unsprezece

Charlie (la biroul de chiropractica a lui Alan): Deci, aici vii tu în fiecare zi, nu?
Alan: Da, de unsprezece ani. Ce părere ai?
Charlie: M-aş fi sinucis acum zece ani şi jumătate.
Alan: Bine, tot ce trebuie să faci este să stai aici şi, când sună telefonul, să răspunzi şi să spui "Biroul doctorului Harper".
Charlie: Deci, mint aşa, numaidecât?
Alan: Sunt doctor, Charlie.
Charlie: Da, şi eu sunt regele gogoşilor în formă de inel.

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consideram că e un merit să fiu lângă acel bărbat. Pentru că îi fusesem fidelă. Din clipa în care mă îndrăgostisem de el, începui să-i fiu fidelă. Şi încă nici nu ne întâlniserăm, măcar, pentru că ne-am cunoscut pe internet. Apoi, am continuat să îi fiu fidelă şi din ziua în care ne-am întâlnit, apoi, pe tot parcursul celor unsprezece luni... Am rămas fidelă emoţiei mele de iubire. Am continuat să fiu fidelă alegerii mele, asumate.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciclul poetic Unsprezece Septembrie:

Bem - 1

pasărea fără aripi

se aşază la masă cu noi;

are ciocul îmbibat în sângele scurs,

uimitor,

peste timpul rănit pe care îl cercetăm

prin ecranul cu peşti toxici, alături

de halba cu bere sortită

să aducă aerul bolnav al

raţiei de viaţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi înviind dimineaţa, în ziua cea dintâi a săptămânii (Duminică), El s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte demoni. Aceea, mergând, a vestit pe cei ce fuseseră cu El şi care se tânguiau şi plângeau. Şi ei, auzind că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut. După aceea, S-a arătat în alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la o ţarină. Şi aceia, mergând, au vestit celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut. La urmă, pe când cei unsprezece şedeau la masă, li S-a arătat şi I-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, căci n-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat.

Sfântul Marcu în Sfânta Evanghelie după Marcu, Învierea Domnului. Trei arătări. Porunca botezului. Înălţarea la cer. - 16:9-14
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambiţia

Perioada preşcolară...
Părinţii mă îndoapă cu ambiţie:
Eu mai bine decât alţii
Citesc tare şi cu dăruire
Versuri la lecţiile de dimineaţă.
Versurile altora.

Dar adesea sunt tristă.

La şcoala nr unsprezece
Eram elevă model şi activistă.
Ce s-au mai bucurat părinţii
Pentru medalia mea de aur!...

Dar adesea sunt tristă.

Vreau să devin
Multiplă medalistă
La discipline olimpice
La cursa de 400 metri cu obstacole.

[...] Citeşte tot

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la zece la unsprezece fac devoţiuni, şi după aceea la doisprezece citesc scriitori buni şi scriitori slabi; pentru că orice carte, oricât de demnă de dispreţ ar fi, conţine ceva bun. Catullus are erorile sale, Marcus Fabius Quintilianus e arogant pe alocuri, Cicero este absurd uneori, Seneca poate să provoace confuzie; în fine, Homer e orb uneori, iar satiricul Iuvenal are devierile sale; lui Egecias îi lipsesc unele concepte, lui Sidonius ceva subtilitate, Ennodius nu nimereşte unele comparaţii, în timp ce Aristarc, atât de insipid, nu reuşeşte mereu să capteze esenţa. Din greşelile lor încerc să învăţ, iar din ce au bun încerc să fur.

Francisco de Quevedo în scrisoare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceştia subliniază şi că, din cauza comercializării Everestului, vârful cândva adorat a fost târât în mocirla jurisprudenţei americane. Pentru că au plătit nişte sume piperate ca să fie călăuziţi pe Everest, unii căţărători i-au dat în judecată pe ghizii lor când nu au reuşit să ajungă pe vârf. "Uneori dai peste un client care crede că a cumpărat un bilet care-i garantează că o să ajungă pe vârf", se plânge Peter Athans, un ghid foarte respectat, care a făcut parte din unsprezece expediţii pe Everest şi a atins vârful de patru ori. "Unii nu înţeleg că expediţiile pe Everest nu pot fi conduse ca un tren elveţian."

Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu se compară cu zborul pe o bicicletă Schwinn

___ Încă îmi mai pot aminti zilele copilăriei
cât de plăcut era să arunci cu bulgări de nămol
şi să te joci cu broaştele râioase nu cu fetele
__ Era în regulă ca un băiat să fie băiat
să se lase la vale de pe cel mai înalt deal din apropiere
fără cască de protecţie pe o bicicletă Schwinn
cu picioarele urcate pe ghidon era şi mai mişto
nu-i trecea nimănui prin cap c-ar fi fost ceva periculos sau iresponsabil

__ Erau copaci în care să te caţări şi pe care să-i strângi în braţe
__ Erau fortăreţe de apărat şi pistoale cu capse şi onoare băieţească
__ Era dreptul copilului de a fi o fiinţă liberă
cu intruziunea ocazională a spanacului... a salatei... sau a căzii de baie...
__ Tehnic vorbind viaţa mea s-a sfârşit la vârsta de unsprezece ani...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe 22 mai 1963, Tom Hornbein, un doctor în vârstă de treizeci şi doi de ani din Missouri, şi Willi Unsoeld, treizeci şi şase de ani, profesor de teologie din Oregon, au ajuns pe Everest urcând pe Creasta Vestică, traseu pe care nu se încumetase nimeni să îl încerce până atunci. Vârful mai fusese atins de patru ori, de către unsprezece oameni, dar traseul de pe Creasta Vestică era considerat mult mai dificil decât cele două deja consacrate: Şaua Sudică şi Creasta Sud-Estică sau Şaua Nordică şi Creasta Nordică. Ascensiunea lui Hornbein şi a lui Unsoeld a fost - şi încă este - aclamată, pe bună dreptate, ca una dintre cele mai importante escaladări din istoria alpinismului.

Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa a rămas aşa cum o descrisesem eu, până acum 30 de ani, când unul din cumnaţii mei care o locuia a dărâmat-o pentru a construi pe acelaşi loc alta ceva mai făţoasă şi mai confortabilă Am fost la părinţi unsprezece fraţi şi surori. Fratele meu, Alexe, a trăit numai şapte zile. Sora mea, Rada, şapte sau opt ani. Alexe a murit de fălcariţă iar soră-mea, Rada, a pierit de glonţ. Un vecin umblând neatent cu o armă de vânătoare a împuşcat-o în cap. Am rămas în casă nouă copii — patru băieţi şi cinci fete. Doi fraţi şi trei surori sunt mai în vârstă decât mine, un frate şi două surori mai mici. Toţi aceşti nouă sunt eroi ai cărţilor mele — şi în primul rând ai "Desculţului".

Zaharia Stancu în Confesiunile lui Darie (1966)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!