesc,
Căci cu tine nu se-ntâlnesc!

Iar coloana vertebrală
E problema-n astă ţară!
De s-ar întâlni vreodată,
Ar schimba a ţării soartă!

[...] Citeşte tot

poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!

E un timp negru acum

Aşezase
o păpădie
în dreptul Soarelui
şi când totul se potrivea perfect, a suflat fericită.

[Îi urmăream încheietura mâinii, mişcarea fină a muşchilor sub piele,
şi începeam să văd în interiorul cărnii cum s-au strâns timp de milenii
explozii stelare, cum s-au născut şi au murit pe rând galaxii
care au condus la mecanismul acesta perfect al suprapunerii dintre crimă şi frumuseţe.]

Aşa fac toate femeile, mi-am spus, în timp ce ea, cu stindardul fericirii pe faţă,
mă aşeza pe tronul solar şi îmi dădea să mănânc şi să beau.

Şi am trăit fericiţi până când deodată,
eu am întrebat: "ce faci?"
şi ea a răspuns târziu:
"bine."

[Dar poate că mint, nu eu întrebasem ci altcineva, mult mai adânc, din mine. Simţise oare că mecanismul acela fin, de reglaj al sufletelor, scârţâia pe undeva? Pe undeva, sărise în aer o rotiţă comună, pentru că la distanţă de două miliarde de ani-lumină, într-un sector al galaxiei Andromeda, un pulsar întârziase cu o miime de secundă rotirea mirificei raze?!]

[...] Citeşte tot

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eteri... sau ... Etern (pretutindeni... tradus)

Filament e, subţire... dă lumini de wolfram.
Fină e, cum mătasea, venită din China.
Scumpă-i, peste filonul de aur, în gram.
Şarmu-i, Chanel natural şi Ferrari-i maşina.

Stilu-i, Yves St. Lurent, de Paris adorat.
Estee Lauder-i e parfumul, adult în extaz.
Lasă-n urmă, când trece, vânt Zefir- aerat...
Muzica îi e Cabrel şi iubeşte turcoaz.

Căutarea-i, într-una, de motto-uri eterne.
Cartea ei, Eliade, sau Kafka, Kipling...
N-o atingi, că-i mimoză, aventurile-şi cerne...
Ţara dragă-i Canada şi poporul... viking.

În răbdare, are timp, rezervată cum stoic...
Ajutorul de-i ceri, îţi dă tot... nu iubirea.
Credincioasă-i, cu suflet, ortodox sau catolic.
Ea iubeşte profund, doru-îi e nemurirea...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, Doamne, cât te iubesc

Cum şi Soarele uriaş zi de zi se topeşte în îngheţul de Lună,
Cum învolburatele fluvii se năpustesc neîncetat în imense oceane,
Aşa dragostea mea pentru tine e divină, e pură, e nebună...
Aşa mă-nchin Universului spre a-mi fi, pe vecie iubită, în fire de arcane.

Cum comete îngheţate îşi lasă dâră de fum, se distrug în milenii,
Cum vulcani explodează atomic în înaltul suprem, în stratosferă,
Aşa dragostea mea ţi-o închin nesfârşit, fără timp, pe decenii...
Aşa să mă nărui, într-a ta-nmiresmata d-esenţe-atmosferă.

Cum gheţari milenari se topesc în uriaşe aisberguri de sticlă,
Cum munţi, din înalt, se prăvale-n magnitudini Richter, de cutremur,
Aşa mă dezintegrez într-ale tale frumuseţi de mister, fără frică...
Aşa inima-mi zbuciumi, într-un profund, sacadat şi continu de tremur.

Cum valuri rostogolesc şi distrug mii de-ntinderi uriaşe, de ţărmuri,
Cum dezlănţuitele vânturi deplasează enormele şiruri de dune,
Aşa vreau să mă împrăştii pentru tine, între mii şi-ntre mii de tărâmuri...
Aşa vreau, s-ai din mine, tot ce-ţi vindecă răni, să n-ai veşnic simţiri de la lume.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bilanţul

Ca o blândă adiere gândul tău mă mângâia
şi simţeam că-mi dă putere să iubesc, să fii a mea.
Fluieram în miez de noapte, încercam să fac bilanţul,
tu mă însoţeai cu şoapte şi mă-ncătuşai cu lanţul.
Lanţul dragostelor tale, tot fugeam să nu m-ajungă,
dar din deal şi până-n vale era calea mult prea lungă.
La bilanţ prima fu Ana, ce mai tânără vânjoasă,
întrecută doar de Stana, tare-n tender şi lăptoasă.
Urmă Tanţa cotoroanţa, guşteră, bată-o-ar vina,
că ea mi-a stricat vacanţa când mă ostoiam cu Lina.
Nu mai spun de Nicoleta, făcătoare de demenţi,
căreia-i mergea flaşneta de ziceai că-i pe rulmenţi.
A apărut Margareta, fată fină, de oraş,
o plimbam cu motoreta şi m-a prins Gena vrăjmaş.
Cât m-a mai vrăjit Elvira că-i ţineam mâna în sân
când din fân făcurăm şira şi râdea că sunt bătrân,
dar, văzând că nu mai poate să reziste la iubit,
mă ţinea-n genunchi şi coate spunând că a obosit
şi, ca şmecheră, fireşte, să nu mor de plictiseală,
m-a prins cu Gina ca-n cleşte până m-au băgat în boală.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mi

Lasă-mi doar o fină uvertură,
Loc de-o şoaptă oricât e de mică
Din pastelul ce blând l-ai pe gură...
Să m-aprinzi ca pe-un led în aplică.

