Poezii despre treizeci, pagina 4
Rara fericire de primăvară
Doamne, ce abur e pe fruntea lumii,
De la un lucru pân-la umbra lui!
Aleargă armăsarii ca nebunii,
Frecându-se de garduri și statui.
Uităm atâtea! Curgem doar pe legi!
Crucile celor morți în iarnă, smulse,
Își suie tainic brațele a crengi,
Redevenind copaci, pornind cu frunze.
E-o zi atât de rară, de întâmplări tăcute,
Încât parc-aș trăi pe lut de rai
Un an mai vechi, o sută nouă sute,
Treizeci februarie sau zero mai.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Ultrasentimente (1965)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Rondelul contemporanilor
Acești contemporani ai mei
Fac nencetat același sport
De treizeci de-ani îmi tot zic mort
Tot mai pizmași și mai mișei.
Strigoi, adesea-mi zic tot ei --
Bătrân, în ultimul resort
Acești contemporani ai mei
Fac nencetat același sport.
Deși par lei și paralei,
N-au cu talentul vreun raport,
Și n-au nici sfinți, nici dumnezei,
Trântiți în viață de-un avort...
Dar sunt contemporanii mei.
rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Franjuri
azi mi-am luat rochiță nouă
numai franjuri rupte-n două
vreau să par de ani treizeci
o frumoasă ca-n povești
nepoțelul cel mai mic
întind mâna să-l ridic
-nu, bunica, spune el
am ață pe mosorel
tai din franjuri, prind în șnur
și apoi urc să il pun
sperietoare la ciochițe
care-mi fură din bobițe
la cireșul din grădină
cu iarbă la rădăcină
împletim de zor în doi
franjuri din rochițe noi
mai luăm și de la blugi
de la cei ce-s rupți în dungi.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
DOINĂ DE PE CEGLĂU
Frunză verde măr bălan,
Ehei, TEO LAUREAN,
Cum erai acu' mai an,
Înger, demon diafan!
Cum erai acum treizeci
Prin crâșme și prin bodegi,
Prin birturi și restaurante?
Umblai țanțoș ca un fante
Cu iubite și amante,
Cu fecioare și muieri
Lume, parcă fost-ai ieri!
Da-s șaizeci de primăveri,
Sună roadele prin meri
Ce mai ai tu să oferi?!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai cade o stea...
Mai cade o stea și mă ninge,
Se-ngroapă puterea de-a râde,
Se spulberă-n norul de sânge
Istorii perfide și hâde.
Mă-arunc printre roua de piatră
În strigăt de-acvilă și lance,
Din neguri, un vuiet mai latră
Pe serbede timpuri dușmance.
Ca gândul ce-n valsuri se frânge,
Sau drumuri se-nnoadă în ură,
În suflete negre și ciunge,
Pe "treizeci de-arginți", îl vândură.
Nimic nu mai e ca-nainte,
E iarnă în mine, tăioasă,
Zăpada înghite cuvinte,
Și doamna-i venită, și-o coasă...
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marele trofeu
vom arunca și astăzi discul zilei
cât mai departe
spre linia de foc a încercării
ca o grabă ne întrecem în jocul acesta
ca și cum
am dori să cunoaștem în grădina de sunete
organul de suflet al învinătorului
cel care supraviețuiește stolului de vulturi
războiului nostru de treizeci de ani
câtorva arcuri de timp
asemănătoare coastelor de dinozauri uriași
peste care discurile noastre cândva au trecut
fără să ne cunoaștem trofeul
pentru el de atâtea ori am uitat
că ar fi trebuit
să mai și existăm
poezie de Dan Tipuriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea de mamă
Prin ceața nopții, zorii zilei încet se răsfrâng
Trezind orașul Nazaret din somnul dulce...
În brațele mamei El doarme adânc, liniștit
La pieptul Mariei Isus, Copilașul Preasfânt
... Treizeci de ani... mai sunt încă până la cruce...
Un vis frumos își deșira prin străveziu lumina
Rostogolind ușor argintul printre stele
El mâna mamei simte cum fruntea ea îi alină
Cu o gingășie sfântă a dragostei divine
În melodii de dor... și-n cânt de păsărele...
Lacrimi calde pe obraji din ochii ei se preling
Și se renasc iar doruri... în sufletul străpuns...
... Iar slovele acelea... ca o sabie îi ating...
Inima de mamă... și tot mai dureros se-înfig...
... El doar zâmbește... și nu-i dă niciun răspuns.
Ea îi mângâie fața și-i apără somnul blajin
De gânduri purtată prin anii de amintiri
[...] Citește tot
poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile de praf și caniculă
La vârsta adolescenței
cuvintele luptă corp la corp cu omul
spinările se îndreaptă
din aplecarea de o clipă
curg șiroaie de silabe
tot ce nu poate fi omul
în ambalajul lui de carne
verbul a iubi este ucis
și lăsat să putrezească
pe dușumeaua călduță din lemn
a inocenței urmează
zile de praf și caniculă
umbra întunecată a verbului
se ridică ca un subiect interzis
ca un oaspete nepoftit
o haină groasă la plus treizeci de grade
peste sufletul ce a uitat
calea directă spre Dumnezeu
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 17
Sunt litere doar treizeci și una,
Însă cuvinte sunt nenumărate
Ca boabele de rouă-n care luna
Aruncă scânteieri de-argint în noapte.
Și ele-n propoziții se adună
Și fraze de tot felul se creează
Ce uneori ne par ca o furtună,
Iar alteori ca o plăcută oază.
Și curg discursuri lungi, plictisitoare,
Sau altele ceva mai inspirate,
Care vor trece iute în uitare,
Căci a le ține minte nu se poate.
Șuvoiul de cuvinte curge, curge,
În dragoste, un "Te iubesc!" ajunge.
poezie de Octavian Cocoș (15 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un șuvoi de apă verde
Am navigat pe Fluviul Florilor Galbene,
Purtat de curenții verzi ai canalului,
Făcând o mie de ocoluri prin munți
Într-o călătorie de mai puțin de treizeci de mile...
Torente susură deasupra grămezilor de pietre;
Acolo unde lumina scade printre pinii deși,
Apele unui pârâiaș vin învolburate cu zgomot de trompetă,
Iar vegetația crește exuberantă pe pragurile fluviului.
... În adâncul inimii am fost întotdeaua la fel de pur
Ca această apă cristalină...
O, să rămân întins pe o piatră însorită,
Aruncând pururi undița în unde!
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!