veste

Împlinire

Mereu mi-am dorit
Ca Făt-Frumos să mă răpească!
Departe de lume-ascunzându-mă,
Să mă iubească.

Mereu am visat,
La clipa mea de fericire.
La ceas de dor
Eu te chemam în gând, iubire!

Şi ai venit
Şi fără veste m-ai răpit
Din gânduri şi preocupari
Ducându-mă în depărtări.

Şi am fugit,
Strivind trecutul amândoi,
În sărutări de buze moi
Şi ne iubim cum ştim doar noi.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

A ne bucura de fericirea celorlalţi este un lucru bun: aceasta arată că am înţeles două fenomene importante. Primul este acela că invidia şi gelozia sunt suferinţe inutile. Al doilea fenomen este acela că fericirea celorlalţi este întotdeauna o veste bună pentru noi: ea nu ne ia nouă nimic şi înfrumuseţează lumea.

Christophe Andre în Şi nu uita să fii fericit
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există, într-adevăr, răsplată?

Veni-va-într-adevăr, răsplata?
Încep să mă-îndoiesc de asta.
Sunt fragmentat şi stastisit,
Există, într-adevăr, răsplata?
Asigură-mă, Sfinte Doamne,
Şi dă-mi o veste, în sfârşit.
Există, într-adevăr, răsplata?
Încep să mă-îndoiesc de asta.

poezie de Hillaire Belloc, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * * (La fel ca-n teatru scena lumii este)

La fel ca-n teatru scena lumii este.
Jucăm într-un balet fără de veste:
Când cineva ar vrea fierbinte
Să-şi facă drum spre titluri mai propice,
Nu-i bai să-şi obosească mintea -
De-ajuns piciorul să-şi ridice.

poezie clasică de Mihail Lermontov, traducere de Ion Hadârcă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânditorul

gândurile-s ape repezi,
spumegând la suprafaţă,
prăbuşindu-se-n cascade,
se îneacă în nori de ceaţă.

păsări veşnic migratoare
din ce-a fost spre ce nu este,
în parade nupţiale
se cheamă şi-şi dau de veste.

saltimbanci făcând de toate,
giumbuşlucuri, dând poveţe,
şi zâmbind pân’ la final
cu o clasică tristeţe.

scânteieri încrucişate
în dueluri fără scop,
ce sfârşesc într-o lumină
palidă de cinescop.

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Unire

Se leagă în recile zile
Un cântec de dor şi o veste,
Ce-nlănţuie şesuri şi creste
Şi scrie istoriei file.

E dorul cel sfânt de Unire,
Pătrunde înscrisului rânduri,
Cu pasul de horă, în gânduri,
Legitimul drept de-mplinire.

De-ar fi Bucovina cea dragă
Şi tu, Basarabie-n zare,
Hotare, ca-n Dacia Mare,
Cu inima noastră întreagă!...

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corbul

Câmp alb. Descinde-ntrupat din funingei
un corb. Îl vezi, fetiţa mea, Ana?
În toamnă pe-aici se stingea aurie povestea,
ţâşnea veveriţa, cădea castana.

Corbul îşi măsură pasul, scrie-n zăpadă
nou testament, sau poate o veste cerească,
pentru cineva care ar trece prin ţară
şi n-a uitat de tot să cetească.

Noi, oamenii, noi am uitat.

poezie celebră de Lucian Blaga din La curţile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti ca pasărea aceea

Tu eşti ca pasărea aceea,
care, cândva,-ntr-o zi de vară,
când ploaia se lasă din ceruri
parcă plutind, atât de rară,

zbura de-afară în odaia
în care stam şi, fără veste,
în timp ce, albăstrie, ploaia
se prelingea lin pe ferestre,

mi se opri pe umeri, mică,
şi mă-ntrebă din ochi: – Tu eşti?
şi, nemaiaşteptând răspunsul,
sclipind, pieri pe veci.

Tu eşti...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti ca pasărea aceea

Tu eşti ca pasărea aceea,
care, cândva,-ntr-o zi de vară,
când ploaia se lasă din ceruri
parcă plutind, atât de rară,

zbura de-afară în odaia
în care stam şi, fără veste,
în timp ce, albăstrie, ploaia
se prelingea lin pe ferestre,

mi se opri pe umeri, mică,
şi mă-ntrebă din ochi: - Tu eşti?
şi, nemaiaşteptând răspunsul,
sclipind, pieri pe veci.

Tu eşti...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomi de gheaţă

Pomi de gheaţă,
pomi de gheaţă,
ce privirea ne-o răsfaţă,
frumuseţea-i doar la faţă!

Pe suportul vostru ludic,
apa sfântă, generoasă,
după o noapte geroasă,
a devenit periculoasă.

Strălucirea de poveste,
veste bună nu prea este,
ruptura de se produce,
moarte, cu ea, poate aduce.

Străfundul nostru-i de apă,
iar văzduhu-l tot adapă,
sufletul ni-i tot de gheaţă,
dă-ne, Doamne, o povaţă!

poezie de Nicolae Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!