despre moldova

Daniil Sihastrul

Ajuns în vale, pe un râu în spume,
Aşa cum scris-a pana de poet,
Bătrânul Ştefan glăsui încet
Către sihastrul ce-a fugit de lume:

Când am simţit pe-al ţării trup nepace
m-am răsucit la Putna în mormânt
şi-am răsturnat cinci veacuri de pămînt
de pe pieptarul meu, să vin încoace.

Au mă sminteşte ochiul ce se bate
sau nu-mi ajută mintea să dezleg?
Hotarul drept vi l-am lăsat întreg
şi aflu-acum Moldova jumătate.

Vânduta-ţi oare hoardelor de-afară,
în târgul vremii, una din moşii?
Eu nu cunosc pe lume avuţii
să-mi poată preţui un colţ de ţară.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Omar Khayyam

De ce ne împărţim după canoane
Plecându-ne la fel şi fel de zei?
Când pomenea despre ulcioare sparte,
Khayyam vorbea atuncea despre ei.

Am sfărâmat perfecţiunea firii.
Simţirea sufletului noi am îngropat.
Călăuziţi de voci inerte,
În tină capetele ne-am plecat.

Am sfărâmat în pumni petale.
Şi unda râului în tălpi am tulburat.
Şi cine cui va cere socoteală?
E vina noastră că am îndurat!

Poetul plânge. Filozoful se revoltă.
De peste veacuri tot s-ar face auzit.
Dar ce folos, că nimeni nu-l ascultă.

poezie de Viorel Mitea
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul cu trei felinare şi o roată bolnavă mintal

vreau să-ţi povestesc iubito
despre oraşul cu trei felinare
şi o bancă uitată în parc
unde în fiecare zi primeam o gogoaşă
şi de atâta fericire plesneam

despre oraşul unde
specialiştii în administrat
supozitoare în urechi
se înmulţeau alarmant
iar trupurile noastre se zvârcoleau
pe o frunză neîncetat
până când dimineaţa a explodat în sfârşit
rupând din noi bucăţi mari de lumină
şi de chin

despre oraşul în care şeful
secţiei de reparat timpul
era mereu cu degetul arătător
îndreptat spre o cisternă cu apă

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să scriu o poezie

Vreau să scriu o poezie
Pe o frunză de copac.
Despre acest miez de toamnă
Cât de mult Îmi este drag.

Vreau să scriu o poezie
Pe un strop de ploaie rece.
Despre timp, care fără milă
Aşa de repede trece!

Vreau să scriu o poezie
Pe palmele tale moi.
Care mă mângâie cu gingăşie
Când suntem în doi!

Vreau să scriu o poezie
Pe o rază de soare.
Care din ce în ce de dupa nori,
Mai rar răsare.

[...] Citeşte tot

poezie de Vladimir Potlog (9 octombrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul meu

Cu tine viaţa noastră înfloreşte
Şi aşteptarea pare sentimentul cel mai greu
Ţi-am pregătit o lume vie-n care te vom creşte
Şi-orice se va-ntâmpla, vei fi mereu copilul meu.

Despre frumos, candoare şi lumină
Şi despre ce va fi mai bun în tot ce va urma,
Respect, sinceritate, căldură, zâmbet, stimă,
Cu dragoste te va-nvăţa mămica ta.

Suntem nerăbdători să te luăm în braţe,
Prin tine ne zâmbeşte Dumnezeu,
Cădiţa ta e plină de urşi, de lei şi raţe
Dar naşte-te mai grabnic fiul meu!

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altarul

De vei atinge zările cu mâna.
Să ştii că eu sunt haina ce te cheamă
Să-mi fi altar în zilele de taină
Când merii vor zâmbi şi voi schiţa
Un alt deznodământ în viaţa mea.
Razele de soare se vor ancora
În miezul zilei eu voi sta să te ating pe umerii
Pe care mă sprijin în noaptea grea
De vei schimba numărul de telefon
Eu te voi chema cu gândul meu
Şi vei ajunge iară în visul meu acel necunoscut
Ce tainic îmi vorbeşte
Despre al meu cuvânt şi despre stele.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea lumii

Am auzit în casa verii marea
Depănând ţărmurilor o poveste
Despre nedreptăţi pe care
Toată lumea ar trebui să le deteste.

Am auzit pe crestele munţilor vântul
Şi copacii conversând în pragul înserării
Despre o străveche tristeţe-a dealurilor,
La fel de misterioasă ca tristeţea mării.

Şi-n toate nălucile-acelei zile
Auzeam, cu elocventă insistenţă,
Un discurs din lumea de-altădată
Reverberând în urechea mea atentă.

Apoi am înţeles, n-auzeam decât
Bătăile inimii, ale inimii mele,
În murmurul continuu al valurilor
Şi-al vânturilor care-şi măcinau cuvintele.

poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme de rătăcire

nu ştiu,
nu am curajul să ies din monotonia iernii,
tâmplele îmi încărunţesc definitiv
de la filosofii absolutiste
despre lume şi soartă,
rutina mi se pare mai confortabilă
după atâta timp de nemişcare,
degeaba îmi spui despre dezgheţ
când păsări şi emigranţi
se întorc în derivă ca să ne tulbure
dansul sublim
şi destinul lupilor,

prefer dogoarea trupului tău
vibrând
într-o încleştare supremă,
într-o jerbă de flăcări,
de comori,
pe arcade,
pe buze,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva de suflet

Bate gongu-n depărtare,
Pentru omul cu candoare,
Pentru viata trecatoarea,
Pentru luminata cale.
Bate clopotu' mai rar,
Pentru pomul dat cu var,
Pentru omul cel avar,
Pentru drumul ideal.

La o zi după acestea,
Pentru vii se-mparte zestrea.
Se face o masă mare,
Pentru toţi e de mâncare.
După altă zi pe seară,
A început sa dispară,
Orice gând şi amintire
Despre ăl din şerpărie.

Se făcea acum un an,
De când eu nu mai eram.

[...] Citeşte tot

poezie de Bucur Ionuţ
Adăugat de Bucur Ionuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efect întârziat

când întâlnesc păsările
aflu că sunt alta
ochii-mi devin încet încet rotunzi de pasăre
limba-mi alunecă spre triluri ce mă urmează

mai aplecată ieri coloana
îşi îndreaptă vertebrele şi le orânduieşte
ca pe inele timpul într-un trunchi de copac
cu ramuri-braţe pe care se aşază
nenumărate frunze-păsări
şi o tandreţe mai mare decât mângâierea unui fulg pe obraz

când copacul se va arăta în întregul său
poate nu mă vor da uitării şi mă vor ierta că am îndrăznit
să mă visez mai mult decât sunt
vor vorbi despre cineva în limba lor păsărească ca despre
o ramură înverzită sau despre un copac
ce nu poate fi frânt de o furtună mai mică decât cea din inimă

de aici încolo despre ce-ar mai putea vorbi

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!