zdrobit

Praznic luminos

Praznic luminos,
Strălucit, frumos,
Astăzi ne-a sosit
Şi ne-a-nveselit
Că Mântuitorul
Şi izbăvitorul
În trup a venit

Raiul cel închis
Azi iar s-a deschis,
Şarpelui cumplit
Capul s-a zdrobit
Şi strămoşii iară
Prin sfânta Fecioară
Iar s-au înnoit

Îngerii cântau,
Păstorii fluierau
Magii se-nchinau,
Toţi se bucurau.

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea Lui

La crucea din dealul uitat
Mi-a fost cântărită vecia.
Pe lemn schingiut şi scuipat,
Mi-a dat izbăvirea Mesia.

Pe crucea din dealul durerii
S-a frânt omenirea în două.
Ţâşnind, sângele ispăşirii,
Primit-am eu viaţa cea nouă.

La crucea din culmea iertării,
A plâns Mielul sfânt şi zdrobit.
Şi-având inima închinării,
Prin El mântuire-am găsit.

La crucea salvării de moarte
Isus a luat vina mea,
S-o ducă pe cruce s-o poarte
Să-mi dea izbăvirea de ea.

poezie de Cristian Dume din Exerciţii de zbor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dovada mea de nebunie

v-am presimţit demult veninul
ce-n inimă aveam să-l simt
cum picură... apoi cum mint
toţi cei ce vor să bea din vinul

în care m-au zdrobit cu totul
strugure tânăr, dulce-amar
ca să mă treacă-ntr-un brumar
dar n-au putut să-mi stingă focul

privirii, în care am cuprins
nu numai cerul, şi pe voi
şi n-am să cer nimic 'napoi
vă las şi gândul că aţi învins

atâta doar o să-mi mai fie
scrisul acesta-n ultim ceas
ca o iubire ce-a rămas
dovada mea de nebunie

poezie de Ştefania Puşcalău (14 septembrie 2011)
Adăugat de Ştefania Puşcalău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă spre staul

Dacă rătăcind în întuneric
Mi-ai aprins pe cer steaua
Dacă descurajat văzîndu-mă
Tu ai rupt pînzele de lacrimi
Şi mi-ai desfăşurat albastrul
Dacă în jalea care mă însoţea
Ai făcut să aud cîntecul îngerilor
Dacă ştiindu-mă zdrobit şi singur
Ai coborît la mine
Din cerul Tău de stele
Doamne,
Întăreşte-mi piciorul
Să pot alerga spre staul
Nu stinge steaua
Pînă nu voi ajunge la iesle
Nu voi zăbovi arătîndu-mi darurile
Voi striga numai
"Iată-mă, sunt al Tău"
Iar Tu
Privindu-mă

[...] Citeşte tot

poezie de Benone Burtescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conspiraţie în cer

Astfel că până la urmă acolo era nimicul.
El a fost pus înăuntrul nimicului.
Nimic nu i-a mai fost adăugat
Iar pentru a dovedi că n-a existat
Nimicul fost zdrobit de nimic

Ciopârţit cu un nimic
Amestecat într-un nimic
Întors cu înăuntrul în afară
Şi împrăştiat deasupra nimicului –
Astfel încât toată lumea a văzut că n-a fost nimic
Şi că nu mai era nimic de făcut

Aşa că toate a fost lăsate baltă. Aplauze prelungi în cer.
A lovit pământul şi s-a spart deschizându-se –
Acolo zace Cioara, cataleptică.

poezie de Ted Hughes din Cioara. Din viaţa şi cântecele ciorii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madonna

Voi ca Madonna nu cântaţi,
Căci Dumnezeu nu v-a-nzestrat,
Dar aţi putea să vă-ntrebaţi:
Eu câţi copii am înfiat?

Cu fruntea până la pământ,
Mă plec în faţa vocii sale,
Dar cad cu sufletul înfrânt,
De bunătatea dumisale...

Nimic nu este mai util,
Şi nu-i nimic mai omenos,
Decât să saturi un copil,
Ce numai piele e şi os...

Suntem pe lume miliarde,
Ce ne pretindem buni şi blânzi,
Dar o-ntrebare rău mă arde:
Dece mai sunt copii flămânzi?

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăpân...

Stăpân eram pe trei hectare
De timp liber cuvenit...
Ce-a zburat de sub picioare
În clipita aceia în care
Vestea rea a survenit
Şi mă întreb iar de ce oare
Doamne n-Ai intervenit...

Mă linişteşte o cântare
Şi-un Chip se dăltuie în minte,
Un Chip zdrobit de apăsare,
Ce-mi spune tot, fără cuvinte...
E-o dragoste nespus de mare
Cu forma voii Sale sfinte
Încoronând orice încercare...

Privirea Ta e veşnic trează,
Slăvit să fii în veci Părinte!
Şi mâna Ta în veci lucrează
În scopuri nepătruns de sfinte,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii, diverse
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te porţi de gheaţă

De mi-ai simţi amarul dor
Întunecat de noapte,
Iar odele ce apar din moarte
Şi-mi cântă-ncetişor.

Te-ai mai uita la mine-o clipă...
Şi m-ai salva de-ndată!
Cu acei ochi ce sunt în grabă
Şi-aduc suflete-n risipă.

Dar ce speranţe-mi pun în gând,
În viaţă şi-n iubire?
Tu m-ai pierdut aşa-n neştire
Iar eu îţi mai scriu un rând.

Nici gând să te am vreodată
În braţele-mi cele fierbinţi,
Deşi ai da şi-ai vrea să simţi
Căldură adevărată.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Chiţu (2018)
Adăugat de jojonick12
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată prea

Ţi-am spus:
Hai să împărţim
Nopţile pe lumină
Şi zilele pe întuneric
Să le amestecăm pestriţ
Până rămân fără umbre,
În echilibru,
Ca o cumpănă
Cu braţele egale:
Niciodată prea sus
Niciodată prea jos....
Mi-ai zâmbit:
Hai să ne împărţim
Tu să iei răsăritul,
Când vine,
Eu să-mi colorez amurgul,
Când pleacă;
Să le despărţim
Ca stropii de ulei în apă
Când se întâlnesc din greşeală:

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (3 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima noapte

Am petrecut o noapte lângă tine,
Lângă cea mai frumoasă dintre femei,
Nu ştiu ce-a însemnat Elena pentru-ahei,
Dar ştiu ce-ai însemnat tu pentru mine.
A fost, deci, noaptea noastră de adio,
Ne-a despărţit un viitor nesigur,
Şi-alte multe prejudicii desigur,
Şi nu ne-ai dat nici-o şansă, adio
Deci; sunt obligat să plec, tu vrei să plec,
Dar ţi-e greu să mă scoţi afară-n iarnă,
Cerul nu se mai opreşte să cearnă.
Chipul tău frumos îmi zâmbeşte încă,
Doar inima mi s-a zdrobit de-o stâncă.
Dormim. În locuinţă mai arde-un bec.

poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!