Poezii despre uitat, pagina 4
Doar dacă...
Dacă ai uitat ca să zâmbești,
Adu-ți aminte că trăiești!
Bucură-te enorm de prezent,
Trăiește din plin fiecare moment!
Dacă ai uitat ca să iubești,
Adu-ți aminte cine ești!
Cum viața încă te iubește,
Așa și tu te îndrăgostește!
Dacă ai uitat ca să trăiești,
Adu-ți aminte să zâmbești!
Căci bucuria de a trăi,
Trebuie simțită în fiecare zi!
Dacă simți că nu mai poți,
Gândește-te acum la toți,
La cei care nu mai sunt,
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Kerekes (30 martie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
Am uitat demult cum arăți,
Dar poate ochii îți erau albăstrii,
Părul aprins ca pădurile toamna,
Mâinile mici și viorii.
Am uitat demult cum vorbești,
Dar parcă aveai glasul scăzut;
Mai aud, ca prin vis, o vioară
Îngânând în trecut.
Am uitat cu totul de tine,
Doar un nume rotund mi-amintesc.
Doar obrazul, prea tânăr, pufos
Ca o piersică-n pârg mi-amintesc.
Nici nu-mi pasă de tine, nu-mi pasă
Dac-ai murit, dacă trăiești...
Doar o ciudă smintită mă zbuciumă.
Crești din zăpezi și mătasă.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Am uitat să mai culegem flori și zâmbete
Iubirea are-întotdeauna timp suficient.
Iar pentru oameni, timpul aproape că e absent.
Noi, oamenii, nu mai avem timp pentru iubire,
Tot ce facem este o continuă grăbire.
Pe noi, oamenii, răbdarea ne-a părăsit de mult.
Am ajuns sclavii stresului în al vieții tumult.
Răpuși de tristețe și de prea multe plânsete,
Toți am uitat să mai culegem flori și zâmbete.
În viață, de mult prea multe necazuri loviți,
Am uitat că mai putem trăi și fericiți.
poezie de Dumitru Delcă (3 mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Groaznic
am uitat cum era când aveam
38 de ani dar
îmi amintesc că era în urmă cu mulți 20 cu
mulți ani e
ra o priveliște-afară
de parcă se lumina înăuntru (?!) ah, nu
mai știam
unde niciunde e scara
de serviciu divin -
am uitat prea de tot
cum se urcă la tine
prin tine
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi când râzi
Am uitat de ieri, ce zi este azi?
Dar n-am uitat ce este mâine.
Îmi este tare dor, iubitule, de tine
Simt mâine, plângi, azi când râzi
Nu sunt singură, am uitat de ieri
Astăzi regăsesc, în gând gândesc
Zbor ca fulgul în neantul fericirii
Mâine te aștept cu flori să te-ntâlnesc
Dintotdeauna te-am știut marea iubire
Erai acolo sus, doar mâna mi-ai întins
Plutesc pe valuri și râuri de fericire
Știam ca ești real, tu credeai în vis
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am și uitat cum se zâmbește
Am și uitat cum se zâmbește,
De ger, mi-s buzele de iască.
Murit-a încă o nădejde,
Un cântec nou o să se nască.
Un cântec care, fără voie,
Îmi va porni spre judecată...
Iubirea, însă, n-are voie,
Când știe a cânta, să tacă.
poezie celebră de Anna Ahmatova (1915), traducere de Madeleine Fortunescu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corbul
Câmp alb. Descinde-ntrupat din funingei
un corb. Îl vezi, fetița mea, Ana?
În toamnă pe-aici se stingea aurie povestea,
țâșnea veverița, cădea castana.
Corbul își măsură pasul, scrie-n zăpadă
nou testament, sau poate o veste cerească,
pentru cineva care ar trece prin țară
și n-a uitat de tot să cetească.
Noi, oamenii, noi am uitat.
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Intermezzo
Ți-ai uitat pe spătar, in, cămașa-n carouri
Și din izul de pori, răspândit în tricouri.
Mi-ai spus că te întorci clar de lună, de-i plină...
Înspumându-mi iubirea, val... din marea ta lină.
Ți-ai uitat, din mlădiu, voal pe rochia felină,
Cupa caldă de sân picurând trup de-albină.
Mi-ai promis într-o șoaptă, în fiori clipocindă,
Că revii într-o zi... și te-aștept strălucindă.
Ți-ai uitat fir lucind din șuvițe de strune,
Gluga-capă, ce chipu-ți ascunde de lume.
Lied suav e-n surdină în timpane, vrăjite
De la numele-ți stea... de pe bolți descernite.
Ți-ai uitat fin oval, pernei gol, de dor plin,
Șușotind pereți cheamă, vor s-audă "revin".
Masa întinsă și ternă chipu-ți vrea, să lucească...
Te zăresc, ștrengar zâmbet... Suntem toți la fereastră...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepăsare
Umbre negre, lungi pândesc
În a gândului ogradă
Peste tot se ofilesc,
Frunze, fluturi, nori grămadă.
Dintr-un timp uitat și rece
Ies afară la iveală,
Sentimente făr' de lege
Din a minții-urzeală.
Casele-au îmbătrânit
Ca un suflet fără casă
Am uitat când am murit,
Am murit și nici nu-mi pasă!
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Lanțurile care ne strâng sufletul se alcătuie din picăturile de venin
cu care ne-am trezit din nou în zori, pentru că am uitat
să le încredințăm asfințitului! Am uitat sau n-am vrut:
răzbunarea ne-a părut mai apetisantă!
Cele mai dureroase lanțuri din câte există pe Pământ
sunt lanțurile plăsmuite din propria ură!
poezie de Iulia Mirancea (18 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!