urlet

Vers de lup nebun

Cântec de cuci, năuci
Ai grijă pe unde o apuci
Să nu dai peste lupul căpcăun
Cu gheară de vers nebun...
Ce-ţi scoate din minte fum
De rămâi cu faţă de scrum
Spulberat de coada lui
In faţa ingerului şi zeului
Cu doină de urlet chiaun
De cerneala "de vă spun"
In mine sa aciuat
Si mă hoinăreşte neîncetat
Fără pat inimii
Şi cu spini tălpii
De condeie plebeie
Cu susur de şerpărie
Ce se încolăceşte în poezie..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de vară

Te-am simţit în ploaie,
Pân' la piele m-ai atins,
Şi te-am aruncat pe-o foaie,
Din vene eu te-am scris.

Te-am recunoscut uşor,
Ca un fulger m-ai lovit,
Ai rupt şi acel nor,
Care mă ţinea ferit.

Un sunet ca de tunet,
Când scriam de tine,
Curgeai cu urlet,
Şi curgeai din mine.

În ropote, în tunet,
În fulgerul de seară,
În miros şi în sunet,
Eşti ploaia mea de vară.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (30 august 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omului (la Lord Byron)

O! tu, ce încă lumea nu ştie al tău nume,
Unu muritoru sau demonu, ce spiritu fuşi în lume
Sau bunu sau fatalu geniu, Byroane! ori cum fie,
Iubesc d'a tale cânturi selbatec'armonie,
Precum iubesc şi vântul şi trăsnetul când cade
ş'amestec al său urlet cu vifore turbate!
Te'ntoarce, îţi ia rangul la prima-ţi stea divină,
În rândul celor apţi de glorii de lumină,
Ce Domnul c'o suflare le-a dat însufleţire,
Spre amoru şi spre a crede, să cânte a lui mărire!

poezie celebră de Lamartine, traducere de Alexandru Pelimon
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sbuciumare (pe digul de la farul din Constanţa)

încântat de acel farmec
Ce-l dă liniştea-nserării,
Rătăceam pe malul mării
Legănându-mă molatic.

Valurile ei, la ţărmuri,
Se izbeau cu grea furie
Iar o dungă purpurie
O-ncingea la orizonturi.

Şi din pieptul ei, un urlet
Se tot sbuciuma prin valuri
Se-nălţa în sus spre maluri
Ca-ntr-al tunetului umblet.

Ea voia să se reverse
Peste dig să se repeadă;
Ci iar trebuia să cadă
Valurile sale dese.
......................

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1926)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-o linişte ca-n cer

E-o linişte ca-n cer în fiecare:
din lacrimi nevărsate se-ntrupează
o moarte adormită, dar şi trează -
ea-i pretutindeni; noi... care pe care!

Din rădăcini tot răul ni-l retează -
e-o stare tălmăcită în răbdare,
şi-aruncă dintr-o simplă încordare
priviri de foc în care ne botează.

Şi ritmul inimii, o melodie
ce-i ascultată noaptea în surdină,
răsună ca un tril în colivie

sau ca un urlet la o lună plină,
ce se topeşte şi apoi învie
să ne îmbrace moartea în lumină.

sonet de Ionuţ Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru coiot

Din veac, pustiu întins îl străbătură,
Călcând tiptil nisipul, paşii tăi
Nenumăraţi. Lung urlet sună-n văi
De sur şacal şi hienă nesătulă.
Din veac? Nu mint? Pe tine, lup, furtivă
Substanţă, timpul nu te-atinge. Iată:
A ta-i trăirea pură, necrispată.
A mea - stângacea viaţă succesivă.
Ai fost lătrat aproape-nchipuit
În Arizona, nisipos hotar,
Sălaşul tău, de unde ţi-ai pornit
Sfâşietor lătratul solitar.
Simbol al unei nopţi ce-a fost a mea,
Ăst cânt de jale e oglinda ta.

poezie clasică de Jorge Luis Borges din Aurul tigrilor (1972)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe culmi

Ochi înlăcrimaţi şi dureri de oase,
Fumez şi scriu literatură contemporană.
Viorile plâng în mine cu note de disperare,
Stihuri de cenuşă, de urlet, de mucegai,
Poetizez acum tot ce n-am cerut vreodată să trăiesc.
Râsuri teatrale la prânzuri şi la cină,
Schiţez veşnica mea fericire de lut.
Dar pământul de sub picioare mă-ngroapă,
Şi nu l-am lăsat niciodată, dar acum îl las.
Şi m-apropii, seară de seară, tot mai mult,
De acel flaut trist, care-mi cântă la mormânt.

poezie de Daniela Vizireanu din Poeţii noştri (iunie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amintirea...

În amintirea regretaţilor părinţi
Mi-am luat cu durere inima în dinţi...
Ca să mă pot destăinui fără urlet
Şi să croiesc cale fâşiilor din suflet...
Au fost la inimă curaţi şi frumoşi,
Oameni de la ţară, harnici, credincioşi,
Astăzi sunt deja în ceruri, la odihnă,
Toată viaţa mea i-am iubit în tihnă.
De aceea zilnic fac demers
Să le scriu din suflet un crâmpei de vers,
Amintirea lor e aşa de mare,
Metafora din mine plânge şi mă doare.

poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mine

dincolo de mine este o haită de lupi -
ceasornic al tristeţilor,
urlet adânc nu la lună,
ci la hăul din oameni
am crezut că vântul
e un crai desculţ de durere
dar nu!
m-am înşelat
vântul e doar o moaşă bătrână
ce urzeşte chinurile facerii
la gura peşterii
cristelniţe cu urlete prelungi
botează-n mine
cascade de lacrimi
şi slove de sânge
la gura peşterii
dincolo de mine
vântul e mesagerul lupilor

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcire

Păşesc printre frunze fără să-mi pese,
Urmez o cărare fără sfârşit
Spre culmile goale şi-atât de imense
Deşis de speranţe atât de-ncâlcit...

O ploaie măruntă se cerne din nori
Călcând în picioare părerea,
Un urlet de lupi îmi stârneşte fiori
Şi-mi cheamă din suflet durerea...

Geme pădurea trosnind de durere,
Strigoii pândesc din abis,
Mă cheamă mormântul plin de himere,
Adorm învelit în giulgiu de vis...

poezie de Crina Cosoabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!