Replici despre tudor arghezi alba, pagina 4

Ofiţerul: Vă rog! Aşezaţi-vă pe canapea...
Autorul: Nu! Vreau să stau puţin pe scaunul dumneavoastră! (Se trânteşte pe scaun, la biroul Ofiţerului.) Aţi făcut o mare greşeală, ridicându-vă. În felul acesta, postul dumneavoastră a devenit vacant...
Ofiţerul: Domnule! Pentru această funcţie trebuie să daţi concurs!
Autorul: Lăsaţi-mă să ocup, interimar, acest fotoliu! Lăsaţi-mă să mă pun, o clipă doar, în pielea cea mare şi bine tăbăcită a statului...
Ofiţerul: Aveţi grijă! Scaunul acela cere multă răspundere!
Autorul: Sunt absolut convins! E un scaun greu încercat. A susţinut o mulţime de funduri, de toate culorile politice. Scaunul acesta a cunoscut întreagul curcubeu electoral. Tot ce înseamnă lumină albă, în descompunere...
replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Osgood: Am sunat-o pe mama. Era aşa de fericită că a început să plângă! Vrea să porţi rochia ei de mireasă. E din mătase albă.
Daphne/Jerry: Mda, Osgood, nu pot să mă mărit purtând rochia mamei tale. Pentru că... nu avem aceeaşi constituţie fizică.
Osgood: Putem s-o modificăm.
Daphne/Jerry: Nu! Te rog, Osgood. Uite ce e, noi nu ne vom căsători. Nu putem.
Osgood: De ce nu?
Daphne/Jerry: Păi în primul rând, nu sunt blondă naturală.
Osgood: N-are importanţă.
Daphne/Jerry: Fumez! Fumez în continuu!
Osgood: Nu-mi pasă.
Daphne/Jerry: Am un trecut îngrozitor! În ultimii trei ani, am locuit cu un saxofonist.
Osgood: Te iert.
Daphne/Jerry (disperat): Nu pot avea copii!
Osgood: Putem adopta unul.
Daphne/Jerry (îşi drege vocea şi îşi scoate peruca): Nu mă înţelegi, Osgood! Sunt bărbat!
Osgood (îl priveşte lung după care răspunde, neperturbat): Nimeni nu-i perfect!
replici din filmul artistic Unora le place jazz-ul (29 martie 1959)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lupoi (studiindu-l atent pe Poet): Avem lecţie de anatomie politică, Vulpescule! Vezi? Aşa arată un duşman al poporului, în carne şi oase... La prima vedere pare un cetăţean onorabil... Barbă albă, ochi blânzi şi umezi... Un bătrânel oarecare, nu-i aşa?... 74 de ani... Dar sub masca aceasta înşelătoare de pensionar paşnic se ascunde monstrul social... Şarpele politic!
Vulpescu: Pare un om obişnuit...
Lupoi: E doar o aparenţă, Vulpescule! De necrezut, dar acest omuleţ obişnuit se opinteşte de cinci ani să răstoarne puterea populară... Vrea să înlăture cea mai umană democraţie: dictatura proletariatului... (Pauză). Dar acum a încurcat-o! (Tare). Vulpescule! Să scrii tot ce va rosti acest chiabur intelectual... Să rămână mărturie pentru istorie...
Vulpescu: Am înţeles, să trăiţi!
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Alvy Singer (referindu-se la faptul că Annie vrea să fumeze marijuana înainte de sex): "Iarbă", zici? Iluzia care va face o femeie albă să semene tot mai mult cu Billie Holiday.
Annie Hall: Ai mai făcut vreodată dragoste aşa?
Alvy Singer: Eu? Nu, nu, eu dacă fumez sau beau alcool înainte, devin peste putinţă de atrăgător, greu de explicat în cuvinte oricum. Nu înţeleg de ce trebuie să fumezi de fiecare dată când facem dragoste.
Annie Hall: Mă relaxează.
Alvy Singer: Chiar ai nevoie de un preludiu artificial?
Annie Hall: Ce contează?
Alvy Singer: Atunci îţi fac o injecţie cu pentotal de sodiu. Ca să dormi bine.
Annie Hall: Cine vorbeşte... Tu mergi la psihiatru de 15 ani, tu eşti cel care ar trebui să fumeze câte ceva. Te-ai ridica de pe canapea într-o clipită.
replici din filmul artistic Annie Hall, scenariu de Woody Allen
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ninotchka: Trebuie să plec.
Leon: Să spun "la revedere, Yakushova"?
Ninotchka: Să uităm că ne-am întâlnit.
