viciu

De respirat

Pe sub tăceri de veghe în morminte
Lui mâine sta copilăria-n uşă
Odăii din lăuntrul de cenuşă,
Renasc acolo zboruri dinainte...
Pe-amurg e dimineaţă jucăuşă,
Carnarea e-n lumeştile veşminte,
Adie vag aducere aminte
În gândul nins de-a nopţilor cătuşă.

Sisifică e viaţa după alta
De-aşa ţi-e-n crez, sub dumnezeul rar...

Cuvânt, duhovnic şoaptei, îmi e dalta
De omeneşti metale-n vis fierar...

Peniţa pe hârtie mi-e unealta
De respirat în viciu temporar...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Papy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reper

la ora dezmăţată a spaimei
şerpi de aramă îşi retrag limbile în trup
melci se ascund sub frunze pe când peşti mari
lovesc geamandurile
rămân în afară în astă lume dărâmată de nu mai e o fiinţă
aduceri-aminte
dintr-un hău îndepărtat de cuminţenii
păstrate în ecoul ce opreşte trecătorii
între clipele unui timp iritat fragil şi crud
ca un viciu
cineva
în pătratul casei împachetează curcubeul
în timp ce gustă o clipă din toamnă
ca dintr-un bob de strugure răscopt
dulceaţa-i de stafidă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arheologie abstractă

sap în conştiinţă să mă cunosc mai bine
descopăr amintirile cu iubiri pătimaşe
celulele îmi sunt ca stupii de albine
sufletul e un înger cu alinturi gingaşe.

dar e în mine şi un demon vicios
păcătuind fumând, păcătuind în gând
mă lupt cu el în mod cuviincios
îngerul de veghe îl văd lăcrimând.

nu vreau să sap pe un teren minat
să-mi explodeze inima de viciu trădată
ciudăţenii şi ofuri am de eliminat
să resimt inocenţa de altădată.

în tot ce fac mă-ncurajează Dumnezeu
am descoperit în suflet un fel de muzeu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţia

"Beţia nu este altceva decât o nebunie voluntară."
Seneca

Prima dată om când bea
Începe cu mintea sa
Dacă nu are stopat
În pahar s-a înecat.

Apoi bea în băutură
În paharul ce tremură
A femeii lacrimi vii
Şi viaţa la lui copii.

Şi în fond ce e beţie
Drumul ce dă la prostie
Drumul ce o să te poarte
Către ceartă, către moarte

Drumul spre nenorocire
Spre necaz şi păgubire

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga de bine si de rau

Te-as lua de par sa te tarasc la vale,
Pe pietre te-as tranti sa te iubesc,
Dar trebuie sa ma comport domnesc,
Captiv al starii mele sociale.

Acum as scoate de prin grajduri biciul,
Sa te insangerez razbunator,
Dar trebuie sa fiu actorul lor,
Sa ma complac in panica si viciu.

Intraga mea iubire ilegala
Si nebunia mea fara noroc
In frigul nostru au facut un foc,
Si v-am facut mai oameni, din greseala,
Si totusi, ma rog, la tine, Doamne,
Opreste mana mea sa o condamne.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reiubirea

la uşi de mâine-s lacăte de ceaţă
şi către-acolo-i greu spre a cunoaşte;
în dragoste mă recobor în moaşte
şi iarăşi stihul pielea ta mi-o-nvaţă.

singurătăţii nu mă pot a naşte
te-am izgonit, revino să-mi fii viaţă
să te respir pe căi de dimineaţă
şi chei de învieri roti în broaşte.

din zumzete de ieri te reîntoarce
că azi în zvon de sânge te-am zărit
la îngeri blânzi acasă; însă-n rit
e din genuni de crezuri fir de Parce.

ţi-e viciu lacrima pe văz crescută
tristeţi să-nece, reiubiri s-ascută...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Cupidon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua de dimineaţă

vecinele din zori la o şuetă
bărbaţii, treaba lor, sunt la serviciu;
deschisă larg fereastra din oficiu
cu fiecare-n rolul de vedetă

e parcă-un ritual sau artificiu
ţinuta demnă dar mai mult cochetă
desprinse parcă de pe-o amuletă
oficiind păgân un sacrificiu

din bluze cu implanturi de siliciu
degajă un parfum de margaretă
răstoarnă zaţul iscodind vreun viciu
să-l poată săgeta cu-o arbaletă,
şi să le vezi în urmă ca ariciu'
cum se pîndesc geloase prin lunetă!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pâinea amară

sub tălpi venal ni-i tremurând asfaltul,
e existenţa viciu, umbre-ntoarne...

e gândul nostru înhămat la carne
şi-n vis nu suie, cugetând cu altul.

pe clipă veşnicia să răstoarne
de oameni stih căzând în tot înaltul
în mănăstiri de sânge cântă psaltul
mirării din amor şi-n cer lucarne.

îţi beau seninul, limpede femeie...

a fi, nu eşti, totuna te exult
mormântului lăuntric, plumb ce-ncleie.
o poftă ţin sub frunză şi ascult
la noaptea care-albită-i sub idee...

e încă-n nefiinţă drumul mult

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Rain
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnului Laurian Ionică

Din Boureni, în fiecare lună
Se 'ncumetă să vină şi cu rata,
Căci are cronicuţe să ne spună,
Dar mă întreb: Când ne va cere plata?

Că scrie omul una de plăcere,
Însă la dumnealui pare serviciu
Şi dup' atâtea versuri cu "durere"
A devenit, credeţi-mă, un viciu.

Nu-i liniştit Ionică, niciodată,
Cu rimele e pus să cocheteze,
Riscându-şi căsnicia câteodată,
Nevasta a ajuns să-l urecheze.

Iar într-o zi sătulă şi de scuze,
Cu basme despre-atâţia umorişti,
Ea îi va spune, făr' să-l mai acuze:
- Ionică, dormi pe la epigramişti!

poezie satirică de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În teatrul vieţii

ard ca o torţă, ca un artist
joc rolul meu atins de viciu
căci viaţa e un teatru trist
cu ziduri negre de ospiciu.

destin de poveste creat implacabil
am făcut din inima mea un altar
în iubire pe un ţărm mirabil
mi-am construit castelul solitar.

cortina cade peste cântecul meu
peste toţi anii care au trecut
mă simt un fluture atins de Orfeu
fur din infinit un nou început.

aripi de vers, lumini de corifeu
în sufletul meu mereu au încăput.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!