Lasă-mi doar din păr o şuviţă
Dintr-un fir, nesfârşitul de tine,
Ca s-o gust cu nesaţ ca p-alviţă
Lipind suflet albit de suspine.

Lasă-mi doar o-adiere d-atingere
Din fiorul din suflu-ţi mireasme
Să-mi iau zilelor fade o stingere
Cu grăbire-n spre nopţi de fantasme.

Lasă-mi puful "duvet" de obraz
În însemnu-ţi ştrengar de gropiţă,
Să-mi sting lacrimi în ea la necaz
Dintre picuri ce-i vărs în suviţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În februarie ne dăm cu lupii

noaptea o să-ţi pară stranie
necuvioase apucăturile ei: fată mare pe tuşă adesea rămasă
numărând golurile din trotuar/ vidurile din inimă
duşmancă personală de moarte – ţigancă fără de scrupule
prin dinţi mult-prea-albi îţi va trece neputinţele
gigantica dependenţă de mine

cârduri de cocori vor duce în ochi supliciile trupului
toate grămezile acestea atât de facil accesibile puţind a hoit/ a ieşire-din-ceruri
porumbei parkinsonieni vor căra în oase sticle otravite cu petunii
florile mele de altădată strident oxidate în absenţele tale
delirul acesta în care haotic suflete mor strangulate în sânge...
alte formule de duzină/ destinul peticit iară şi iară cu încă o dâră groasă de gemete
şi eu virgina/ (ne)dusa la biserici/ cu memorie de elefant şi coapsă fină până la tine

nicio cosmogonie!
nimic să inspire penuria eului împresurat de dihănii
poate creanga aceasta rămasă dintr-o tristeţe: să fi fost vară? să fi fost mine?
poate amprentele... poate podul silabelor onirice şi foamea teribilă
a lupilor sfâşiindu-şi burţile ca să nu ucidă

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Himera

Mă obsedează lipsa ta, de azi pentru mine eşti o fantomă,
Aşa mi-a fost scris, nevoit am fost să stau la mâna sorţii.
Te simt pe undeva, simt inegalabilă, unică a femeii aromă,
Ai fost o stea pentru mine, astăzi pierdută în întunericul nopţii.
Reuşeşti cu mare succes, minţile să-mi iei, lipsa-ţi parfumeze misterul,
Mă plimbi unde vrei, astra ce încă de nas reuşeste să mă ducă,
Si uit amănuntul că tu nu mai eşti, decât stâpânâ acolo unde e cerul,
Însă nu mai pot da înapoi, să accept adevărul, tu eşti doar o nălucă.
Timpul în care pe braţe te-am purtat, e dus şi parcă a ţinut doar o clipită,
Deşi mi-aş fi dorit mai multe vieţi de om langă mine, cu mine să steie...
Recunosc, de ceva n-am scăpat, pentru mine-ai rămas, o dulce ispită,
Adevăr şi minciună, tandreţe şi ura, iubire şi circ, şi toate într-o fină femeie.
Un foc mă cuprinde, îi simt căldura ce arde, dar mai simt cum şi rece se duce,
În nopţi fără stele, sub nori cenuşii, venit de niciunde, după timp se ascunde,
E visul ce de ani îl visez, lovit cu piciorul, ce alţii ar da orişice să-l apuce,
Şi paşesc fără sens, când la deal când la vale, cu direcţii precise spre un sigur niciunde.
Şi bâjbâi în noapte, trec degetele prin praf, langă pat e ceva pus pe o veche noptieră,
E o hârtie, un bilet ce se vrea, lămurească misterul, făcând din adevâr o posibila veste.
Îmi deschizi triştii ochii, de-l citesc lămurit o să fiu, timpul să nu-l pierd, urmărind fârâ rost o himeră,
Să închid cazul ce-i deja aproape clasat, să mă mulţumesc ce odat-am trăit, o frumoasă poveste.

poezie de Gică Jalba‎
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meniul

Meniul

Natura ne pune în fiece zi bucate pe masă,
Care de care mai colorate, proaspete şi gustoase
Şi un desert dulce sau amârui cum altul nu-i
În laboratoare mari sau vestite cofetării.

Să savurăm din ale ei delicii, bunătăţi,
Care ne fac mai sănătoşi, mai buni pe toţi,
Ea este gospodina fidelă şi de bună credinţă
Şi-al EI reţetar unic pentru noi e secret
Şi totul pare atât de simplu şi de perfect.

Şofranul, aurul roşu, ale cărui firişoare de stamine
Mângâie papilele setoase de gusturi rafinate, fine
Şi intensă savoare şi colorit dă delicioaselor bucate,
Servite la masă într-un ospăţ festin până târziu în noapte.

Pe masă nu lipseşte vinul, produs natural, dublu metabolizat,

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Ganea (25 februarie 2021)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din memorie

Mă strâng în colţ de-o amintire;
lăsat de tren într-o amiază
de-un târg molcom fără primire,
doar singur, tânăr fără vază!

Stă scris; e Râmnicu Sărat,
c-o crâşmă-n colţ, de navetişti
ce beau... Maşina a plecat,
o iau pe jos, spre câmp de mirişti.

Sunt îndoit în suflet tânăr
recent ieşit din studenţie;
c-o geantă plină, merg pe umăr...
Simt iz de vaci, miros de vie!

Salut timid pe secretară
ce-i între zâmbet şi rigoare;
e-aproape gol, sunt toţi afară,
plecaţi prin ferme, pe ogoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!