zdrobit

Lămurirea unei zicale

Când răscolim febril trecutul,
Umblând prin vechile istorii
Descoperim noi traiectorii,
Ce ne arată începutul
Astfel, aflat-am că temutul
Voievod, cel plin de glorii
Ce a zdrobit uzurpatorii,
Ne-a dat şi sabia şi scutul;
Interpretând mai bine slova,
Ce-au scris-o cronicari tenaci
De la Orhei la Vârciorova,
Ştefan, ca demn urmaş de daci
De-a zis:- "A voastră nu-i Moldova",
Se referise la... rusnaci!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut

arse buzele mi s-au strâns încleştate
preţul unei clipe s-a concetrat în mâini
durerea a devenit ascuţită
timpul picura cu încetinitorul gândurile mele
o picătură de ploaie a cazut şi mi-a zdrobit arsura
sărutul a venit
când
priveam cu ochii din mine, aşteptarea
m-am sufocat, dar am simţit că tot aerul din lume
intră-n mine
nu o să uit
acela a fost primul sărut

poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine mi-a furat cuvintele?

Cine mi-a furat cuvintele cu care te chemam?
Cine mi-a furat mâinile cu care-ţi făceam semne?
Primăvara mi-a aflat grădina veştedă,
Toamna mi-a găsit livezile sterpe.

Cine mi-a zdrobit fuga după ciute?
Cine a risipit fulgii somnului împărtăşit împreună?
Vara nu-mi mai coace grâul inimii,
Iarna nu-mi mai aduce zăpadă şi lună.

poezie celebră de Zaharia Stancu din Pomul roşu (1940)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoza

Cazusem într-un zbor
nemarginit si tandru
crezând ca sunt simbolul
nascut din Alexandru.

Un Macedon desertic
zdrobit de simbioza
acestei lumi ce-mi naste
acum Metamorfoza.

O loja îngereasca
în care meteoric
descopeream destinul
atât de metaforic.

Eu nu exist, pedeapsa
îmi bântuia cerescul
acestui spatiu monstru
cladindu-mi universul.

[...] Citeşte tot

poezie de Florentin Palaghia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet pribeag

Desculţ, prin amintiri răzleţe,
Şi cu norocul zăpăcit
Am pribegit printre iluzii,
Şi-atâtea vise am zdrobit...

Încovoiat de doruri rupte,
Cu ochii ridicaţi la cer,
Am tot cerşit un strop de suflet,
Eu alta n-am ştiut să cer...

Cu aripile schilodite,
Păreri de rău am adunat...
Şi gândurile plictisite
Le-am tot cernut şi afânat.

Ai apărut în clipa-n care
Nu mai visam să te-ntâlnesc.
Atât de dor mi-a fost de tine...
Atât de mult vreau să iubesc.

poezie de Otilia Rour (2012)
Adăugat de Tiberiada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noah: Văd că ai primit scrisorile de la mine, în sfârşit. Ce o să faci, Al?
Allie: Nu ştiu.
Noah: Ne întoarcem de unde am plecat? Din nou? Cum rămâne cu ce s-a întâmplat în ultimele două zile? Au fost reale, să ştii.
Allie: Ştiu, şi au fost minunate. Dar am fost şi foarte iresponsabili. Am un logodnic care mă aşteaptă la hotel care o să fie zdrobit când o să afle ce am făcut.

replici din filmul artistic Jurnalul
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 63

Când dragul meu va fi cum azi sunt eu
Zdrobit şi zdrenţuit de-a vremii mână
Cu fruntea-n riduri şi cu trupul greu,
Când zorii tinereţii lui se-ngână,
Apoi în noaptea bătrâneţii trec;
Şi frumuseţile ce le slăveşte
Dispar şi-n depărtare se petrec,
Furându-i primăvara mişeleşte;
Pentru-acel timp acum mă pregătesc
Să-nfrunt al vârstei crunt cuţit ce taie,
Ca să nu-mi ia ce vreau să-mi amintesc,
Al lui chip mândru cu sclipiri vioaie.

Dar frumuseţea lui nu se va pierde,
Că-n slove negre va rămâne verde.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce se făcuse Stan Popescu? Se dusese să ia în posesiune jeţul lui de muşama în cancelaria poliţiei. De două zile nu dormise... Partida la chilometru... apoi alergăturile cu poporul... pe urmă festivitatea de dimineaţă la Lipănescu... entuziasmul... Se simţea zdrobit, şi era atât de plăcută răcoarea în cancelarie. O dulce aromeală, foarte naturală după atâtea emoţiuni, după atâta triumf, îi apăsa cu putere brava cerbice. Omul îşi încrucişă mânile pe biuroul său, îşi aşeză bine capul şi, gândind cu drag la viitorul tinerei Republice, adormi butuc.

Ion Luca Caragiale în schiţa Boborul (1896)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O întâlnire ratată

Tu n-ai venit,
Şi Timpul a trecut, iar eu am amorţit.
Dar nu atât că tu n-ai apărut,
Cât mai ales că nu ai reuşit
Să te înduri, aşa cum aş fi vrut,
Să-ţi birui nepăsarea în sfârşit,
Şi am sperat, însă am fost rănit...
Tu n-ai venit.

Nu mă iubeşti,
Şi doar iubirea te face să slujeşti.
Eu am ştiut, nu-i o idee nouă,
Că printre toate faptele divine
Ar fi fost bine ca o oră-două
Să fi venit să te-ntâlneşti cu mine,
Un om zdrobit de timp, să-l linişteşti...
Nu mă iubeşti.

poezie de Thomas Hardy, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei sunt

Eroilor căzuţi în luptele de la Furceni

Ei sunt mărturia zilelor de glorie,
Exemple de bravură, de neînfricare,
Ce-au scris cu sânge pagini de istorie,
Şi-s pilde sacre generaţiilor viitoare.

Ei sunt acum o brazdă adâncă,
Ce-n conştiinţă dă o roadă însutită,
Ei pentru noi sunt acea stâncă,
Ce şi-a zdrobit vrajmaşu-ntr-o clipită.

Ei sunt comoara noastră din pământ,
Acea comoară sacră ce nu piere,
Sunt mărturie sfântă, sunt cuvânt,
Sunt crucea neamului spre Înviere.

poezie de Paul Aelenei din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!