Leon: Nu, nu, am o idee mai bună. Să uităm că a sunat telefonul sau că am auzit că de fapt te numeşti Yakushova. Tu eşti Ninotchka. Ninotchka mea.
Ninotchka: Patria m-a trimis aici ca să lupt împotriva ta.
Leon: Foarte bine, luptă! Luptă împotriva mea cât vrei, numai nu acum, mâine dimineaţă. Nu e nimic mai plăcut decât să împărtăşeşti un secret cu inamicul.
Ninotchka: Tu reprezinţi Rusia albă, iar eu pe cea roşie.
Leon: Nu, hai, te rog în seara asta să ne reprezentăm pe noi înşine.
Ninotchka: În nici un caz! Dacă vrei să mă abordezi...
Leon: Ştii prea bine că vreau.
Ninotchka: Atunci vorbeşte cu avocatul meu.
Leon: Ninotchka, nu poţi pleca aşa, pur şi simplu. Sunt nebun după tine! Am crezut că ţi-am făcut o impresie bună. Îţi plăceau pupilele mele.
Ninotchka: Trebuie să plec.
Leon: Nu, nu, Ninotchka. Te-am ţinut în braţe! M-ai sărutat!
Ninotchka (coborându-şi privirea): L-am sărutat şi pe lăncierul polonez înainte să moară.
replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lucian: Cum adică, tot?! Nu vreau detalii, dar... Ce-ai făcut totuşi?
Lia: Nimic neobişnuit. Adică, nimic de genul a ceea ce ai făcut tu... Ne-am plimbat, am stat de vorbă şi... L-am învăţat să danseze.
Lucian: Să danseze?!
Lia: Da, să danseze, pentru că nu ştia. Aşa că i-am acordat primele lecţii de dans.
Lucian: Primele lecţii?! Adică, ai de gând să continui?
Lia: Da, de ce nu? Până va reuşi cât de cât să priceapă ceva, să prindă ritmul, mişcările.
Lucian: Şi crezi că-i bine să-i dai aceste lecţii?
Lia: Da, de ce nu? Tu ai învăţat-o pe sora lui, iar eu pe el. Crezi că e ceva rău în asta?
Lucian: Nu cred că părerea mea te interesează prea mult sau că vei ţine vreodată cont de ea. De fapt, din nou ai dreptate: Faci ce vrei şi cum crezi tu că ar fi mai bine. Şi unde anume aţi exersat?
Lia: În camera mea, până au apărut Ly şi Mihai.
Lucian: În camera ta?!
Lia: Da, desigur, acolo. Altfel, unde altundeva ai fi vrut să exersăm? În oraş, în nava noastră, pe suprafaţa albă a planetei?
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Don Siempre (aruncă în Vas diverse medicamente): Aur potabil... Argint orizontal... Iată apa celor doi fraţi scoasă din soră! Arbore metalic, cer mijlociu! Inima lui Saturn! În casa Soarelui, pe furiş intră Luna, braţ la braţ cu Sulful şi Mercurul... Aceasta nu mai e nuntă, ci adevărată orgie chimică! Câtă nemurire zace în acest grăunte de elixir roşu! Rugina nu va atinge, nici oameni, nici metale! Bolile se ascund… Moartea fuge, speriată de moarte... Piatră animală, pământ adamic. Rouă feminină de martie, rouă bărbătească de septembrie... Iată oul filozofal! Fix şi volatil în aceeaşi cochilie! Trup şi suflet, materie şi spirit... Acum se va porni vârtejul eteric, vântul turbat al sudului. E nevoie de foc! Un fulger, Tată, sau măcar o scânteie divină! Că fără foc, nimicul va fi în veci nimic. Unde v-aţi ascuns, voi, trepăduşi ai lui Prometeu? Foc de roată! Foc filtrat! Foc de reverberaţie. Şapte vulturi abia ţin piept leului dezlănţuit... Ajunge! Lăsaţi focul să se întoarcă la cer, vipere de gheaţă! E ceasul la care nevăzutul prinde contur şi poemul trece în cristal. Aur esenţial, eliberat de zgura cuvintelor! Aerul e rece şi subtil, iar zăpada, mai albă decât ea însăşi. Argint! Argint zburător! Eu ning, eu ning! Eu ning!
replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Articole culturale referitoare la tudor arghezi alba
- „Teatrul, o nouă normalitate #reinventare” – proiect-pilot la Teatrul Nottara
- Recitaluri ale lui Emil Boroghină de Ziua Culturii Na?ionale
- Cărte Rară, Hăr?i ?i Manuscrise
- Un tip norocos
- George Motoi – „Sub masca actorului”
Mai multe articole despre tudor arghezi alba la Blog.Citatepedia.ro »